Andrei Stoiciu: :"Campania electorală durează patru ani"

Febra electorală a populat spaţiul public cu mesaje care de care mai colorate de la cei care doresc atenţia acum şi votul nostru la 1 iunie. Candidaţi cu un joc al mîinilor de o expresivitate pe care numai cei care le-au gîndit campania o înţeleg acoperă redundant metri întregi de pereţi sau de garduri.

Febra electorală a populat spaţiul public cu mesaje care de care mai colorate de la cei care doresc atenţia acum şi votul nostru la 1 iunie. Candidaţi cu un joc al mîinilor de o expresivitate pe care numai cei care le-au gîndit campania o înţeleg acoperă redundant metri întregi de pereţi sau de garduri.

Ei încă nu au aflat că "mai puţin este mai mult" în materie de promovare. De asemenea, nu trebuie să uităm că mulţi dintre actualii primari sînt foşti candidaţi care nu şi-au ţinut promisiunile. Deşi actualii candidaţi fac apel la modalităţi de comunicare la zi (comunicate şi mesaje electorale trimise pe mail sau oferite pe CD alegătorilor, teasing), atmosfera generală este încă una demnă de porţile Orientului. Pe măsură ce se apropie ziua alegerilor, spiritele sînt parcă tot mai inflamate, strategiile nu mai contează, fiind pigmentate din plin cu manifestări care merg de la păruiala de mahala pînă la ameninţări şi atacuri ce refac în spirit balcanic atmosfera mafiotă din Caracatiţa. Ce poate face o campanie de imagine pentru un aspirant la fotoliul de primar şi ce au în comun o campanie publicitară şi una electorală ne-a explicat Andrei Stoiciu, expert în comunicare strategică şi analiză politică.

• Jurnalul Naţional: Ce au în comun o campanie electorală şi una publicitară?

Andrei Stoiciu: Punctele comune sînt nevoia de organizare, nevoia de planificare şi nevoia de bun management. Orice idee genială eşuează dacă nu ai un bun management în spate. Creativitatea e ultimul lucru. Înainte sînt munca, cercetarea operaţională şi la sfîrşit ideile. Acestea sînt principalele puncte comune. Diferenţa este că în primul caz vinzi un obiect, ceva palpabil, iar în al doilea caz vinzi ceva simbolic. Şi este mai greu să-i convingi pe oameni să cumpere ceva imaterial.

• Sîntem în plină febră electorală locală. Cum se prezintă campaniile în acest moment?

Campania de faţă este foarte anostă în Bucureşti şi în multe oraşe. Se observă mai degrabă o involuţie: mesaje neinspirate, foarte puţine evenimente de teren, lipsa de coerenţă a organizaţiilor de partid, strategii neconvingătoare. Resursele puse la bătaie (oameni, bani, idei) sînt foarte puţine şi insuficiente faţă de aşteptările populaţiei.

• Ce erori aţi detectat în realizarea lor? Ne puteţi da detalii despre acestea?

Foarte mulţi candidaţi refuză să înţeleagă că România reală se mişcă foarte repede, mult mai repede decît contracandidaţii lor. Mulţi candidaţi îşi iau ca reper contracandidaţii: dacă adversarul politic este dezorganizat, acuzat de corupţie, confuz, lent sau lipsit de imaginaţie în campanie, înseamnă că şi ei îşi pot permite să fie la fel sau numai un pic mai buni pentru a cîştiga simpatia. Dar România reală este în altă parte, iar alegătorii sînt obişnuiţi acum să fie bombardaţi cu mesaje publicitare, să fie solicitaţi de promoteri, să pună la îndoială reclamele pe care le văd. De aceea, blazarea sau dezgustul faţă de banalele şi insipidele abordări politici actuale adînceşte prăpăstia dintre România reală şi România politicienilor.

• Există mode şi în realizarea campaniilor electorale?

După ani buni politicienii români au învăţat că trebuie create mesaje de proximitate legate de interesele directe ale alegătorilor. De aceea avem astăzi o abundenţă de mesaje cu promisiuni de tip "voi face străzi", "voi face poduri", "voi face parcări". Din păcate, atunci cînd sînt transmise de politicieni care concret nu au arătat nici un interes pentru binele public sau care au fost propulsaţi drept candidaţi, de pe o zi pe alta, în oraşe pe care nu le cunosc, moda mesajelor nu e de ajutor deloc.

