Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CALCULE ● Valoarea colecţiei defrişate din nordul Bucureştiului se ridică la 1,3 milioane de euro
În România nu se face cercetare, iar mediul este protejat pe hârtie.
Plantaţiile, parcurile, pădurile nu sunt decât simple monede ale unui
schimb pentru zeci de milioane de euro. Colecţia naţională de piersici
a fost excavată din nordul Bucureştiului. Nu am pierdut decât o oază de
verdeaţă şi un fond genetic în valoare de 1.300.000 de euro.
CALCULE ● Valoarea colecţiei defrişate din nordul Bucureştiului se ridică la 1,3 milioane de euro
În România nu se face cercetare, iar mediul este protejat pe hârtie. Plantaţiile, parcurile, pădurile nu sunt decât simple monede ale unui schimb pentru zeci de milioane de euro. Colecţia naţională de piersici a fost excavată din nordul Bucureştiului. Nu am pierdut decât o oază de verdeaţă şi un fond genetic în valoare de 1.300.000 de euro.
În ţara noastră se retrocedează până şi ultimul metru pătrat de verdeaţă, construindu-se în schimb sedii de birouri sau cartiere rezidenţiale pe care majoritatea românilor nu şi le permit. Orice alt proiect păleşte în faţa războaielor imobiliare. La finalul unui astfel de război nu ne rămâne decât să adunăm cioburile sparte. Potrivit raportului de expertiză întocmit de specialiştii în domeniu, defrişarea patrimoniului pomicol din nordul Bucureştiului a adus prejudicii de 1,3 milioane de euro, a încălcat Legea pomiculturii şi reprezintă "premiera" mondială în domeniu.
Colecţia naţională de soiuri de piersic a fost excavată în timpul nopţii de pe terenul unităţii pomicole. Prin retrocedarea celor 1,18 hectare, instituţiile statului au scos la mezat unitatea de cercetare din Bucureşti. Excavatoarele au intrat pe patrimoniul unităţii şi au scos rând pe rând fiecare copac. Ei au fost salvaţi şi aşezaţi în ghivece. Cu toate acestea, specialiştii sunt de părere că pomii nu mai pot fi recuperaţi şi că s-a pierdut o colecţie naţională cu o valoare genetică deosebită. "A fost distrusă o colecţie naţională de 736 de pomi. Materialul genetic pe care l-am pierdut a fost evaluat la suma de 1.300.000 de euro. Soiurile care erau acolo au fost aduse cu multe sacrificii din Italia, China, Argentina, Coreea de Sud, Japonia. Vorbim despre un material pe care nu vom putea să îl recuperăm vreodată. Statul ar trebui să apere, şi nu să împrăştie ceea ce are. Comisia de expertiză a precizat că actul de distrugere a colecţiei din patrimoniul pomicol naţional s-a efectuat în timpul nopţii şi că nicăieri în lume nu s-a mai întâmplat aşa ceva", precizează Adela Bărbulescu, directoarea SCDP Băneasa.
PROBLEME. Proprietarul celor 1,18 hectare de teren susţine că a respectat legea şi că a încercat să negocieze cu staţiunea salvarea fondului genetic al piersicilor. "Eu am cerut evaluarea plantaţiei pentru a plăti suma necesară. Nu au vrut să discute cu mine. Am fost obligat să angajez o firmă de specialitate care să se ocupe de aceşti pomi. Am plătit şi ei şi-au făcut treaba", susţine Iulian Capeti, proprietarul terenului. Conducerea unităţii acuză însă şi firma care s-a ocupat de transferul piersicilor. "Aşa-zisul proprietar a colaborat cu o firmă care este condusă de un coleg de-al nostru, profesor de pomicultură. Paznicul şi-a amintit că profesorul Stănică a venit în vizită la Băneasa în vară, probabil a vrut să evalueze plantaţia. Stănică are două firme: Semper Florens, Eurogardens. Cea din urmă a asigurat transferul pomilor la Moara Domnească, ferma didactică a Universităţii Agronomice. Pomii au acum rădăcinile rupte şi au devenit un maldăr de lemne", a declarat Bărbulescu.
