Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se emoționează ori de câte ori vorbește despre copii. Și caută prilejuri să fie în preajma lor. Pentru că nimic nu se compară cu puritatea unui copil. “Un copil este tot ce poate fi mai frumos pe lume. Bucuria lor și ochișorii aceia, pe care îi fac maaari-mari, atunci când scot fiecare jucărie și le-o dăruiesc, ei bine, aceasta este singura răsplată pe care o aștept.” Fericirea celor mici este fericirea doamnei Rita Shapira. “Aceasta este povestea mea.” Dar povestea noastră abia începe.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Rita Shapira, sculptor cu mare recunoaștere internațională, a urmat cursurile Academiei de Artă din Bucureşti, unde a studiat sculptura cu maestrul Medrea. Apoi, în 1972 a emigrat în Israel. Ca artist, a participat la majoritatea expozițiilor de sculptură şi artă decorativă din România. Operele sale fac parte din colecții private aflate în țări precum Canada, Mexic, Statele Unite, Elveția, România şi Israel.
Înainte de a-și spune povestea, îți dai seama ce fel de om este privindu-i sculpturile: rotunjimi calde, calme, care îți inspiră liniște și bunătate. Sunt lucrările din seria “Jocuri de copii”: “Jocul cu bile”, “Jocul cu sfârleaza” și așa mai departe. Copiii o inspiră mereu. Puritatea lor se transformă în arta Ritei Shapira.
Din dragoste pentru orfani
Am cunoscut-o pe doamna Rita Shapira anul trecut, de Moș Nicolae. Tocmai donase Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti lucrarea “Dialog – viitorul copiilor”. “Avem cele trei rase – nichelul este rasa albă, alama – rasa galbenă și cuprul - rasa neagră -sunt acele jumătăți de fețe, iar la baza lor avem Maternitate”. Partea aceasta este din marmură, șlefuită rotund și cald, de parcă simți revărsându-se în jurul tău cea mai frumoasă dragoste: aceea dintre mamă și copil.
Tremura de emoție. Urma să vină un grup de copii orfani, pentru care pregătise daruri. A fost, într-adevăr, un moment emoționant până la lacrimi. Bucuria copiilor care au primit cadouri, măsurată în bucuria celei care dăruia.
Dar Rita Shapira face pe Moș Nicolae tot timpul anului. “De douăzeci de ani, de toată viața.” Nu ține o evidență a actelor sale de caritate. Se ferește să spună ceva ce ar putea să semene cu lauda de sine. Multe grădinițe din România, fundații, copii orfani, spitale au beneficiat de darurile sale făcute din dragoste pentru copii.
“Eu iubesc foarte mult copiii mici, de grădiniță. Pentru că sunt puri. Se bucură cu sinceritate de ceea ce primesc. Până acum câțiva ani donația consta în mobilă, mochetă, jucării, materiale didactice. Apoi, de când le-a dat ministerul mobilier, am renunțat să le mai dau.” Dar cel mai mult îi place să le ducă “Jucării. Cât pot de multe jucării, pentru că întotdeauna plac copiilor. Apoi, material didactic, lucru manual. Multe le aduc din străinătate, altele de aici, din România.”
Îngerul copiilor din taberele de refugiaţi
La Buftea, este înger păzitor pentru o grădiniță la care revine cel puțin o dată pe an. “Buftea e ceva special pentru mine. Este acolo o doamnă educatoare de care m-am legat foarte tare. Se ocupă de copii, îi adoră, este plină de inițiativă și face o treabă extraordinară ca educator.”
Cum reacționează copiii în fața darurilor sale? “Asta e partea cea mai frumoasă, ne spune zâmbind. Este singura mea răsplată (nu că aș aștepta ceva). În momentul în care încep să scot jucăriile – uneori mă gândesc că o fac și dintr-un fel de egoism, și văd mutrițele lor, atunci când își deschid niște ochișori mari și țipă și se bucură. Asta e răsplata. Bucuria lor.” Nu toată lumea e de acord cu ceea ce face. “Unii îmi spun că acești bani i-aș fi putut folosi să călătoresc în toată lumea. E adevărat, dar eu sunt fericită. Fac asta pentru copii. Ei îți pot oferi ceea ce vreau eu să primesc: bucuria aceea și ochișorii aceia.”
