Studenţii s-au revoltat în 1987

Lozinci strigate în stradă, focuri aprinse în parcuri, geamuri sparte, studenţi exmatriculaţi. Aşa s-a petrecut la 17 februarie 1987 revolta anticomunistă a studenţilor de la Iaşi, de la care se împlinesc azi 21 de ani.

Au scos ieşenii din amor­ţea­lă. Sătui de condiţiile de trai mizere din cămine, mii de stu­denţi au ieşit în stradă şi au manifestat până târziu în noapte, conturând ceea ce s-a numit primul protest, prima revoltă puternică la adresa autorităţilor comuniste din acea vreme. Controlaţi de miliţieni, securişti şi de responsabilii de partid din centrul universitar, studenţilor li s-a promis rezolvarea situaţiei. Caloriferele s-au dezmorţit şi apa caldă a curs încă din acea noapte, dar trei studenţi au fost exmatriculaţi, iar vigilenţa a sporit la cursuri şi în cămine.

FOC ÎN STRADĂ. Era a doua zi de cursuri după o scurtă vacanţă de o săptămână. Întorşi în Iaşi, stu­­denţii s-au confruntat cu veş­ni­ce­le neplăceri: cazaţi câte opt în ca­me­re îngheţate şi în întuneric, doar apă rece ca gheaţa la chiuvete, după program, şi uşi încuiate la cămine după ora 20:00.

Totul a început lângă Universitate, unde câţiva tineri din că­mi­ne­le din Codrescu au dat foc unor lem­ne într-un bazin gol. Lor li s-au ală­turat şi alţii, grupul a făcut oco­lul complexului studenţesc, a trecut pe la cantină, apoi s-a îm­păr­ţit: unii au plecat către colegii po­li­teh­nişti din Tudor Vladimirescu, alţii către agronomiştii din Târ­guşor Copou. În Tudor Vla­di­mi­rescu, pe acea vre­me cel mai mare com­plex studenţesc din sud-estul Eu­ropei, manifestanţii au ajuns cu puţin înainte de ora 20:00. “Mai în­tâi s-a auzit un vuiet ne­definit, ceva asemănător cu su­ne­tul ce precede un cutremur. Apoi, zgomotul s-a transformat într-o exclamaţie clară: Veniţi cu noi!”, spune Mă­dă­li­na Grecu. Gru­pul protestatarilor s-a oprit în dreptul căminului T 17, ce găzduia peste 1.500 de tineri, şi a început să scandeze “Meca, meca”, che­mându-i astfel pe colegii de la Me­canică să iasă în stradă. Deşi uşile cu gratii erau încuiate, băieţii au gă­sit soluţia pentru a ieşi din clă­dire, pe o uşă lăturalnică. Au spart un geam mic şi au în­ceput să apa­ră rând pe rând. Apoi au spart lacătul pus pe uşile prin­cipale ale căminului, iar în câ­teva minute s-au adunat mai mult de o mie de studenţi care au în­ce­put să cânte “Deşteaptă-te, ro­mâ­ne!”. Cei care au participat la mani­fes­taţie îşi amintesc privirile surprinse ale ieşenilor ce locuiau în blo­curile din zonă: “Unii ieşiseră la feres­tre, dar cei mai mulţi priveau pe după perdele, înfricoşaţi. Erau însă şi oameni care ne încurajau, ne strigau «bravo, copii, nu vă temeţi»“. Tinerii au mers mai departe, cântând “Deşteaptă-te, române!” până la sediul Comitetului judeţean de partid.

DIALOG. “Primul-secretar, Leonard Constantin, a ieşit din sediul înţesat de miliţieni şi a promis că totul se va rezolva în acea seară, cu condiţia să ne întoarcem în cămine. Am plecat mai departe, către Primărie, apoi ne-am îndreptat spre Piaţa Unirii. Acolo, aproape de miezul nopţii, totul s-a terminat şi fiecare a plecat de unde venise. Ajunsă în Tudor, am avut surpriza să constat că, într-adevăr, era lumină în camere, iar caloriferele se dez­mor­ţi­seră”, spune Mădălina.

Prof. Dragoş Paraschiv îşi amin­teşte că după revoltă au fost sancţionaţi câţiva tineri de la Universitate, iar trei studenţi au fost exmatriculaţi. Măsurile represive s-au oprit, pentru că nu se dorea extinderea scandalului.

Mărturie

Prof. univ. Adrian Dima, de la Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, pe atunci director al unui sector din căminul T 17, a ajuns urgent printre studenţi când a început revolta. “M-am întâlnit acolo cu profesorul Merticaru, secretarul de partid pe centrul universitar Iaşi. Era însoţit de un luptător, un sportiv care cunoştea o parte dintre studenţi. I-a cerut tânărului bine făcut să-i îndemne să nu iasă în stradă. Dacă îmi amintesc bine, printre studenţii din T 17 era şi Relu Fenechiu, şeful liberalilor din Iaşi”, spune prof. Dima. “Câteva zile mai târziu a sosit de la Bucureşti ministrul adjunct al Învăţământului. Mi-a arătat mai multe fotografii făcute în timpul manifestaţiei şi m-a întrebat dacă recunosc pe careva. Bineînţeles că am negat şi am spus că studenţii nu au strigat lozinci. M-a ameninţat că voi fi dat afară dacă se descoperă studenţi din T 17 care au participat la mişcare”.

cristinel.popa@jurnalul.ro