"Vinzi încredere"

• Este bine să mergi pe comunicare pozitivă sau negativă?

Într-o campanie pe termen lung trebuie să distrugi o persoană. În primul rînd, trebuie să o elimini, să-i distrugi credibilitatea. Cînd e o campanie electorală ca acum, poţi să vii cu un mesaj în care să fie elemente mai pozitive. Pentru că acum vinzi încredere. În timp ce de-a lungul a patru ani trebuie să distrugi un mit.

• Cine sînt specialiştii români în marketing electoral? Cînd şi unde s-au format ei?

Putem vorbi despre 10-15 specialişti la nivel naţional, formaţi în campanii electorale sau publicitare cu experienţă de management direct, care au multe relaţii şi cunoştinţe printre decidenţii media şi politici.

• Se recurge şi la consultanţă din afară?

Se vehiculează multe nume pe piaţă şi sînt multe firme de consultanţă din afară care îşi propun serviciile candidaţilor din România. Dar în realitate, singurul aport real al consultanţilor din afară în campaniile din România este uneori în analiza sondajelor. Nu există consultant din afară care să cunoască suficient piaţa din România pentru a gestiona direct operaţional o campanie.

• Care sînt calităţile unui bun om de marketing politic?

Experienţa de teren. Mobilitatea. Capacitatea analitică. Inteligenţa.

• Cu o campanie foarte bună oricine poate ieşi cîştigător?

Cu un candidat foarte bun, aproape orice campanie poate cîştiga.

• Care este rolul candidatului în această competiţie de imagine?

Mulţi candidaţi au o personalitate puternică şi pot domina psihologic un consilier începător sau fără experienţă. Mulţi îşi angajează consilieri ca să aibă pe cine să dea vina şi să facă mai acceptabile decizii controversate în propriul partid sau printre susţinători. Relaţia dintre candidat şi consilier trebuie să fie una de încredere şi una profesionistă. Nu cred în consilierii care nu sînt plătiţi (nu îşi asumă răspunderea), nu cred în candidaţii care nu îşi ascultă consilierii (dacă aceştia sînt buni) şi nu cred că prietenii politici sau aliaţii cu care candidatul are interese de afaceri pot fi consilieri electorali.

Vaslui via Paris

• Cum îţi poţi cunoaşte candidatul cu care lucrezi?

Îl vizitezi acasă, îi vizitezi familia, prietenii, îi cunoşti obiceiurile, afli ce citeşte. Unii sînt mai introvertiţi, alţii acceptă să mergi cu ei şi la bere. În primul rînd, trebuie să fii psiholog. Eu sînt adeptul muncii, creaţia este ultimul lucru. Inspiraţia este 1%. Dacă am un candidat bun, ipotetic îşi cunoaşte localitatea. E într-un oraş ­ Galaţi sau Vaslui. E cu oamenii, e prezent, e cunoscut în zonă şi atunci eu trebuie să fac numai mici chestii organizatorice pentru ca el să cîştige. Nu trebuie să construiesc o imagine. Dacă iau pe cineva educat, cu studii superioare, care vine de la Paris şi candidează la Vaslui, pierde alegerile, orice aş face! Chiar dacă bag 10 milioane de euro, nu crede nimeni. Deci nimic nu înlocuieşte munca de teren.

• Un personaj carismatic necesită un alt tip de campanie? Depăşeşte cadrele obişnuite ale unei campanii clasice?

Fiecare candidat este diferit. De multe ori candidaţii au unele avantaje ce trebuie fructificate, pe care poate chiar tu nu le cunoşti. De exemplu, cunoaşte o zonă foarte bine, se înţelege cu muncitorii de pe platformele industriale. Tu n-ai fost acolo. Deci, în primul rînd, trebuie să îţi cunoşti clientul, să vezi care îi sînt punctele slabe şi punctele forte. Şi nu poţi să-l schimbi complet. Nu poţi să-l faci pe Năstase popular sau pe Băsescu om cult. Poţi să încerci...

