Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"În procesul afișelor electorale (“Trofeul calității”), am arătat că era imposibil să declanșez în iarna anului 2003-2004 acțiunile din “Trofeul calității” pentru strângerea de fonduri pentru campania prezidențială din noiembrie-decembrie 2004, în condițiile în care doar în vara anului 2004 am fost desemnat candidat la prezidențiale. Instanța a considerat însă că acest aspect nu este relevant, deoarece în calitate de președinte al partidului eram “condamnat” să fiu candidatul partidului la prezidențiale. Iată argumentele din motivarea sentinței: “În țările cu tradiție democratică există cutuma desemnării ca și candidat al unei formațiuni politice la cea mai înaltă funcție electivă din stat, a președintelui acesteia, opțiune justificată nu doar din considerente de imagine (președintele fiind, în mod evident, persoana cea mai vizibilă, interfața partidului în relația cu opinia publică), ci și de calitățile respectivei persoane (care au avut un rol determinant în alegerea sa în fruntea formațiunii politice și care, pentru identitate de rațiune, o recomandă ca fiind persoana cea mai potrivită pentru a candida la o asemenea demnitate în stat)” (p.252)", scrie Adrian Năstase, pe blog.
"În 13 februarie, cu ocazia vizitei efectuate de Traian Băsescu la Cluj-Napoca, fostul premier și fostul președinte al PDL, Emil Boc a negat această “cutumă”, afirmând: “E clar că cine va avea funcția de președinte al PDL va trebui să dea semnalul decisiv pentru ceea ce înseamnă competițiile viitoare – alegerile europarlamentare și prezidențiale. Dar nu în mod neapărat președintele partidului să fie și candidatul la funcția de președinte al României. Nu este o lege scrisă în statutul PDL, o regulă scrisă, a spus Emil Boc. Ce părere aveți, poate fi această declarație un motiv de revizuire a hotărârii ? Sau această “cutumă” se aplică doar în țările democratice, România nefăcând parte dintre ele ?", adaugă acesta.
