Serviciul de week-end

Pensii mici, salarii taiate, scumpiri multe... Suficiente motive pentru nea Gheorghe, in varsta de 82 de ani, de a-si lua un serviciu de week-end, profitabil pentru toti. In timpul saptamanii munceste la camp si pe langa casa dintr-un satuc din judetul Botosani, iar sambata si duminica o ia la drum spre Bucuresti.

Nea Gheorghe este veteran de razboi. Conform Legii 44/1994, art. 15, are dreptul de la 12 pana la

24 ca­latorii anuale pe calea ferata. Nu are nici un copil, nici o ruda la Bucuresti, merge doar ca sa mai castige si el un ban, caci are dreptul pe tren la cinci insotitori. Cu doua ore inainte de plecarea trenului se instaleaza in fata casei de bilete si le explica oamenilor cum ar putea sa ii plateasca lui cativa zeci de lei in loc de 100 de lei, cat s-a facut biletul de calatorie pana la Capitala. Si, incet, incet, oamenii sunt convinsi. Cine a mers o data, a doua oara nu mai are nici un stres. Pentru ca 'sistemul' functioneaza foarte bine. Incepi prin a-i da batranului datele de pe buletin ca sa le treaca in foaia de drum, te instalezi pe locul de pe biletul dat de nea Gheorghe, pe care scrie 0,00 lei, si astepti sa vina controlorul.

'Dumneavoastra cu cine sunteti?', te va intreba nasul. 'Cu... domnul', il arati cu mana pe batranul aflat pe un loc in preajma ta, dar al carui nume nici macar nu il stii, chiar daca esti asa-zisul sau insotitor. Controlorul iti zambeste, iti cere buletinul pentru a verifica datele, composteaza biletul si merge mai departe, iar tu esti feri­cit ca ai iesit mai ieftin. Uitandu-te in jur constati ca mai sunt cativa 'insotitori' ai lui nea Gheorghe, asa ca intri in vorba cu ei. 'Cat v-a cerut batranul?' '40 de lei'. 'A, eu nu ii dau mai mult de 20, cu 40 veneam cu nasul si nu mai aveam nici un stres, ca nasul ma proteja', spune o doamna foarte cocheta, dar suparata de noile scumpiri ale CFR-ului. Mai palavragesti sau mai citesti si deodata il vezi iar pe controlor. 'Ce faci, nea Gheorghe? Te-ai odihnit? Mai poti sa vii la noapte iar pe tren? Sa dea Domnul sa ai un vagon intreg de insotitori!'

Acum chiar te-ai relaxat. Toata lumea e constienta de toata povestea! Cu mainile asprite de munca campului, batranul isi scoate din buzunar batista cu banii, bule­tinul, cupoanele si biletul sau. Il urmeaza in tacere pe nas in urmatorul vagon. E momentul ca si controlorul sa isi primeasca partea.

Povestea lui nea Gheorghe nu e singulara. Pe diverse rute, in tren poti vedea si batrane (vaduve ale ve­teranilor de razboi) care fac acelasi lucru. Trenul a devenit casa de week-end, caci in doua zile stau numai in tren. Isi mai iau si de cusut sau impletit, sa le treaca timpul mai repede.

Multi batrani nu reusesc sa supravietuiasca numai cu banutii adunati in week-end, asa ca mai agata calatori si in timpul saptamanii si pornesc la drum. De multe ori se aleg si cu dosare penale, cumparand bilete de la camarazii lor care nu le folosesc si care prefera sa le vanda la preturi aproape simbolice. Si uite asa, cu totii reusim pana la urma sa mancam o paine in Romania...