De curând a fost la Curtea de Argeș, la Fundația Hand-ROM. “Acolo sunt copii cu dizabilități. M-au impresionat și dascălii, care îi învață o meserie, îi învață să se descurce onorabil în viață, și copiii, care fac lucruri uluitoare: agende, not-book-uri, lumânări parfumate, adevărate opere de artă, legătorie de carte. I-am cunoscut la Muzeul Satului și nu am rezistat să merg la ei. Le-am dus de toate.” Dar cel mai mult se pare că s-au bucurat de orgă și celelalte instrumente muzicale, la care vor să învețe să cânte. Și-a făcut mulți prieteni.
Are rude și prieteni în Israel. Știe ce înseamnă să fii tot timpul în umbra războiului. Și a morții. “De fiecare dată când merg în Israel, îmi aleg grădinițe, din apropierea Fâșiei Gaza, și fac pentru copiii de acolo ceea ce fac și pentru copiii din România. Este foarte greu pentru ei. Mereu sunt bombardamente. Nu spun asta ca pe o poveste de stors lacrimi, dar e foarte greu să nu știi ce te așteaptă...”.
Anul trecut, pentru că a văzut ce înseamnă să nu mai ai țară, bunuri, viața cu care te-ai obișnuit, cu sprijinul UNICEF, a mers și în două tabere de refugiați din România. Și acolo sunt copii necăjiți, care au nevoie de bucurie.
Donații în lumea largă
Ai impresia că doamna Rita Shapira a fost lăsată pe pământ să dăruiască. Ne arată câteva albume cu fotografii. Este înconjurată de copii. În altele sunt lucrări ale sale. Donate. “Rugăciunea”din bronz, este în Israel, la Rehovat, Institutul de Ştiință Wetzman; “Aplauze”, bronz, se află în sediul Camerei de Comerț România – Israel, din București. La New York, în cladirea UNICEF, este lucrarea “Copii jucându-se”. Tot la Rehovat, în Israel, are un parc intitulat “Grădina de sculpturi a Ritei ”, un ansamblu de opt sculpturi, în mărime naturală, din bronz. La Spitalul Grigore Alexandrescu, din București, se află lucrarea “Jocul cu sfârleaza”, și lista poate continua cu alte donații făcute unor grădinițe particulare.
“Am trei mari iubiri în viață: etnografia, sculptura și copiii”, ne mărturisea în decembrie. “Toată viața mea asta am făcut. În ochii celor din jurul meu sunt o ciudată. Fiecare trăiește pentru sine. Nu mă plâng. Am tot ce îmi trebuie. Nu-mi trebuie mai mult. Ceea ce nu am, așa a vrut Doamne-Doamne, să nu am. Dau pentru ceilalți. Asta este povestea mea.”
Iar noi încheiem povestea așa: oriunde ai intra în casa doamnei Shapira dai peste jucării. Toate așteaptă să fie dăruite copiilor.
PS: Zilele de 1 și 2 iunie sunt dedicate copiilor și părinților la Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”. Doamna Rita Shapira nu a ratat ocazia și, pentru toți copiii care vor veni în aceste zile în curtea muzeului, a pregătit câte un dar dulce. De asemenea, a donat mai multe jucării, care vor fi premii în cadrul unei tombole organizate pentru ajutoarea unui copilaș bolnav. Iar pentru cei cărora le plac artele plastice s-a pregătit cu un atelier- “Pictură pe sculptură”. Replicile în ghips ale unora dintre lucrările sale din seria “Jocurile copilăriei” vor fi puse la dispoziția copiilor pentru ca aceștia să le coloreze după cum le dictează talentul și imaginația.
