Ce se află sub casca jandarmului când pune mâna pe baston

Istoria recentă a arătat că românului nu-i trebuie mult să iasă în stradă şi să ceară o demisie, ceva, însă nici jandarmul nu stă pe gânduri prea mult înainte să dea cu bastonul sau cu gazele lacrimogene. Incidentele nu au lipsit, însă jandarmii le-au tratat diferenţiat: uneori cu mai mult tact şi înţelepciune, iar alteori bastoanele le-au ţinut loc de intelect şi pâcla de pe minte s-a manifestat în exterior prin ceaţa gazelor lacrimogene.

La o analiză sumară, scenariul de vineri seara a fost acelaşi ca la protestul din 1 februarie 2017 împotriva adoptării OUG 13, singurul din acea perioadă în care au avut loc violenţe. Printre protestatarii în majoritate copleşitoare paşnici s-au amestecat câteva zeci de derbedei care au o lungă carieră în galeriile de fotbal, duşmanele de moarte declarate ale oricărui tip de uniformă. Ca şi în 2017, aceştia au încercat să provoace o reacţie brutală din partea Jandarmeriei care să vizeze întregul protest. Spre deosebire de anul trecut, acum au reuşit. Deşi circumstanţele celor două proteste sunt similare, modul de intervenţie al oamenilor legii a fost fundamental diferit. În 2017, încercările de provocare a violenţei au început într-un sector din partea dinspre bulevardul Barbu Catargiu a Pieţei Victoriei, de unde membrii galeriilor au aruncat cu petarde şi diverse obiecte. O vreme jandarmii au suportat cu stoicism, iar când au văzut că se îngroaşă gluma au început să dea, cu reţinere, cu gaze lacrimogene. Astfel, cei paşnici au avut timp să se retragă din acel sector şi au rămas doar „beligeranţii”, moment în care oamenii în uniformă au putut să intervină în forţă, cu gaze şi bastoane, mai ales că inamicii erau uşor de identificat după atitudinea agresivă. Practic, restul manifestanţilor au ales fie să plece acasă, fie să asiste din cealaltă parte a pieţei la intervenţie, chiar dacă gazele au mai fost împrăştiate în direcţia lor de către vânt. Spre final, când majoritatea manifestanţilor plecaseră spre case, jandarmii au evacuat cu binişorul piaţa, cei puţini rămaşi fiind împinşi pe trotuare.

„Succes” cu sute de răniţi

În schimb, intervenţia de vineri a fost radical diferită. În 2017, mâinile ridicate sus erau un semn suficient că nu ai intenţii agresive, iar jandarmii te lăsau în pace. Vineri, au luat-o ca o invitaţie la ciomăgeala unei victime pasive. În februarie nu au existat cazuri în care gazele să fie aruncate nediscriminatoriu asupra mulţimii, ci doar direcţionate strict împotriva turbulenţilor. De la mitingul de vineri au apărut imagini în care protestatari evident paşnici au primit lacrimogene în ochi de la mică distanţă. Discernământul pierdut pe parcurs al Jandarmeriei este demonstrat şi de faptul că au fost agresaţi şi jurnalişti care aveau la vedere legitimaţiile sau „obiectele muncii”, precum camere TV sau aparate de fotografiat. Inclusiv o echipă a televiziunii austriece ORF a fost chelfănită în „bastoniada” de vineri. De asemenea, la protestele anti-OUG 13 nu s-a dat vreun ordin de golire imediată şi completă a Pieţei Victoriei, pe când la mitingul diasporei ordinul prefectului a justificat intervenţia împotriva tuturor demonstranţilor, intervenţie care a arătat supărător de mult a represiune. Până la urmă, diferenţa de abordare a Jandarmeriei este evidentă prin numărul de victime: doi jandarmi şi trei civili în 1 februarie 2017 şi peste 400 de oameni care au avut nevoie de îngrijiri medicale pe 10 august 2018.

Mobilizare pe Facebook

O parte dintre internauţii cu vederi antiguvernamentale îşi doresc prelungirea seriei de proteste, pe modelul celor din februarie 2017. Pe o pagină specială de facebook a apărut, ieri dimineaţă, un nou îndemn la protest: „Nu putem da înapoi! Nu după ce PSD-ALDE a utilizat un aparat de represiune împotriva propriilor cetăţeni pe care, chipurile, îi guvernează şi le apără drepturile. Este inacceptabil, incalificabil şi nu putem rămâne impasibili. Rămânem în stradă până la căderea Guvernului Dăncilă! Plecaţi până nu moare cineva!”

Dacă în februarie 2017 mulţi dintre scandalagii au fost izolaţi şi extraşi din mulţime cu ajutorul manifestanţilor, folosirea excesivă şi prematură a gazelor la mitingul disaporei a blocat dialogul dintre forţele de ordine şi manifestanţi, dispărând un adevărat parteneriat care se crease între cele două părţi în urmă cu un an.

O intervenţie mai brutală decât în 2012

Protestele împotriva guvernului Boc din ianuarie-februarie 2012 au fost, în mod categoric, cele mai violente de la mineriade încoace. În pofida acestui lucru, şi atunci jandarmii au reuşit să ţină situaţia sub control, fiind limitat numărul cazurilor în care oameni nevinovaţi au avut de suferit. Desfăşurate în Piaţa Universităţii, protestele de atunci au fost şi ele parazitate de golani din galeriile echipelor de fotbal care au aruncat în jandarmi, mai multe seri la rând, cu bucăţi de caldarâm astfel că, la final, Primăria a trecut să refacă în întregine, trotuarele din zonă. Jandarmii şi-au anunţat din timp intenţiile de a interveni astfel că, în general, cei paşnici au avut timp să se delimiteze de zurbagii. Pe 15 ianuarie 2012, jandarmii i-au fugărit până în Piaţa Unirii, unde turbulenţii au vandalizat câteva mgazine. În zilele următoare, forţele de ordine au organizat filtre pentru a-i detecta din timp pe cei cu potenţial violent. Deşi intervenţiile jandarmeriei au fost în limite rezonabile, au mai existat şi excese, devenind memorabilă fraza prin care un deţinător de epoleţi a ordonat reţienerea unor jurnalişti care susţineau că sunt de la un site de cultură. „Luaţi site-ul de cultură şi băgaţi-l la dubă”, a spus vajnicul apărător al ordinii publice.

Pus în defensivă de amploarea protestelor, premierul Emil Boc l-a demis în 2012 pe ministrul de Externe, Teodor Baconschi, care criticase dur „mahalaua ineptă şi violentă” care se încăierase cu Jandarmeria. Deşi era evident că Baconschi se referea la cei violenţi, Boc l-a sacrificat pentru a-şi scăpa Guvernul