Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Călin Popescu Tăriceanu uită că nu va fi veşnic prim-ministru şi că la
un moment dat va avea din nou nevoie de presa pe care acum o ignoră cu
autosuficienţă. Dacă premierul crede că relaţia sa cu ziariştii şi,
implicit, cu cititorii trebuie să fie aceeaşi ca relaţia pe care o are
cu preşedintele Băsescu, atunci se înşală amarnic.
Şeful Executivului acordă interviuri în funcţie de propriile interese
Aflat în scaunul de premier al României şi datorită presei, Călin Popescu Tăriceanu crede că relaţia lui cu ziariştii trebuie să fie aceeaşi ca şi relaţia cu preşedintele Băsescu. Nimic mai fals. Ziariştii reprezintă cureaua de transmisie către cititori, nimeni alţii decât românii, care prin taxe plătesc angajaţii de la Palatul Victoria. Inclusiv pe Tăriceanu!
Călin Popescu Tăriceanu uită că nu va fi veşnic primul-ministru al României şi că la un moment dat va avea din nou nevoie de presa pe care acum o ignoră cu autosuficienţa politicianului ajuns la putere, hotărând după bunul plac cui dă interviuri şi cui nu. Deşi 900.000 de români citesc zilnic Jurnalul Naţional şi-l fac astfel ziarul numărul 1 în rândul cotidienelor de calitate din România, şeful Executivului îi ignoră, deşi e plătit şi din banii lor să (le) răspundă la întrebări. Premierul Tăriceanu nu ar trebui să uite că, ignorându-i pe ziarişti, îi ignoră pe cititori şi implicit pe românii pe care-i guvernează. Dacă preşedintele Băsescu şi-a permis să nu-i răspundă la telefon, şeful Executivului nu ar trebui să facă aceeaşi greşeală şi cu presa. Puţini mai sunt astăzi ziariştii care se pot lăuda că l-au sunat pe Tăriceanu, iar acesta le-a răspuns pentru a-i lămuri în anumite probleme. Restul apelează la interpuşi, apropiaţi sau angajaţi în aparatul de lucru al premierului pentru a obţine câteva vorbe de la Tăriceanu sau ce-ar fi spus acesta pe o temă sau alta. Dacă ai o relaţie apropiată cu respectivii interpuşi, declaraţia premierului vine repede. Dacă nu, atunci faci o hârtie oficială, scrii ce vrei să afli şi aştepţi. Nu contează că arde, că opinia publică vrea să afle şi ce spune premierul. Trebuie să aştepţi. Asta a făcut şi Jurnalul Naţional. Până la un moment dat. Dar cum a început...
CERERE DE INTERVIU. Luna trecută, cititorii Jurnalului Naţional au putut afla de la liderii partidelor politice cum vor aborda anul electoral 2008. Din seria celor şase au lipsit însă doi: preşedintele PD-L, Emil Boc, şi preşedintele PNL, premier deopotrivă, Călin Popescu Tăriceanu. Dacă lui Emil Boc îi putem înţelege ezitările atunci când întrebărilor presei nu li s-au dat încă răspunsurile de la Cotroceni, premierul Tăriceanu are mai puţine circumstanţe atenuante. Deşi am fost răbdători, aşteptând două luni şi jumătate ca şeful Guvernului să-şi găsească elanul de a răspunde unor chestiuni ce ar fi interesat opinia publică, domnul Tăriceanu s-a dovedit a fi mai greu de urnit. Jurnalul Naţional i-a adresat premierului printr-o adresă oficială, trimisă Biroului de presă al Guvernului, solicitarea de a răspunde câtorva întrebări încă de la data de 19 noiembrie. Momentul era unul cum nu se poate mai prielnic. Rugămintea era ca interviul să fie realizat imediat după alegerile europarlamentare, atunci când s-ar fi relevat un nou raport de forţe între partidele parlamentare, dat de rezultatul scrutinului. Premierul unui guvern cu 20% susţinere în Parlament şi liderul unei formaţiuni politice de 15% nu a considerat însă necesar să explice cuiva ce legitimitate mai are Executivul pe care îl conduce. Sau cum vrea să treacă un buget de stat cu doar 20% din voturi altfel decât cu ajutorul PSD, care, prinzându-l la înghesuială, ar fi cerut sponsorizări semnificative. În iureşul zvonurilor despre o alianţă pe faţă cu PSD, zvonuri alimentate cu sârg chiar de oamenii din apropierea premierului, fie pentru a testa piaţa, fie pentru a pregăti terenul din timp în eventualitatea în care negocierile chiar s-ar fi concretizat printr-o alianţă, premierul a ales să tacă.
