Tărg de meşteşuguri la Muzeul Satului

Trei zile de petrecere la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti: meşteri autentici, muzică populară, produse tradiţionale.  Â

Sărbătoare mare la Muzeul Satului: Tărgul de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pe uliţele satului forfotă mare. Maramureşeni, olteni, argeşeni, vălceni, moldoveni... Toţi măndri.

Petrecere - De Sfinţii Petru şi Pavel, la Muzeul Satului

Trei zile de petrecere la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti: meşteri autentici, muzică populară, produse tradiţionale.  Â

Sărbătoare mare la Muzeul Satului: Tărgul de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pe uliţele satului forfotă mare. Maramureşeni, olteni, argeşeni, vălceni, moldoveni... Toţi măndri. Imbrăcaţi in costume populare. Gospodăriile caselor pline de meşteri populari, dar şi de vizitatori, atăt romăni, căt şi străini, curioşi şi interesaţi să afle căte ceva despre meşteşugurile tradiţionale: olăritul, arta lemnului, impletiturile, incondeirea ouălor, pielăria, cojocăritul, pictarea icoanelor pe sticlă, ţesăturile...

MEŞTEŞUG. La intrare, pe partea dreaptă, Mioara Stoichiţă din Videle, judeţul Teleorman, ne intămpină şi ne imbie cu produsele sale de casă: plăcintă cu brănză, cozonaci, cu nucă, rahat, stafide, prăjituri de casă (una dintre ele se numeşte "fructul pădurii"), checuri cu nucă, cacao şi stafide, nuga, şerbet de portocale şi de zmeură, dulceaţă de vişine. Mai inainte, pe aleea ce duce spre casele din Moldova, il intălnim pe Avram Roşca din Bălăceana, judeţul Suceava. Ne prezintă, cu măndrie, meşteşugul moştenit de la tatăl său şi pe care il va transmite celor trei feciori ai săi: arta de prelucrare a lemnului. "Lemnul este foarte atrăgător. Te incarcă...", ne spune meşterul Avram. Lăngă un copac sunt expuse operele sale: lingurile şi caucele. De la cele mici la cele mai mari, iar fiecare lingură este unică in felul ei. Una dintre cele mai mari linguri, ne precizează Avram, este pentru Flămănzilă. Obiectele le meştereşte numai din lemn de cireş, măr sau nuc.

ZESTRE. Intorcăndu-ne pe aleea principală, intrăm in gospodăria Şanţ. Aici Floarea Codoban din Bihor ne prezintă ţesăturile sale: cămăşi, poale, ştergare şi ne spune, cu regret, că nu se mai poartă costumele populare, dar, totuşi se mai păstrează in lăzile de zestre. Peste drum, la gospodăria Stăneşti, Viţa Lepădatu ne invită să-i vedem şi obiectele meşterite de ea: linguri, piuliţe, blide de toate mărimile, cauce de băut apă, tăviţe pentru mămăliguţă, solniţe, trocuţe pentru frămăntat pită: "Noi folosim aceste obiecte in gospodărie, nu le ţinem doar pentru decor. De exemplu, pita o frămăntăm doar in trocuţa de lemn, pentru că ea ingrijeşte aluatul precum mama copilul."

Plimbăndu-ne pe uliţele Muzeului Satului ne-am amintit de versurile lui Lucian Blaga: "Lăngă sat iată-mă iarăş/ Prins cu umbrele tovarăş/ Toate-s altfel, omul, leatul/ Neschimbat e numai satul" şi ne-am intrebat: oare mai putem să spunem despre satul romănesc că a rămas neschimbat?0021