Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Traian Băsescu a solicitat săptămâna trecută modificarea Codului de procedură penală, invocând faptul că procurorii nu vor mai putea rezolva dosare importante pentru că nu mai au voie să facă interceptări înainte de a începe urmărirea penală şi înainte de a comunica acest lucru persoanei vizate. Pusă în gardă în privinţa începerii urmăririi penale, persoana în cauză nu ar mai pune la cale la telefon infracţiuni, bănuind că poate fi ascultată. Cam aşa ar suna, în traducere, argumentaţia şefului statului.
În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa, procurorii pot intercepta cât doresc, cu o singură condiţie: să existe indicii privind pregătirea sau comiterea unei infracţiuni, situaţie în care trebuie să deschidă un dosar penal şi să înceapă urmărirea penală în legătură cu o infracţiune. Nu însă urmărirea penală împotriva unei persoane. O dată începută urmărirea penală în legătură cu o infracţiune, adică urmărirea penală “in rem”, procurorii pot solicita judecătorilor mandat pentru interceptare. După ce au strâns probe, inclusiv din interceptări, procurorii decid sau nu începerea urmăririi penale împotriva unei persoane, iar în caz afirmativ, îi comunică acest lucru suspectului.
Ce spun specialiştii
Că lucrurile stau aşa o demonstrează o notă de studiu realizată de doi procurori din cadrul Parchetului General, Irina Kuglay şi Alexandra Şinc, notă de studiu intitulată “ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE CU PRIVIRE LA FAPTĂ, CONDIȚIE PENTRU EMITEREA MANDATULUI DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ”.
Materialul este unul tehnic, fiind realizat de către jurişti, dar vom spicui câteva dintre pasajele relevante, care contrazic susţinerile unui nespecialist, chiar dacă este el preşedinte: “Pe de altă parte, deși supravegherea tehnică presupune o ingerință în viața privată a unei anumite persoane, utilizarea acestei metode de cercetare are doar semnificația investigării unei fapte (cea pentru care s-a început urmărirea), și nu echivalează cu formularea unei acuzații împotriva respectivei persoane. De aceea și dispozițiile art. 139 și ale art. 140 se referă doar la existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei „infracțiuni” – deci cu privire la o faptă penală, și nu cu privire la autorul acesteia.
În concluzie, din punctul de vedere al momentului procesual, singura condiție pentru emiterea mandatului de supraveghere tehnică o reprezintă începerea urmăririi penale cu privire la faptă, procedura nefiind în nicio situație condiționată de efectuarea urmăririi penale față de o persoană. A susține contrariul sau a interpreta dispozițiile legale în sensul că supravegherea tehnică nu se poate dispune decât după încunoștințarea vreunei persoane, înseamnă, pe de o parte, a încălca dispoziția legală (adăugând o condiție neprevăzută de normă), iar pe de altă parte, a ignora conținutul art. 305 C.p.p., potrivit căruia urmărirea penală începe cu privire la faptă, și nu cu privire lapersoană”.