MAI AŞTEPTAŢI! La începutul anului acesta, în care vin scadenţele electorale şi pentru partide, şi pentru Guvern, Jurnalul Naţional şi-a reînnoit cererea către Biroul de presă al Executivului. Răspunsul? Mai aşteptaţi! Explicaţiile premierului Tăriceanu vin greu, indiferent de temă, iar Jurnalul Naţional nu consideră că mai merită să aştepte. Astfel, la 24 ianuarie, printr-o altă adresă oficială, i-am transmis premierului că renunţăm la interviu. Dacă ar fi ca-tadicsit să ne acorde vreunul!
INTERESU’... În acest context, atitudinea premierului faţă de Jurnalul Naţional şi cititorii săi spune multe. Acum un an, Tăriceanu acorda, cu foarte multă bunăvoinţă, un interviu Jurnalului Naţional. "Traian Băsescu a vopsit semaforul în verde ca să poată trece şi pe roşu", afirma premierul în acel interviu. Practic, cu acest atac la adresa preşedintelui, şeful Executivului dădea semnalul că nu vrea să mai stea la încasat pumni din direcţia Cotroceni şi că Moliceanu vrea să-şi asume numele de Tăriceanu. Şi-a vărsat năduful într-un interviu fluviu, dar în spatele vorbelor bine meşteşugite se ghicea mintea consilierilor, tocmiţi cu 3,3 miliarde de lei pe an, după cum însuşi premierul declara. Îşi atinsese scopul.
PREMIERUL NU JOACÅ POCHER. La câteva luni, când scadenţa relaţiei cu PSD a venit, înaintea referendumului pentru suspendarea preşedintelui, premierul Tăriceanu, curajosul Tăriceanu, care nici măcar nu a vrut să-şi asume un vot pentru suspendare, căuta ieşirea de urgenţă în cazul previzibil când referendumul i-ar fi dat câştig de cauză şefului statului. Cu o zi înaintea scrutinului, acelaşi premier, previzibil înfrânt o dată cu tot partidul său în urma referendumului, se îndrepta iar către Jurnalul Naţional, de această dată pentru a flutura batista albă a păcii. Când pe buzele tuturor se afla întrebarea dacă premierul îşi va da demisia în cazul în care şeful statului ieşea învingător din referendum, demisie care ar fi certificat eşecul unei acţiuni la care a participat şi PNL, Tăriceanu spunea tot într-un interviu publicat de Jurnalul Naţional că în politică nu e ca la pocher. "Fiecare partid măreşte miza, iar cel care pierde pleacă acasă. Suntem într-un proces democratic, constituţional, iar rezultatele lui vor trebui acceptate de toţi actorii politici, pentru că viaţa merge mai departe! Nu putem arunca România într-o nouă criză doar de dragul mitingurilor electorale", afirma Tăriceanu, pentru care plecarea lui din fruntea Guvernului ar fi fost sinonimă cu o criză. Premierul îşi atinsese un alt scop.
Aflat în scaunul de premier al României şi datorită presei, Călin Popescu Tăriceanu crede că relaţia lui cu ziariştii trebuie să fie aceeaşi ca şi relaţia cu preşedintele Băsescu. Nimic mai fals. Ziariştii reprezintă cureaua de transmisie către cititori, nimeni alţii decât românii, care prin taxe plătesc angajaţii de la Palatul Victoria. Inclusiv pe Tăriceanu!
