Omul nepotrivit. România şi SUA: prezidenţialităţi eşuate (II)

În urmă cu mai bine de 10 ani, Traian Băsescu părea să rămână un politician şi un om de afaceri local, ancorat temeinic, cu toată familia, în lumea românească, mai mică, dar plină de recompense materiale, pe care a ştiut foarte bine cum să le obţină – aproape toate pe căi obscure, în dispreţul oamenilor şi al legii.
   
Pe Petre Roman, ca director al campaniei sale electorale, l-a sabotat sistematic, Roman obţinând la prezidenţialele din 2000 de trei ori mai puţine voturi decât propria sa grupare politică, iar după scurt timp, în 2001, i-a furat tot partidul, Partidul Democrat; a traficat case şi terenuri contra autorizaţii de funcţionare, şi-a aprobat singur, ca primar al Capitalei, repartizarea şi cumpărarea unei vile de lux în centrul oraşului; s-a aflat în spatele a tot felul de firme, firmuliţe şi afaceri deocheate cu statul, cum au fost dezmembrarea, tăierea şi vinderea la fier vechi a unor nave mai vechi, dar şi contracte grase de reparare a altor nave, oferite de Ministerul Transporturilor, condus de Traian Băsescu, unor firme particulare aparţinând lui...Traian Băsescu (?!); tot felul de alte afaceri de familie, prin opt firme, cu cartofi din Turcia, împrumuturi bancare restituite parţial, pulpe de pui din America reexportate sub formă de şniţele în Anglia (carnea de pui americană cumpărată de Băsescu nu se putea opri în Anglia, fiind veche, congelată de ani şi interzisă la import de către britanici), produse lactate, fier vechi, transporturi, contracte de închiriere ilegale în imobile de lux revendicate de foştii proprietari, sau obţinute de la RAAPPS fără să mai deţină calitatea de demnitar, consultanţă, îngheţată şi havane; apoi, ca primar, demolări de mii de chioşcuri şi mici afaceri de familie, precedate de sponsorizări consistente pentru campania electorală la Primărie, de la două mari firme străine de supermarketuri; asfaltări, borduri şi 648 WC-uri ecologice instalate în Bucureşti de colegii de prăduială din PDL, Adrian Videanu & Co.; megaescrocherii imobiliare, de zeci de milioane de euro (afacerea Parcul Bordei) etc. Şi...
...la locul nepotrivit: Palatul Cotroceni
   
şi, către sfârşitul lui 2004, trăznetul a lovit din senin! Lucrurile au luat, aparent, o întorsătură cu totul neaşteptată. La fel ca şi în 2000, la alegerile pentru Primăria Bucureştiului, în ultima zi posibilă din punct de vedere legal, la 2 octombrie, prin retragerea pe “motive de sănătate” a lui Th. Stolojan, candidatul-surpriză al Alianţei DA (PNL-PD) la prezidenţiale a ajuns Băsescu; a fost prea târziu ca adversarii săi politici să mai poată face o campanie negativă, sau de oricare alt fel, împotriva sa. Apoi, la 12 decembrie a câştigat alegerile prin fraudă, scoaterea adepţilor “portocalii” în stradă, la fel ca şi la Kiev, şantaj şi presiuni externe asupra contracandidatului său, Adrian Năstase. Câştiga pentru a doua oară o poziţie-cheie în administraţia ţării, după ce îl învinsese “miraculos” (citeşte fraudă electronică) pe Sorin Oprescu în 2000, la Primăria Bucureştiului, la câteva zecimi de procent, şi urma să câştige iarăşi, prin fraudarea voturilor emigraţiei, al doilea mandat prezidenţial peste cinci ani, în 2009. Povestea sa de succes, ca simplu politician local şi afacerist de vază al locului, cu căţel, purcel, fete de măritat, partid propriu, planuri de viitor şi acareturi, multe acareturi, în lumea românească, s-a evaporat instantaneu, odată cu ea şi îndatoririle sale constituţionale, sau faţă de bunăstarea românilor. Cealalte “reuşite” ale sale, din 2000, 2004 şi 2009, au afirmat surse israeliene, s-ar fi datorat “contractului de lucru” obţinut pe la 1998, cu angajatori din top managementul american.
    Apoi, atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA au decis şi soarta politică a lui Traian Băsescu, l-au propulsat, puţin mai târziu, direct la Palatul Cotroceni. În anii 2001-2004 administraţia neoconservatoare George W. Bush a pornit războaiele în lumea islamică şi Orientul Mjlociu (Afganistan, Irak), a denunţat unilateral tratatul antirachetă ruso-american, vechi de 30 de ani, a lansat o operaţiune strategică gigantică – încercuirea Rusiei post-sovietice la frontierele sale directe, prin instalarea unor regimuri “portocalii” în ţări ale fostei URSS, precum şi o ofensivă politico-diplomatică cu obiective economice în arealul geografic Marea Neagră-Caucaz-Marea Caspică, cu resurse petroliere, gaze naturale şi căi de tranzit intercontinental. Toate acestea au fost mană cerească pentru Băsescu. Marea şansă a vieţii sale. De la 13 decembrie 2004 – a doua zi după ce a câştigat prezidenţialele şi a declarat  public că relaţia cu Washingtonul va fi prioritatea mandatului său, şi până astăzi – Băsescu, ca un adevărat “căpşunar” român harnic, a respectat scrupulos “contractul de lucru” cu angajatorul extern. Astfel, cu excepţia Marii Britanii, el a trimis numărul cel mai ridicat de soldaţi în Irak şi Afganistan, dintre toate ţările Europei; a susţinut, împotriva Rusiei, regimurile “portocalii” din Ucraina şi Georgia, pe ultimul inclusiv cu armament şi muniţii; a refuzat orice detensionare sau ameliorare a relaţiilor cu Moscova, în repetate rânduri a provocat conflicte diplomatice deschise cu liderii de la Kremlin şi, astfel, românii au plătit şi plătesc, de peste şapte ani, cele mai ridicate preţuri din Europa pentru gazul natural rusesc, miliarde de dolari în plus, între 2005 şi 2012. La rândul lui, de la 12 decembrie 2004 şi până astăzi, “angajatorul” – până în 2008 fosta administraţie Bush, iar apoi responsabili de politică externă, sau birocraţi de la Departamentul de Stat – l-a susţinut  necondiţionat la putere. Inclusiv după  Referendumul de la 29 iulie, când s-a ignorat lecţia exemplară de democraţie din România şi votul masiv (82,57%) al românilor pentru demiterea sa. (va urma)

* Acest serial face parte din  volumul autorului, în curs de pregătire, cu titlul: Româno-Americana. 1972-2012