• Trebuie plusat pe atuurile pe care le au...

Asta în campaniile pozitive. În cazul unei campanii negative, dacă vrei să ataci un candidat, trebuie să iei punctul lui cel mai tare şi să-l transformi într-un defect. De exemplu: ce a făcut Băsescu cu Năstase. "A fost Năstase un bun prim-ministru? Da! Dar a făcut-o în interesul lui. Tot ce a guvernat a guvernat pentru el, deci e corupt." Deci, îi iau avantajul şi îl demontez.

• Deci, trebuie lucrat permanent.

Eu cred că ce se întîmplă acum nu are nici un impact. Campania nu contează deloc, pentru că, pentru mine, o campanie electorală este tot timpul, patru ani. Ce-i acum sînt campanii de alegeri, sînt efectiv voturi. Dar nu poţi cîştiga. Plus că în acest moment nimeni nu crede ce spui.

• Oamenii sînt suspicioşi...

Nici nu se uită, şi-au format opiniile. Se uită la o dezbatere atunci cînd scorul e apropiat.

Profil de expert

Andrei Stoiciu este licenţiat în Ştiinţe Politice al MC Gill&University din Quebec şi deţine doctoratul în Comunicare Politică al Institut d’Etudes Politiques din Paris. A semnat cărţi de specialitate şi numeroase articole publicate în Europa şi America. A fost profesor la Bucureşti, dar şi la Quebec University. Este expert în comunicare strategică şi analiză politică. Experienţa sa este internaţională. A lucrat ca şi consultant de comunicare strategică în ţări ca Polonia, Cehia, Rusia, Canada, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Franţa, Germania, China, India, Vietnam. Ca manager de strategii media şi audiovizuale, Andrei Stoiciu a lucrat în România pentru: Averea, Ana Maria, Antena 1, Money Channel, Realitatea TV şi altele.

Penibil electoral

Campaniile sînt lipsite de imaginaţie, mulţi candidaţi se legitimează prin evocarea profesiei (avocat, inginer, medic) sau se asociază cu personalităţi mai cunoscute care "garantează" pentru ei. Alte mesaje pun în lumină plusurile mandatului trecut şi mizează pe continuitate. Nu de puţine ori se merge pe jocuri de cuvinte previzibile şi rutinate: "primarul bun, deVotat", "prezent atît vara, cît şi iarna". Pentru a ajuta publicul, uneori se merge pe asocierea neinspirată cu faptele unui coleg de partid, care s-a afirmat deja în mandatul trecut. Important este ca alegătorul din sector să fie la curent cu numele şi isprăvile tuturor primarilor actuali, altfel nu ar putea să înţeleagă ce înseamnă un mesaj precum "un Negoiţă pentru Sectorul 2". În unele cazuri, chiar şi o icoană a Sfintei Marii pe fundal este un bun argument electoral. În acelaşi spirit mistic, poza autocolantă a unui candidat cu un fel de-al treilea ochi pictat pe frunte s-a perindat pe străzile Capitalei. Pe linie de partid, unii candidaţi manifestă apetenţă pentru pozele în faţa unor drapele (al UE şi al partidului pe care îl reprezintă).
Greşelile de acord sau exprimarea inadecvată nu scapă prilejul de a se expune publicului bombardat cu fluturaşi, bannere, flyere. "Facem curăţenie cu profesionişti la un preţ correct" ne face să ne întrebăm care este preţul corect al unui profesionist. "5 proiecte cu feed-back interactive" apare pe un fluturaş destinat, se pare, doar inginerilor votanţi de profesie, întrucît acelaşi material electoral mai menţionează că "inginerii fac lumea". "Primar pentru întreg Sectorul I" nu e un mesaj care să impresioneze, pentru că nimeni nu şi-a pus problema că un primar se implică doar în problemele de pe o singură stradă. Un candidat "bagă vitamine în primărie" şi, ca mesajul să fie elocvent, printul înfăţişează clădirea primăriei cu tavanul străpuns vertical de un morcov.
Nici provincia nu a scăpat de umor involuntar. Şorţurile şi prezervativele au fost instrumente "de nădejde" ale candidaţilor din Covasna şi din Bistriţa. Primul a împărţit gospodinelor şorţuri cu mesajul "Să le coacem împreună". Cel de-al doilea a lansat sloganul "Avem şansa să le-o fa(k)cem" şi pe banner apare un deget ridicat care ţine un prezervativ.
Un factor de penibil îl reprezintă expunerea panourilor publicitare fără nici o noimă, ceea ce creează impresia de produs de serie.