Călin Popescu Tăriceanu uită că nu va fi veşnic primul-ministru al României şi că la un moment dat va avea din nou nevoie de presa pe care acum o ignoră cu autosuficienţa politicianului ajuns la putere, hotărând după bunul plac cui dă interviuri şi cui nu. Deşi 900.000 de români citesc zilnic Jurnalul Naţional şi-l fac astfel ziarul numărul 1 în rândul cotidienelor de calitate din România, şeful Executivului îi ignoră, deşi e plătit şi din banii lor să (le) răspundă la întrebări. Premierul Tăriceanu nu ar trebui să uite că, ignorându-i pe ziarişti, îi ignoră pe cititori şi implicit pe românii pe care-i guvernează. Dacă preşedintele Băsescu şi-a permis să nu-i răspundă la telefon, şeful Executivului nu ar trebui să facă aceeaşi greşeală şi cu presa. Puţini mai sunt astăzi ziariştii care se pot lăuda că l-au sunat pe Tăriceanu, iar acesta le-a răspuns pentru a-i lămuri în anumite probleme. Restul apelează la interpuşi, apropiaţi sau angajaţi în aparatul de lucru al premierului pentru a obţine câteva vorbe de la Tăriceanu sau ce-ar fi spus acesta pe o temă sau alta. Dacă ai o relaţie apropiată cu respectivii interpuşi, declaraţia premierului vine repede. Dacă nu, atunci faci o hârtie oficială, scrii ce vrei să afli şi aştepţi. Nu contează că arde, că opinia publică vrea să afle şi ce spune premierul. Trebuie să aştepţi. Asta a făcut şi Jurnalul Naţional. Până la un moment dat. Dar cum a început...
CERERE DE INTERVIU. Luna trecută, cititorii Jurnalului Naţional au putut afla de la liderii partidelor politice cum vor aborda anul electoral 2008. Din seria celor şase au lipsit însă doi: preşedintele PD-L, Emil Boc, şi preşedintele PNL, premier deopotrivă, Călin Popescu Tăriceanu. Dacă lui Emil Boc îi putem înţelege ezitările atunci când întrebărilor presei nu li s-au dat încă răspunsurile de la Cotroceni, premierul Tăriceanu are mai puţine circumstanţe atenuante. Deşi am fost răbdători, aşteptând două luni şi jumătate ca şeful Guvernului să-şi găsească elanul de a răspunde unor chestiuni ce ar fi interesat opinia publică, domnul Tăriceanu s-a dovedit a fi mai greu de urnit. Jurnalul Naţional i-a adresat premierului printr-o adresă oficială, trimisă Biroului de presă al Guvernului, solicitarea de a răspunde câtorva întrebări încă de la data de 19 noiembrie. Momentul era unul cum nu se poate mai prielnic. Rugămintea era ca interviul să fie realizat imediat după alegerile europarlamentare, atunci când s-ar fi relevat un nou raport de forţe între partidele parlamentare, dat de rezultatul scrutinului. Premierul unui guvern cu 20% susţinere în Parlament şi liderul unei formaţiuni politice de 15% nu a considerat însă necesar să explice cuiva ce legitimitate mai are Executivul pe care îl conduce. Sau cum vrea să treacă un buget de stat cu doar 20% din voturi altfel decât cu ajutorul PSD, care, prinzându-l la înghesuială, ar fi cerut sponsorizări semnificative. În iureşul zvonurilor despre o alianţă pe faţă cu PSD, zvonuri alimentate cu sârg chiar de oamenii din apropierea premierului, fie pentru a testa piaţa, fie pentru a pregăti terenul din timp în eventualitatea în care negocierile chiar s-ar fi concretizat printr-o alianţă, premierul a ales să tacă.
MAI AŞTEPTAŢI! La începutul anului acesta, în care vin scadenţele electorale şi pentru partide, şi pentru Guvern, Jurnalul Naţional şi-a reînnoit cererea către Biroul de presă al Executivului. Răspunsul? Mai aşteptaţi! Explicaţiile premierului Tăriceanu vin greu, indiferent de temă, iar Jurnalul Naţional nu consideră că mai merită să aştepte. Astfel, la 24 ianuarie, printr-o altă adresă oficială, i-am transmis premierului că renunţăm la interviu. Dacă ar fi ca-tadicsit să ne acorde vreunul!
INTERESU’... În acest context, atitudinea premierului faţă de Jurnalul Naţional şi cititorii săi spune multe. Acum un an, Tăriceanu acorda, cu foarte multă bunăvoinţă, un interviu Jurnalului Naţional. "Traian Băsescu a vopsit semaforul în verde ca să poată trece şi pe roşu", afirma premierul în acel interviu. Practic, cu acest atac la adresa preşedintelui, şeful Executivului dădea semnalul că nu vrea să mai stea la încasat pumni din direcţia Cotroceni şi că Moliceanu vrea să-şi asume numele de Tăriceanu. Şi-a vărsat năduful într-un interviu fluviu, dar în spatele vorbelor bine meşteşugite se ghicea mintea consilierilor, tocmiţi cu 3,3 miliarde de lei pe an, după cum însuşi premierul declara. Îşi atinsese scopul.
