Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
VADU ● Ultimul refugiu al naturii de pe litoral
Kilometri de corturi se întind pe fîşia de nisip de la Vadu, una dintre
ultimele zone neamenajate de pe litoralul românesc. Pentru unii
experienţa unui week-end petrecut aici este raiul pe pămînt, pentru
alţii, lipsa celor mai elementare avantaje ale civilizaţiei e prea greu
de suportat.
VADU ● Ultimul refugiu al naturii de pe litoral
Kilometri de corturi se întind pe fîşia de nisip de la Vadu, una dintre ultimele zone neamenajate de pe litoralul românesc. Pentru unii experienţa unui week-end petrecut aici este raiul pe pămînt, pentru alţii, lipsa celor mai elementare avantaje ale civilizaţiei e prea greu de suportat.
Pentru unii, este ultimul colţ de Rai uitat pe Pămînt, între Marea Neagră şi Delta Dunării. Pentru alţii, este doar un loc frumos dar păcătos de neospitalier, unde faci plajă o zi, dormi o noapte în cort şi pe urmă pleci urgent acasă, plin de înţepături de insecte şi obosit de soarele nemilos, care nu ţine cont că nu ai loc de stat la umbră decît dacă vii cu umbrela sau copertina de acasă. Plaja de la Vadu, judeţul Constanţa, situată între Istria şi Năvodari, se numără printre ultimele zone neamenajate turistic de pe litoralul românesc. În urmă cu vreo zece ani, amatorii de vacanţă petrecută în sînul naturii au găsit aici ceea ce ofereau cîndva Vama Veche sau 2 Mai: întinderi de nisip virgine, adevărate oaze de linişte unde puteai evada din civilizaţie. La început, a fost, probabil, doar cortul unor turişti romantici. Aceştia au intrat în satul Vadu, ce ţine de comuna Corbu, au trecut pe lîngă ceea ce a mai rămas dintr-o fabrică de extras metale industriale din nisip – construită în ultimii ani de comunism şi aproape abandonată în anii ’90, cînd s-a ajuns la concluzia că metalele pe care trebuia să le scoată de pe fundul mării există în cantităţi mult prea mici – au mers pe drumul din plăci de beton ce deservea odinioară uzina şi au ajuns la o fîşie de nisip mîngîiată doar de valurile mării. Intimitatea de aici i-a încîntat, cu siguranţă, iar vestea s-a împrăştiat cu repeziciune. Acum, fîşia de nisip mărginită, pe de o parte, de vegetaţie înaltă pînă la genunchi şi de întinsul mării, pe de alta, găzduieşte, week-end de week-end, un şir de corturi lung de kilometri. Uneori, aşa cum se întîmplă peste tot, la munte sau la mare, apar şi ATV-uri, iar unii turişti intră pe nisip cu maşini de teren puternice.
APĂ LIMPEDE. Oamenii vin să înoate în apa limpede şi să facă plajă printre pescăruşi, iar seara micii pe grătar şi focul de tabără sînt obligatorii. Sălbăticia locului nu poate fi însă pe placul turiştilor pretenţioşi, care nu pot renunţa la confortul duşului de la sfîrşitul zilei şi al unui pat moale. După apusul mirific, cînd zarea se învăluie în cerul roşu, marea îşi intră în drepturi, iar căldura de peste zi se transformă în umezeală rece. Ţînţarii înfometaţi îşi revendică porţia de sînge şi nisipul mişună de tot felul de vietăţi. După farmecul focului de tabără, lipsa curentului electric poate deveni apăsătoare în noaptea jilavă. Dar, odată instalat în cortul ud ca după o ploaie zdravănă, chiar dacă nu a avut inspiraţia să-şi aducă o saltea şi este înghiontit de denivelările din nisip în spatele ars de soare, turistul poate avea un somn binecuvîntat de odihnitor, graţie armoniei liniştite a valurilor care se sparg continuu de mal.
MOMENTE DE SĂLBĂTICIE. Probabil că plaja de la Vadu îşi trăieşte acum ultimele momente de sălbăticie. Au apărut informaţii despre investitori care au simţit potenţialul zonei şi au început să achiziţioneze terenul, pentru amenajarea unor staţiuni. Oamenii locului speră însă că acest ultim refugiu al naturii va fi lăsat în pace. "Terenurile se cumpără în comuna Corbu. Aici nu au voie, fiindcă zona aparţine Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Ar fi mare păcat să se strice locul ăsta! Deja nu mai e ce a fost cîndva, din cauza turiştilor de la sfîrşit de săptămînă. Bine, măcar, că încă mai vin oameni civilizaţi, care, în marea lor majoritate, îşi adună gunoiul şi îl iau de pe plajă. Îi mai civilizează şi Administraţia Biosferei şi Garda de Mediu, care dau amenzi de pînă la 3.000 lei pentru murdărirea plajei", ne-a spus un obişnuit al locului, asociat la o firmă de pescuit maritim. Împreună cu partenerii şi angajaţii săi, acesta iese în larg, cu bărci de lemn, în căutarea peştelui care este tot mai puţin. "Prindem la jumătate, faţă de acum cinci ani, din cauza poluării şi a braconajului industrial", ne-a spus bărbatul.
Bine aţi venit în Dobrogea
Exprienţa unui week-end de plajă la Vadu este percepută diferit de cei care o încearcă. Unora le place şi se întorc, alţii rămîn fideli confortului civilizaţiei şi preferă în continuare staţiunile, chiar dacă acestea îi cam ustură la buzunar. Dincolo de toate, pe noi ne-a impresionat replica unui bărbat între două vîrste, pe care l-am întîlnit pe drum, între două sate, şi l-am întrebat cum se ajunge la Vadu. Omul, care mergea pe lîngă o teleguţă trasă de un măgar, a zîmbit şi, înainte de toate, ne-a zis "Bine aţi venit în Dobrogea!", o urare care ne-a făcut toată excursia mai frumoasă.
