Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peste 3.000 de credincioşi veniţi din toate zonele ţării participă sâmbătă la slujba de pomenire de un an a părintelui Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamț. După slujba de pomenire, pelerinii sunt invitaţi la parastas.
Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţă pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, scrie Agerpres. Născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919, preotul şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare plus un spor de 5 ani, pedeapsa executând-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a fi trimis la 'reeducare' la Piteşti, a fost trimis să muncească, deţinut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie.
După ce şi-a ispăşit pedeapsa a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa. În 1964 a fost eliberat şi a devenit muncitor forestier. După doi ani, în 1966, a revenit la viaţa monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorinţa de a-l controla, conducerea comunistă a ţării l-a obligat pe părintele Iustin, în anul 1975, să slujească la Mănăstirea Bistriţa. După 1990, părintele Iustin s-a întors la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, a fost preot şi duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune.
În 1991 a întemeiat Mănăstirea cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril de la Petru Vodă. Părintele şi-a continuat misiunea şi, în 2000, a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea de la Petru Vodă, o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni iar trei ani mai târziu a înfiinţat o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită 'Glasul Monahilor'.
"Mai sunt 12 luni de libertate şi apoi vine urgie!"
Înainte de a muri, părintele arhimandrit, Iustin Pârvu, a făcut o profeție care a pus pe gânduri pe multă lume. Monahia Fotini, o măicuţă de la mănăstirea Paltin susţine că înainte de a închide ochii, duhovnicul a avertizat că doar 12 luni va mai fi linişte, după care vremurile vor deveni tulburi, scrie revista Atitudini, publicaţie a Mănăstirii Petru Vodă.
„Cu 5 zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat”, povesteşte măicuţa.
"L-am întrebat o problemă care mă frământa demult, o întrebare pe care până acum m-am ferit să i-o pun în mod tranşant de teama posibilelor reacţii dure – până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Şi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce sa facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul.
E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici Părintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni şi scăpăm de cipuri”? „Nu”, a răspuns Părintele, "12 luni de libertate şi vine urgie”. Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns. Atunci eu am zis: „În acest caz părinte, trebuie să vă însănătoşiţi că nu are cine să ne ajute”. Părintele a răspuns iar cu umor şi zâmbetul cel mai frumos din lume: „Măi, să ştiţi că nici eu nu ştiu ce să fac. Nu m-am hotărât dacă să trăiesc sau să mă duc. Nici eu nu mai ştiu ce vreau”. A luat o gură de mâncare şi ne-am retras unul câte unul, luând binecuvântare. Am luat şi eu binecuvântare şi părintele, în marea lui dragoste, nu m-a lăsat fără cuvânt şi mi-a dat, strângându-mă de mână, ultima binecuvântare: Maică, să nu laşi revista! Ţine tare, înainte!”.
