Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constituţională s-a pronunţat, ieri, asupra sesizării făcute de preşedintele Iohannis după care premierul Viorica Dăncilă a provocat un conflict juridic de natură constituţională prin faptul că l-a delegat pe vicepremierul Paul Stănescu să-i ţină locul pe durata concediului, fără a cere aprobarea preşedintelui. Curtea a decis că nu se pune problema de un conflict juridic. Nu este însă prima dată când CCR este chemată să se pronunţe pe chestiuni triviale sau care ar trebui să fie evidente pentru toată lumea.
Reprezentantul Administraţiei Prezidenţiale, consilierul Mihaela Ciochină, a afirmat că trebuia desemnat un premier interimar, atribuţie care îi revine doar şefului statului. „Prim-ministrul nu a delegat orice fel de atribuţii, ci a delegat o atribuţie constituţională, în componenta ei operativă, al cărei înţeles de altfel nici nu poate fi identificat. Prim-ministrul nu a delegat atribuţii ce ţin de managementul curent al unei instituţii publice în sensul uzual al noţiunii”, a argumentat Ciochină. În replică, secretarul de stat în Ministerul Justiţiei, Sofia Mariana Moţ, a amintit că premierul nu s-a aflat, pe durata concediului, în imposibilitatea reală de a-şi exercita atribuţiile ca să fie necesară desemnarea unui interimar. În plus, aceeaşi procedură a mai fost folosită, de două ori chiar în mandatul actualului preşedinte, fără ca acesta să aibă obiecţii. Nu este prima situaţie în care CCR a trebuit să se pronunţe în chestiuni în care era suficient recursul la raţiune al protagoniştilor politici. În martie, CCR a declarat neconstituţională Hotărârea Camerei Deputaţilor prin care o comisie permanentă putea refuza numirea ca membru făcută de către un grup parlamentar. Curtea a trebuit să spună explicit că o comisie permanentă sau liderii de grup nu pot cenzura deciziile interne ale unui partid parlamentar privind posturile care-i revin conform algoritmului. Tot atunci, CCR a statuat că majoritatea nu poate bloca dezbaterea amendamentelor depuse de opoziţie, aşa cum intenţiona actuala coaliţie de guvernământ. Penibil a fost şi episodul din mai 2015, când CCR a trebuit să ceară explicit Senatului să publice hotărârea privind cererea DNA de încuviinţare a urmăririi penale a lui Dan Şova pe care conducerea Senatului o declarase ca respinsă, dar în virtutea unui articol din Regulament, declarat anterior neconstituţional.
Senatul respinsese cererea de urmărire penală a lui Şova pentru că nu fuseseră întrunite voturile favorabile ale majorităţii senatorilor, deşi CCR statuase anterior că este necesară doar majoritatea voturilor senatorilor prezenţi.
Jelaniile la Curte ale maziliţilor
Pierderea unei funcţii de demnitate publică poate fi greu de suportat, iar uneori cei îndepărtaţi şi-au pusă nădejdea în Curtea Constituţională. În iunie 2016, Valeriu Zgonea, intrat în conflict cu partidul, a fost exclus din PSD şi demis din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Zgonea a contestat la Curte faptul că demiterea sa a fost precedată de o modificare la Regulamentul Camerei prin care era introdusă posibilitatea revocării preşedintelui şi prin retragerea sprijinului politic. Zgonea nu a avut succes la Curte, iar comentariul preşedintelui CCR, Augustin Zegrean, exprima destulă condescendenţă faţă de demersul fostului şef al deputaţilor. „Dacă aţi citit deciziile Curţii, oricine dacă le-ar citi, ar putea să prevadă deciziile. Am mai dat astfel de decizii în 2005, 2012”, spunea Zegrean. Un an mai târziu, Sorin Grindeanu a cerut Curţii să analizeze în ce măsură a fost corect votul prin care a fost demis din funcţia de premier, în condiţiile în care parlamentarii PSD au votat cu bilele la vedere pentru a nu stârni mânia şefilor lor. Judecătorii CCR nu s-au apucat de renumărat bilele şi au respins sesizarea ca inadmisibilă. „Curtea a reţinut că autorul cererii nu avea dreptul de a sesiza Curtea în acestă problemă, iar modalitatea concretă de exercitare a votului secret cu bile excedează competenţei Curţii Constituţionale”, preciza CCR.