"Votaţi linia!"

Şi în trecut campaniile electorale se desfăşurau cu mult zel şi puţină imaginaţie. În plus, "combatanţii" politici erau lipsiţi şi de sprijinul tehnicii moderne a zilelor noastre. În absenţa televizorului, radioului şi internetului, propaganda se desfăşura "prin viu grai" şi cu ajutorul presei de partid. În preajma alegerilor, politicienii participau la turnee în toate provinciile ţării, convocau întruniri în marile oraşe şi se întreceau în promisiuni. Ţinta lor era un corp restrîns de cetăţeni cu drept de vot (bărbaţi cu vîrsta peste 21 de ani). Ofiţerii şi magistraţii erau excluşi de la votare.
În condiţiile unei populaţii rurale puţin alfabetizate, prima grijă a partidelor era popularizarea semnelor electorale, reprezentate de forme geometrice, şi mai puţin a doctrinei politice. În alegerile din 1927, Cezar Petrescu ironiza astfel situaţiile comice prin care oamenii erau îndemnaţi să voteze triunghiul, cercul sau... linia: "Retranşaţi în dosul programului de partid (vai, ce program! Şi vai, ce partid!), candidaţii au şi început să arunce asupra satelor hîrtie tipărită, în care singura realitate precisă e imperativul: «Votaţi linia! Votaţi covrigul! Votaţi două linii! Votaţi linia culcată!». De pildă, un afiş electoral ţărănist prezenta în stil «popular» sigla organizaţiei – două cercuri concentrice: «Două roate, măi fîrtate/Una-ntr-alta aşezate»".
Indiferent de culoarea politică, la mijlocul deceniului trei partidele aflate la guvernare au aplicat cu succes reţeta conform căreia guvernul nu pierdea alegerile. Autorităţile recurgeau adeseori la trucuri: arestarea abuzivă a contracandidaţilor, acuzaţi de "subminarea puterii în stat", împiedicarea depunerii listelor de candidaturi, interzicerea întrunirilor, cenzurarea publicaţiilor "opoziţioniste". În ziua scrutinului, membri "de nădejde" ai partidului la putere votau de mai multe ori la secţii diferite, în unele cazuri urnele dispărînd cu totul. Din cauza ingerinţelor Jandarmeriei în procesul electoral, istoricul Nicolae Iorga, candidat la funcţia de deputat în alegerile din 1926, din partea alianţei naţional-ţărăniste, a caracterizat perioada guvernării Mareşalului Averescu (1926-1927) drept "jandarmocraţie". (Florin Mihai)

Expoziţie

Şi muzeele se pregătesc de campanie electorală. Apropiatele alegeri i-au inspirat şi pe angajaţii Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), care a deschis, începînd cu 15 mai a.c., expoziţia "Electorale interbelice". În holul mare, vizitatorii pot viziona afişe şi manifeste, certificate de deputaţi, liste de candidaturi, insigne propagandistice, efigii ale politicienilor, fotografii de epocă ale întrunirilor electorale, caricaturi de N. Petrescu. (Florin Mihai)

Cafteli de sezon

Lupta aprigă pentru spaţiile de expunere a pus pe jar diferitele tabere politice. De curînd s-a trecut de la ameninţări la bătaie în toată regula. Un astfel de incident s-a petrecut sîmbăta trecută pe Strada Sfîntul Ştefan, în Sectorul 2 al Capitalei, între pedelişti şi liberali. Sursa discordiei a fost un banner al PD-L-ului, plasat "strategic" chiar în curtea imobilului unui contracandidat. (Florin Mihai)