PÅDUREA FÅRÅ COPACI. Capeti a avut grijă ca toată operaţiunea să se desfăşoare ca la carte. În România, astfel de modalităţi sunt la ordinea zilei, asta pentru că autorităţile sunt de cele mai multe ori indiferente faţă de bunurile statului. Omul de afaceri nu ar fi putut defrişa terenul dacă nu ar fi avut avizul Direcţiei Agricole. Mai mult, Legea pomiculturii 348/2003 interzice desfiinţarea plantaţiilor sub 20 de ani fără acordul Consiliului Ştiinţific al instituţiei. Capeti susţine însă că nu a avut nici o problemă cu Direcţia Agricolă, pentru că a trecut mai întâi plantaţia în agricol, scoţând-o astfel de sub incidenţa legii pomicole. Ulterior, lucrurile au decurs de la sine. "Eu am fost obligat de lege să scot aceşti pomi de pe terenul meu. Aceste lucruri se pot verifica", a adăugat omul de afaceri. Pe de altă parte, conducerea unităţii afirmă că acţiunea a fost ilegală: "Totul a fost făcut în afara legii. O să cer Direcţiei Agricole a Municipiului Bucureşti să văd pe ce bază a scos aceste terenuri din circuitul agricol, poate am surprize şi sunt mai multe. Nici Agenţia Domeniilor Statului (ADS) nu a fost corectă, pentru că a făcut ce a dorit cu domeniul public al statului. Terenul poate fi scos din domeniul public al statului prin HG, şi nu prin hotărâre de Consiliu Local. Nici Primăria Sectorului 1 nu e străină de ceea ce se întâmplă, pentru că noi am trimis numeroase note prin care anunţam că se fac ilegalităţi, că nu mai trebuie să se emită titluri de proprietate şi, cu toate acestea, s-a continuat acţiunea", a mai precizat Bărbulescu.
De cealaltă parte, Daniel Drăgan, preşedintele ADS, susţine că instituţia pe care o conduce nu a făcut decât să respecte reglementările în vigoare. "Legea 247 este în plină desfăşurare, or, oamenii trebuie să îşi primească terenul înapoi. Aceste staţiuni nu reuşesc să fie profitabile, chiar dacă statul le-a mai şters din datorii. Multe dintre ele au primit fonduri generoase şi tot în pragul falimentului se găsesc", a explicat Daniel Drăgan.
FÅRÅ RÅSPUNS. Jurnalul Naţional a relatat în numeroase rânduri modul în care se împarte terenul în nordul Capitalei. Majoritatea dosarelor de retrocedare parafate de Prefectură, Agenţia Domeniului Statului şi Primăria Sectorului 1 au dat liber pentru reconstituiri ale dreptului de proprietate. Astfel, puţini petenţi au avut teren chiar în curtea unităţii pomicole şi revendică vechiul amplasament. Justificarea autorităţilor se găseşte în spatele legilor. Ei susţin că Legea 247 trebuie respectată şi că oamenii trebuie să îşi primească pământul înapoi. Mai mult decât atât, deficitul de teren din Bucureşti face ca orice bucată de pământ să fie vânată.
În România nu se face cercetare, iar mediul este protejat pe hârtie. Plantaţiile, parcurile, pădurile nu sunt decât simple monede ale unui schimb pentru zeci de milioane de euro. Colecţia naţională de piersici a fost excavată din nordul Bucureştiului. Nu am pierdut decât o oază de verdeaţă şi un fond genetic în valoare de 1.300.000 de euro.
În ţara noastră se retrocedează până şi ultimul metru pătrat de verdeaţă, construindu-se în schimb sedii de birouri sau cartiere rezidenţiale pe care majoritatea românilor nu şi le permit. Orice alt proiect păleşte în faţa războaielor imobiliare. La finalul unui astfel de război nu ne rămâne decât să adunăm cioburile sparte. Potrivit raportului de expertiză întocmit de specialiştii în domeniu, defrişarea patrimoniului pomicol din nordul Bucureştiului a adus prejudicii de 1,3 milioane de euro, a încălcat Legea pomiculturii şi reprezintă "premiera" mondială în domeniu.
Colecţia naţională de soiuri de piersic a fost excavată în timpul nopţii de pe terenul unităţii pomicole. Prin retrocedarea celor 1,18 hectare, instituţiile statului au scos la mezat unitatea de cercetare din Bucureşti. Excavatoarele au intrat pe patrimoniul unităţii şi au scos rând pe rând fiecare copac. Ei au fost salvaţi şi aşezaţi în ghivece. Cu toate acestea, specialiştii sunt de părere că pomii nu mai pot fi recuperaţi şi că s-a pierdut o colecţie naţională cu o valoare genetică deosebită. "A fost distrusă o colecţie naţională de 736 de pomi. Materialul genetic pe care l-am pierdut a fost evaluat la suma de 1.300.000 de euro. Soiurile care erau acolo au fost aduse cu multe sacrificii din Italia, China, Argentina, Coreea de Sud, Japonia. Vorbim despre un material pe care nu vom putea să îl recuperăm vreodată. Statul ar trebui să apere, şi nu să împrăştie ceea ce are. Comisia de expertiză a precizat că actul de distrugere a colecţiei din patrimoniul pomicol naţional s-a efectuat în timpul nopţii şi că nicăieri în lume nu s-a mai întâmplat aşa ceva", precizează Adela Bărbulescu, directoarea SCDP Băneasa.