PREMIERUL NU JOACÅ POCHER. La câteva luni, când scadenţa relaţiei cu PSD a venit, înaintea referendumului pentru suspendarea preşedintelui, premierul Tăriceanu, curajosul Tăriceanu, care nici măcar nu a vrut să-şi asume un vot pentru suspendare, căuta ieşirea de urgenţă în cazul previzibil când referendumul i-ar fi dat câştig de cauză şefului statului. Cu o zi înaintea scrutinului, acelaşi premier, previzibil înfrânt o dată cu tot partidul său în urma referendumului, se îndrepta iar către Jurnalul Naţional, de această dată pentru a flutura batista albă a păcii. Când pe buzele tuturor se afla întrebarea dacă premierul îşi va da demisia în cazul în care şeful statului ieşea învingător din referendum, demisie care ar fi certificat eşecul unei acţiuni la care a participat şi PNL, Tăriceanu spunea tot într-un interviu publicat de Jurnalul Naţional că în politică nu e ca la pocher. "Fiecare partid măreşte miza, iar cel care pierde pleacă acasă. Suntem într-un proces democratic, constituţional, iar rezultatele lui vor trebui acceptate de toţi actorii politici, pentru că viaţa merge mai departe! Nu putem arunca România într-o nouă criză doar de dragul mitingurilor electorale", afirma Tăriceanu, pentru care plecarea lui din fruntea Guvernului ar fi fost sinonimă cu o criză. Premierul îşi atinsese un alt scop.
Semnale prin interpuşi
Chiar dacă ar fi câştigat puncte în bătălia cu preşedintele Băsescu, premierul Tăriceanu a pierdut foarte multe din partea opiniei publice. Ceea ce e mult mai grav, mai ales când acestea se transformă în voturi. Un exemplu este decizia Curţii Constituţionale privind desfiinţarea CNSAS. Tăriceanu a ieşit în faţa opiniei publice şi a anunţat că PNL îşi va asuma răspunderea pentru "scoaterea din impas" a CNSAS. Întrebat dacă Guvernul îşi va asuma răspunderea în Parlament pe un eventual proiect de lege cu privire la CNSAS, Tăriceanu a spus că nu poate da detalii, deşi consilierul său Marius Oprea şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, un apropiat al său, au făcut-o. Oprea a precizat că se va da o ordonanţă de urgenţă şi chiar s-a început să se lucreze la ea "din primul moment" după decizia CCR, iar acum se gândesc diferite variante. Încă un exemplu că premierul iese în faţă doar când are un anumit interes.
Întrebări fără răspuns
Câteva din întrebările pregătite pentru Tăriceanu.
- Jurnalul National: Înainte de a mări taxa de primă înmatriculare, Guvernul a făcut vreun studiu în privinţa suportabilităţii ei de către populaţie?
- Unde se poate opri satisfacerea cererilor de majorări salariale, venite în avalanşă peste Guvern, în condiţiile avertismentului guvernatorului BNR, potrivit căruia satisfacea acestor cereri, în contextul pierderii încrederii în economie, reprezintă un pericol.
....
- În cazul măririi pensiilor, pare că aţi dat cu o mână şi aţi luat cu alta. Aveţi certitudinea că mărirea veniturilor pensionarilor acoperă măririle de preţuri la gaze şi alimente?
......
- România nu are de aproape două luni un ministru de Justiţie. Merită să sacrifici un domeniu, precum cel al Justiţei, pentru un joc al orgoliilor?
....
- Dacă raportul pe Justiţie al Comisiei Europene va fi negativ sau va merge până la activarea clauzei de salvgardare, vă veţi imputa această situaţie?
....
- Curtea Constituţională a dat o decizie care pune sub semnul întrebării existenţa unei instituţii. Situaţia creată în jurul CNSAS este neconstituţională, aţi spus-o chiar dvs. În acest context, ce legitimitate mai are o decizie a Curţii în alte cauze, precum cel al numirii ministrului de Justiţie?
