x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Povestea “comorii literare” adunate de trei surori din România. Colecţia se află acum la Biblioteca “V.A Urechia”

Povestea “comorii literare” adunate de trei surori din România. Colecţia se află acum la Biblioteca “V.A Urechia”

de Marina Constantinoiu    |    22 Mar 2015   •   17:52
Povestea “comorii literare” adunate de trei surori din România. Colecţia se află acum la Biblioteca “V.A Urechia”

Timp de câteva decenii, trei surori din România au alcătuit o colecţie de mare valoare de scrisori ale unor mari scriitori. Acum, numele lor fac înconjurul lumii prin intermediul presei occidentale, care preia un reportaj al agenţiei France Presse în România.
“Fugeau emoţionate spre căsuţa poştală, când primeau scrisori semnate Emile Zola sau Mark Twain. Timp de decenii, trei surori românce de origine evreiască au constituit această inestimabilă colecţie de scrisori din partea unor mari nume din literatură”, scrie reporterul francez despre cele trei surori din ţara noastră.

Născute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea la Galaţi, Antonia, Rovena şi Emilia Schwarz erau pasionate de literatură, dar şi mari amatoare de autografe şi fotografii, a declarat pentru AFP Ilie Zanfir, directorul bibliotecii “V.A. Urechia”, căreia cea mai mică dintre ele, Emilia, i-a încredinţat 714 scrisori în 1965.

S-au dedicat educaţiei tinerilor
Prima scrisoare datează din 1891, iar ultima, din 1961, cea mai mare parte a corespondenţei desfăşurându-se în tinereţea celor trei surori. Antonia, Rovena şi Emilia, despre care nu se ştiu prea multe lucruri, nu au avut copii şi s-au dedicat educaţiei tinerelor, pentru care au creat o şcoală. Ele le solicitau celebrilor lor corespondenţi sfaturi de lectură, păreri despre teme de actualitate şi, dacă se putea, câte o fotografie.

Răspunsurile variau de la câteva rânduri la o pagină întreagă de reflecţii despre locul femeilor, literatură sau astronomie, ultima fiind pasiunea Antoniei, sora cea mare, care a murit în 1912.

“Părerea mea este că ar trebui să îmi citiţi opera când vă vor permite părinţii sau soţul”, scria în iunie 1893 Emile Zola (1840 - 1902) într-o scrisoare adresată Rovenei, care a murit în 1955, la 87 de ani.

Fără fotografii
Jules Verne (1828 - 1905) regreta că nu poate trimite o fotografie: “La vârsta mea, nu o să mai deranjez soarele cu rugămintea să fixeze trăsăturile pe placa unui obiectiv”, scria el la 3 ianuarie 1896.

Acelaşi refuz politicos a venit şi din partea lui Mark Twain (1835 - 1910) care, într-un scurt răspuns în engleză, explica că deşi nu are “nicio fotografie”, trimite “cu plăcere” un autograf.

Alexandre Dumas fiul (1824-1895) îi scria Antoniei, cu câteva luni înainte să moară, câteva cuvinte despre iubire: “Cine a iubit de două ori nu a iubit de fapt”.

Cum făceau surorile să afle adresele celebrităţilor timpului? “Cred că aveau la îndemână 'Tout Paris' sau 'Paris Hachette', două publicaţii care abundau în date personale”, apreciază profesorul Herve Duchene de la Universitatea Bougogne, care a consultat 12 scrisori ale Rovenei, păstrate la biblioteca Mejanes din Aix-en-Provence.

Chestiunea evreiască
Cum familia Schwarz era de origine evreiască, tema antisemitismului ocupă un loc important în corespondenţa celor trei surori, în contextul încordat al afacerii Dreyfus, căpitan evreu al armatei franceze a cărui condamnare pe nedrept pentru trădare în 1894 a împărţit profund Franţa. Rovena a încercat să îi sensibilizeze pe influenţii săi corespondenţi cu privire la soarta evreilor din România, solicitându-i lui Emile Zola să vorbească despre dramele acestora în “L'Aurore” - unde publicase pamfletul “J'accuse!”, în care ataca autorităţile publice şi susţinea nevinovăţia lui Dreyfus - dar fără succes.

Toate scrisorile, care pot fi consultate de oricine la cerere şi pe loc, sunt “o comoară lăsată oraşului Galaţi”, care a păstrat legături privilegiate cu limba franceză, apreciază Delia Pohrib, cercetător şi muzeograf local. Ele îmbogăţesc “patrimoniul cultural al Europei în ansamblul său”, încheie ea, citată de AFP.

Oraşul Galaţi avea la momentul respectiv o comunitate de 13.000 de evrei, dintr-un total de 60.000 de locuitori. Astăzi, oraşul numără circa 100 de evrei, dintr-o populaţie de 250.000 de locuitori.

Moştenire pentru oraş
“Toate aceste scrisori, care pot fi consultate la faţa locului, sunt 'o comoară lăsată moştenire Galaţiului', care a păstrat legături privilegiate cu limba franceză, declară Delia Pohrib, cercetător şi muzeograf local. Dincolo de asta, ele îmbogăţesc patrimoniul cultural al Europei, în ansamblul său', afirmă aceasta”, potrivit France Presse.

Reportajul la Galaţi se încheie rotund, cu cazul unui tânăr din Galaţi, Dragoş Ciupercă, în vârstă de 15 ani, care îi mărturiseşte reporterului că i-ar plăcea să urmeze exemplul surorilor Schwarz, pentru a-i scrie actorului său favorit, francezul Jean Reno, dar nu-şi face prea mari iluzii:'Îl ştiu foarte ocupat, cred că mi-ar răspunde secretara'.”

×