PROBLEME. Proprietarul celor 1,18 hectare de teren susţine că a respectat legea şi că a încercat să negocieze cu staţiunea salvarea fondului genetic al piersicilor. "Eu am cerut evaluarea plantaţiei pentru a plăti suma necesară. Nu au vrut să discute cu mine. Am fost obligat să angajez o firmă de specialitate care să se ocupe de aceşti pomi. Am plătit şi ei şi-au făcut treaba", susţine Iulian Capeti, proprietarul terenului. Conducerea unităţii acuză însă şi firma care s-a ocupat de transferul piersicilor. "Aşa-zisul proprietar a colaborat cu o firmă care este condusă de un coleg de-al nostru, profesor de pomicultură. Paznicul şi-a amintit că profesorul Stănică a venit în vizită la Băneasa în vară, probabil a vrut să evalueze plantaţia. Stănică are două firme: Semper Florens, Eurogardens. Cea din urmă a asigurat transferul pomilor la Moara Domnească, ferma didactică a Universităţii Agronomice. Pomii au acum rădăcinile rupte şi au devenit un maldăr de lemne", a declarat Bărbulescu.
PÅDUREA FÅRÅ COPACI. Capeti a avut grijă ca toată operaţiunea să se desfăşoare ca la carte. În România, astfel de modalităţi sunt la ordinea zilei, asta pentru că autorităţile sunt de cele mai multe ori indiferente faţă de bunurile statului. Omul de afaceri nu ar fi putut defrişa terenul dacă nu ar fi avut avizul Direcţiei Agricole. Mai mult, Legea pomiculturii 348/2003 interzice desfiinţarea plantaţiilor sub 20 de ani fără acordul Consiliului Ştiinţific al instituţiei. Capeti susţine însă că nu a avut nici o problemă cu Direcţia Agricolă, pentru că a trecut mai întâi plantaţia în agricol, scoţând-o astfel de sub incidenţa legii pomicole. Ulterior, lucrurile au decurs de la sine. "Eu am fost obligat de lege să scot aceşti pomi de pe terenul meu. Aceste lucruri se pot verifica", a adăugat omul de afaceri. Pe de altă parte, conducerea unităţii afirmă că acţiunea a fost ilegală: "Totul a fost făcut în afara legii. O să cer Direcţiei Agricole a Municipiului Bucureşti să văd pe ce bază a scos aceste terenuri din circuitul agricol, poate am surprize şi sunt mai multe. Nici Agenţia Domeniilor Statului (ADS) nu a fost corectă, pentru că a făcut ce a dorit cu domeniul public al statului. Terenul poate fi scos din domeniul public al statului prin HG, şi nu prin hotărâre de Consiliu Local. Nici Primăria Sectorului 1 nu e străină de ceea ce se întâmplă, pentru că noi am trimis numeroase note prin care anunţam că se fac ilegalităţi, că nu mai trebuie să se emită titluri de proprietate şi, cu toate acestea, s-a continuat acţiunea", a mai precizat Bărbulescu.
De cealaltă parte, Daniel Drăgan, preşedintele ADS, susţine că instituţia pe care o conduce nu a făcut decât să respecte reglementările în vigoare. "Legea 247 este în plină desfăşurare, or, oamenii trebuie să îşi primească terenul înapoi. Aceste staţiuni nu reuşesc să fie profitabile, chiar dacă statul le-a mai şters din datorii. Multe dintre ele au primit fonduri generoase şi tot în pragul falimentului se găsesc", a explicat Daniel Drăgan.
FÅRÅ RÅSPUNS. Jurnalul Naţional a relatat în numeroase rânduri modul în care se împarte terenul în nordul Capitalei. Majoritatea dosarelor de retrocedare parafate de Prefectură, Agenţia Domeniului Statului şi Primăria Sectorului 1 au dat liber pentru reconstituiri ale dreptului de proprietate. Astfel, puţini petenţi au avut teren chiar în curtea unităţii pomicole şi revendică vechiul amplasament. Justificarea autorităţilor se găseşte în spatele legilor. Ei susţin că Legea 247 trebuie respectată şi că oamenii trebuie să îşi primească pământul înapoi. Mai mult decât atât, deficitul de teren din Bucureşti face ca orice bucată de pământ să fie vânată.
Dosarul invizibil
În mulţimea de dosare care a asaltat terenul unităţii pomicole se găseşte şi cererea de retrocedare depusă pentru vechiul amplasament de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), în subordinea căreia se găseşte Staţiunea Pomicolă. Atât conducerea unităţii, cât şi cea a Academiei au fost conştiente în tot acest timp de miza pe care o joacă terenul deţinut de instituţiile de cercetare din Bucureşti şi au încercat să-l salveze. Astfel, ASAS a întocmit un dosar de retrocedare pentru 40 de hectare în numele Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Dosarul a fost înregistrat la Primăria Sectorului 1 încă din 2005. Motivul cererii nu este deloc de neglijat. ASAS susţine că, în numele unui decret regal, ar fi moştenitoarea de drept a unei suprafeţe de 40 de hectare în nordul Bucureştiului. Nici până în momentul de faţă nu au primit vreun răspuns.
