Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cotidianul bistriţean Mesagerul a publicat documente de arhivă, abonamente la diferite "case de toleranţă" din perioada interbelică.
La acea vreme, prostituţia era legală şi reglementată destul de strict astfel că abonamentele erau vândute clienţilor fideli, care plăteau în avans şi îşi alegeau fata dorită. Un abonament costa 50 de lei si includea 10 "numere". O noapte de amor era taxată pentru "2 numere", iar în cazul clienţilor fideli se făceau reduceri.
Fetele care lucrau în aceste bordeluri aveau între 20 şi 30 de ani. Ziua de lucru însemna de obicei 5 clienţi, iar câştigul era de 5.000-6.000 de lei, în condiţiile în care salariul mediu era pe atunci de 800 de lei.
"Cercetatorii au apreciat că femeile care recurgeau la o astfel de viaţă aveau un nivel intelectual scăzut, un vocabular trivial, implicit o educaţie precară. Unele dintre aceste femei nu aveau grija zilei de mâine, nu se gândeau la economii pentru zile negre sau bătrâneţe, când nu vor mai putea practica "meseria". Au fost cazuri în care prostituatele, după ce vedeau că nu mai aveau succes şi clienţii le ocoleau, făceau adevărate crize de nervi, ajungând chiar până la sinucidere", notează cotidianul bistriţean.
