BILANŢ - 500 de ordonanţe în patru ani

Peste 500 de ordonanţe de urgenţă din 1.500 de legi adoptate de Parlament în cei aproape patru ani de mandat. E un bilanţ cu care se poate "lăuda" Cabinetul Tăriceanu, în ciuda promisiunilor făcute în decembrie 2004 de primul-ministru cum că Parlamentul va înceta să fie "anexa" Executivului. 

Peste 500 de ordonanţe de urgenţă din 1.500 de legi adoptate de Parlament în cei aproape patru ani de mandat. E un bilanţ cu care se poate "lăuda" Cabinetul Tăriceanu, în ciuda promisiunilor făcute în decembrie 2004 de primul-ministru cum că Parlamentul va înceta să fie "anexa" Executivului.  

Primii doi ani de guvernare ai alianţei portocalii au însemnat şi cele mai multe ordonanţe de urgenţă adoptate de Executiv, căci şi domeniile în care ADA şi partenerii săi de guvernare îşi propuneau să schimbe lucrurile erau multe: fiscalitate, sănătate, justiţie, social, mediu etc. Ca atare, pentru 2005, din cele 415 legi care au primit girul Parlamentului, coaliţia guvernamentală îşi pusese semnătura pe nici mai mult nici mai puţin de 200 de ordonanţe de urgenţă. Cel de-al doilea an calendaristic al puterii portocalii a însemnat o uşoară scădere din punct de vedere al emiterii de ordonanţe de urgenţă, la aproximativ 150 de astfel de acte normative. În concluzie, doi ani de guvernare au însemnat fix 350 de ordonanţe de urgenţă. Dacă mai punem la socoteală şi cele 111 de ordonanţe simple care au plecat tot din pixurile Cabinetului Tăriceanu şi ne raportăm la totalul de 932 de legi adoptate de Parlament în aceşti doi ani, rezultă că jumătate din "ideile" legislative au venit dinspre Palatul Victoria. Cu alte cuvinte, în primii doi ani Guvernul a fost umăr la umăr cu parlamentarii în pri­vinţa "prolificităţii" legislative. Numărul OUG-urilor a continuat să scadă uşor  în anul 2007. Din cele 388 de legi adoptate în 2007 de Parlament, 124 au fost de ordonanţe de urgenţă şi 46 ordonanţe simple. Din cele 124 de ordonanţe de urgenţă, trei au fost respinse. În acest an, din cele 158 de legi adoptate de Parlament, 68 au fost ordonanţe de urgenţă şi şapte simple. Per total, în cei (aproape) patru ani de mandat, prin băncile Parlamentului au trecut aproape 1.500 de legi, din care o treime a reprezentat ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. La acestea se mai adaugă şi cele 164 de ordonanţe simple pe care le-au dezbătut parlamentarii în această legislatură.

Controverse de la început

Una din cele mai renumite ordonanţe de urgenţă din perioada primilor doi ani de guvernare a fost cea privind înfiinţarea DNA ca departament în cadrul Parchetului prin transformarea PNA. Şi cu mult mai renumită după ce Senatul a respins această OUG. A fost nevoie de o "întoarcere din drum" a legii de către preşedinte şi de consultări cu partidele la Cotroceni pentru ca actul normativ să fie aprobat de Parlament în formula promovată de Executiv. Extrem de controversată a fost însă Ordonanţa de Urgenţă 99/2005, prin care se modifica Legea re­ferendumului în privinţa temelor de interes naţional pentru care se putea convoca referendum naţional, care a fost adoptată pe şest de Guvern. Actul normativ a fost elaborat de Executiv în ideea de a-l lega de mâini pe Băsescu, care ameninţa cu un referendum pentru organizarea alegerilor anticipate. Problema a fost lămurită abia în iulie 2006 de Curtea Constituţională, care i-a permis preşedintelui să convoace referendum pe orice temă doreşte, dacă o considera de interes naţional. O ordonanţă nepopulară a fost aceea privind majorarea impozitele pentru veniturile din dobânzi, tranzacţii imobiliare şi câştigurile pe piaţa de capital, apărută la câteva luni după introducerea cotei unice.

Şi pe ultima sută de metri
În rândul celor mai controversate şi discutate legi ale anului trecut au fost cea a referendumului, cea privind vânzarea imobilelor din patrimoniul RA-APPS, statutul parlamentarilor cu bătaie pe pen­siile aleşilor şi înfiinţarea unei fundaţii publice care să administreze "moştenirea" lăsată de Emanuil Gojdu, respinsă la unison de cele două Camere. În goana lor după privilegii, parlamentarii au adoptat o lege care permitea chiriaşilor din imobilele patrimoniului RA-APPS, printre care şi mulţi demnitari, să-şi cumpere locuinţele atât prin li­ci­ta­ţie, cât şi prin negociere directă, în rate. Le­gea a fost trimisă înapoi Parlamentului spre reexaminare de Băsescu, dar aleşii au lăsat-o neschimbată. În final a fost declarată necons­ti­tuţională. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu pensiile parlamentarilor. Grijulii în continuare cu ei înşişi, deputaţii şi senatorii şi-au trecut în statutul parlamentarului calcularea pensiei de serviciu raportat la statutul magistraţilor sau dreptul de a avea pa­şa­port diploma­tic. Legea a fost contestată de Băsescu, dar Curtea Constituţională a găsit toate aceste privilegii absolut constituţionale.

Asumarea răspunderii

Cei doi ani de mandat s-au mai remarcat şi prin "inaugura­rea" instituţiei asumării răspunderii. În iulie 2005, Guvernul şi-a sumat răspunderea pe un pachet de legi care cuprindea 16 titluri vizând două domenii importante: justiţia şi proprie­tatea. Parlamentul nu s-a lăsat şi au elaborat amendamente la cele 33 de legi. Între reforma justiţiei şi a proprietăţii parlamentarilor le-au fost acceptate amendamentele mai degrabă pe proprietate, 58 de astfel de propuneri modificând 10 titluri din cele 17. În schimb, legile justiţiei au primit doar nouă amendări. Anul trecut Executivul şi-a asumat iar răspunderea pe proiectul de lege privind votul uninominal. Ulterior a fost înfiinţată o comisie parlamentară specială care s-a ocupat cu trasarea colegiilor uninominale, dar şi cu perfecţionarea legii.

Despre Parlament ca anexă

Cabinetul Tăriceanu a debutat în forţă la capitolul ordonanţe de urgenţă, reglementând încă din primele zile de mandat, la sfâr­şitul lui 2004, introducerea cotei unice de impozitare printr-o OUG. Cu toate acestea, în discursul de învestitură din decembrie 2004, Tăriceanu anunţa pompos intenţia de "re­lan­sa­re" a Parlamentului, care se dorea a nu mai fi "o anexă" a Gu­ver­nului, aşa cum fusese în timpul Guvernului Năstase. "PSD a transformat forul legislativ în cârpă de şters ghete. Într-o de­mo­cra­ţie autentică trebuie separat rolul puterilor în stat. Parlamentul trebuie să devină o tribună de dezbatere politică. (...) O dată cu încheierea tranziţiei, Parlamentul încetează să mai fie o ane­xă a guvernului", proclama atunci de la tribuna Parlamentului Tăriceanu. Bilanţul după patru ani de guvernare arată că Guvernul Tăriceanu e departe de respectarea acestor planuri.