Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Proiectul Nabucco West, în care este implicată şi România, a pierdut cursa pentru gazele extrase din Marea Caspică, de la Şah Deniz (Azerbaijan), după ce consorţiul care operează exploatarea a optat pentru o altă rută de export către Europa, a anunţat Grupul OMV.
"Consorţiul Şah Deniz II a informat OMV, un acţionar al Nabucco Gas Pipeline International Gmbh (NGPI), în ceea ce priveşte decizia privind ruta preferată de transport al gazelor către Europa. Proiectul Nabucco West nu a fost selectat de consorţiu", se arată într-un comunicat transmis miercuri de OMV.
Eşecul proiectului Nabucco a fost anunţat iniţial de ziarul austriac Die Presse în ediţia electronică, fără a preciza sursa informaţiei.
Publicaţia susţinea că grupul de la Şah Deniz a selectat ca rută de export către Europa gazoductul TAP (Trans-Adriatic Pipeline), care va trece prin Grecia, Albania şi Marea Adriatică, având ca punct final un terminal din sudul Italiei.
Lovitura decisivă a venit din Grecia
Azerbaijanul este principalul potenţial furnizor de gaze naturale pentru Nabucco, mai ales după ce Statele Unite şi aliaţii din Europa au impus sancţiuni economice dure asupra Iranului. Exploatarea gazeiferă de la Şah Deniz, situată în Marea Caspică, este operată de gigantul birtanic BP, în parteneriat cu Statoil (Norvegia), SOCAR (Azerbaijan), Total (Franţa), Lukoil (Rusia), NIOC (Iran), şi TPAO (Turcia). Compania azeră de petrol şi gaze SOCAR, controlată de stat, a câştigat recent controlul companiei greceşti DESFA, operatorul reţelei de transport al gazelor naturale din Grecia, după retragerea grupului Gazprom din cursă, potrivit presei internaţionale. Aceasta se pare că a fost lovitura de graţie pentru proiectul Nabucco, crescând substanţial şansele de realizare a conductei Trans-Adriatic Pipeline (TAP).
Nabucco, proiectat să asigure independenţa UE faţă de Rusia
Proiectul Nabucco a fost susţinut politic de Uniunea Europeană şi ar fi trebuit să asigure alimentarea cu gaze naturale extrase din regiunea Mării Caspice, pentru a reduce dependenţa Europei de gazul importat din Rusia, de la compania de stat Gazprom. Nabucco ar fi trebuit să asigure alimentarea Europei cu 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an printr-o conductă care ar urma să transporte gaze din Turcia până în Austria, prin Bulgaria, România şi Ungaria.
Iniţial, gazoductul urma să traverseze şi teritoriul Turciei, având o lungime de 3.900 kilometri şi un cost estimat la 7,9 miliarde euro. Proiectul a fost revizuit anul trecut şi redenumit Nabucco West, lungimea fiind redusă la 1.315 kilometri, cu tranzit prin Bulgaria, România şi Ungaria. Costul proiectului revizuit nu a fost precizat. Partenerii Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa). GDF Suez a intrat în proiect în luna mai, preluând 9% din acţiunile consorţiului de la Nabucco. Anterior, în aprilie, grupul german RWE a renunţat la Nabucco, participaţia companiei fiind preluată de OMV.
Ce pierde România
Conducta Nabucco ar fi trebuit să asigure României independenţa de gazul rusesc. Preşedintele Traian Băsescu declara în urmă cu două săptămâni înainte de plecarea la Summit-ul şefilor de stat din Europa Centrală, că speră ca statele interesate de realizarea proiectului Nabucco, precum Bulgaria, România, Ungaria, pe al căror teritoriu va trece gazoductul, dar şi cele beneficiare, cum ar fi Polonia, să semneze o scrisoare prin care să declare proiectul ca fiind prioritar.
Dealtfel, România a făcut o serie de paşi în sprijinirea proiectului Nabucco, mergând până la adoptarea unei Legi speciale Nabucco ce stabiliea că acest proiect este de interes naţional şi utilitate publică în România. În plus, România realizase demersurile pentru emiterea avizelor de mediu şI purta negocieri cu proprietarii terenurilor pe unde urma să treacă Nabucco. Lungime estimată a conducteri era de 470 de kilometri şi ar fi trebuit să străbată judeţele Dolj, Mehedinţi, Caraş Severin, Timiş şi Arad. Pentru realizarea conductei ar fi trebuit făcute investiţii de 1,5 miliarde de euro, potrivit estimărilor realizate de Reinhard Mitschek, managing director al Nabucco Gas Pipeline International. Din acestea, Transgaz care deţine 17,4% din acţiunile Nabucco, a investit în perioada 2007 - 2012, suma de 24,44 milioane euro.
În schimb, România miza pe taxele de tranzit dar şi posibilitatea de export a gazelor extrase din Marea Neagră. În 2009, Transgaz estima că dividendele obţinute în 25 de ani vor depăşi 3 miliarde de euro. Depozitele de stocare a gazelor ar fi permis aprovizionarea populaţiei cu gaze mai ieftine dar şI valorificarea acestora prin exporturi pe timpul iernii când tarifele la gaze cresc.
Scurtă istorie a proiectului Nabucco
Februarie 2002: Au loc discuţii preliminare între OMV Gas & Power GmbH (Austria) şi BOTAŞ (Turcia). Urmează discuţii cu MOL, Budapesta/Ungaria, TRANSGAZ, Mediaş/România şi BULGARGAZ, Sofia/Bulgaria.
Octombrie 2002: Ca urmare a Acordului de Cooperare dintre Botas, Bulgargaz, Mol, Transgaz şi OMV Gas & Power GmbH se realizează studiul de fezabilitate pentru noua conductă de gaze naturale.
Decembrie 2003: Acord de Imprumut Nerambursabil între OMV Gas & Power GmbH, ceilalţi patru parteneri ca beneficiari asociaţi şi Comisia Europeană (denumită în continuare CE).
2004: Înfiinţarea Nabucco Gas Pipeline International GmbH. NABUCCO Gas Pipeline International GmbH (NIC) a fost înfiinţată în 24 iunie 2004 pentru a dezvolta, a construi şi a opera conducta Nabucco. Cu sediul la Viena, compania este deţinută de acţionarii Nabucco şi este responsabilă de dezvoltarea, construcţia, operarea, negocierea şi alocarea capacităţii conductei Nabucco.
27 ianuarie 2009: Nabucco primeşte sprijin politic total de la UE şi de la ţările implicate în proiectul Nabucco la Summitul de la Budapesta
13 iulie 2009: Austria, Ungaria, România, Bulgaria şi Turcia semnează la Ankara Acordul Interguvernamental (IGA). IGA armonizează cadrul legislativ şi oferă condiţii de transport stabile şi egale tuturor partenerilor şi clienţilor.
2010: Se înfiinţează companii naţionale Nabucco în ţările de tranzit.
Martie 2010: Ratificarea IGA de către Parlamentele naţionale
Septembrie 2011: Propunerea pentru scenariul de bază Nabucco a fost înaintată consorţiului Shah Deniz II
Octombrie 2011: Bayerngas începe negocierile pentru a deveni membru în consorţiul Nabucco
Mai 2012: Propunerea pentru Nabucco Vest a fost înaintată consorţiului Shah Deniz
Iunie 2012: Nabucco Vest a fost selectată de către Consorţiul Shah Deniz drept Ruta Central Europeană de livrare a gazului
