Ziua Internaţională a Zonelor Umede

Astăzi se săbrătoreşte Ziua Internaţională a Zonelor Umede. Ieri,  Organizaţia World Wide Fund for Nature (WWF), Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta şi Societatea Ornitologică Română (SOR) au anunţat, printr-un comunicat de presă, un scurt bilanţ al situaţiei actuale în care se află Delta Dunării.

CONVENŢIA DE LA RAMSAR
Semnată în 1971, în oraşul iranian Ramsar, Convenţia asupra zonelor umede – un tratat interguvernamental care oferă un cadru legal pentru acţiuni naţionale şi cooperare internaţională în vederea conservării şi folosirii raţionale a zonelor umede şi a resurselor acestora – urma să protejeze un total de 170 de milioane de hectare din lumea-ntreagă.

În fiecare an, la data de 2 februarie, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Zonelor Umede, evenimentul marcând momentul în care Convenţia sus-amintită a fost adoptată în 1971. În cadrul evenimentelor organizate anul acesta, care poartă denumirea "În amonte şi în aval: Zonele umede ne conectează pe toţi", secretariatul Convenţiei distribuie materiale informative în trei limbi străine (engleză, franceză şi spaniolă).




VICTIMA DELTA DUNĂRII
În România, unde, potrivit Convenţiei, există cinci zone umede, Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Lunca Mureşului, Lacul Techirghiol şi Complexul piscicol Dumbrăviţa, lucrurile de îmbunătăţire şi de conservare a acestor regiuni par să stagneze. Dar cea mai grav afectată este, aşa cum Jurnalul Naţional v-a prezentat de-a lungul ultimilor ani, Delta Dunării. Deşi este declarată zonă umedă de importanţă internaţională şi Rezervaţie a Biosferei, această zonă se confruntă cu numeroase probleme de conservare a biodiversităţii, dar şi administrative.   

Potrivit WWF, Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta şi SOR, reconstrucţia ecologică a Deltei ar fi trebuit tratată ca o soluţie necesară menţinerii proceselor naturale ale Deltei Dunării, benefică atât pentru comunităţile locale, cât şi pentru conservarea pe termen lung a sistemului deltaic. Dar din cauza intereselor divergente ale instituţiilor locale şi a situaţiei proprietăţilor sau concesiunilor, procesul de reconstrucţie este întârziat. Un alt factor demn de luat în seamă se raportează la pescuitul intensiv şi la braconajul din Deltă, care au condus la diminuarea resursei piscicole a zonei. Deşi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a modificat Legea pescuitului, introducând noi reguli pentru această activitate în Delta Dunării, inclusiv interzicerea pescuitului cu setca, iar pescuitul speciilor de sturioni este interzis pe o perioadă de zece ani, operaţiunile instituţiilor de control şi ale justiţiei sunt ineficiente în a asigura respectarea legii. Un studiu al Asociaţiei Salvaţi Delta, dat publicităţii în martie 2008, arată că şase instituţii implicate în combaterea braconajului au desfăşurat, între 2005 şi 2007,  aproximativ 7.500 acte de control, în urma cărora s-au întocmit 855 de dosare penale. Dintre cele 855 de dosare, procurorii au întocmit şi au trimis în instanţă doar 25 de rechizitorii, adică 3,7%. Alte 182 de dosare nu au fost soluţionate deloc, unele fiind trenate de mai bine de doi ani. Dintre cele 25 de rechizitorii primite, judecătorii au condamnat o singură persoană la un an de închisoare. Alte 21 de persoane au primit amenzi penale, majoritatea aflându-se sub limita stipulată de Legea 192/2001 privind privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, modificată prin Legea 298/2004 şi OUG 69/2004.

Bilanţul dat ieri publicităţii de către cele trei organizaţii ecologiste trage un semnal de alarmă şi în privinţa vânătorii în Delta Dunării: în zona Uzlina au fost înregistrate cazuri de braconaj chiar la începutul lunii ianuarie 2009, când au fost găsiţi împuşcaţi pelicani creţi şi cormorani mici, specii periclitate strict protejate prin lege.

Cât priveşte poluarea apei şi gunoaiele, oraşul Tulcea nu are încă un sistem de epurare a apei, iar localităţile din Deltă nu beneficiază de un sistem integrat de colectare a deşeurilor şi de scoatere a acestora de pe teritoriul Rezervaţiei.



O altă ameninţare pe care o întâmpină Delta se referă la dezvoltarea haotică din ultimii ani a turismului. Biodiversitatea are cel mai mult de suferit, iar această tendinţă continuă să crească, susţin ecologiştii. Comunităţile locale nu beneficiază de pe urma dezvoltării turistice, ci din contră, se simt ignorate de investiţiile realizate de întreprinzători. Resursele naturale ale Deltei ar trebui să reprezinte sursa de venituri pentru locuitorii ei, singurii care respectă valorile zonei şi care pot contribui la conservarea biodiversităţii.

Semne pozitive în regiune au apărut în noiembrie trecut, prin adoptarea Regulamentului cadru de urbanism şi arhitectură pentru Delta Dunării, invadată, timp de mai mulţi ani, de vile de beton, termopane şi balustrade de oţel.



Una dintre bilele negre revine Grindului Chituc şi plajelor (foto sus), locuri unde se lucrează pentru amenajarea lor în staţiuni turistice. Aceste transformări un impact major asupra habitatelor plajelor litorale, elemente unice în Europa, avertizează ecologiştii, susţinând că asemenea planuri imobiliare pentru amanajarea de staţiuni turistice încalcă atât prevederile Directivelor Uniunii Europene privind conservarea biodiversităţi, cât şi statutul de Rezervaţie a Biosferei, patrimoniu UNESCO.

În ceea ce priveşte administrarea rezervaţiei, continuă să lipsească o viziune comună, integral acceptată, pentru dezvoltarea şi conservarea Deltei.

În urma schiţării acestui tablou sumbru al Deltei, Salvaţi Delta, WWF şi SOR solicită autorităţilor publice centrale şi locale, dar mai ales Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, să continue şi să intensifice eforturile pentru rezolvarea acestor probleme.