Condamnări celebre ale unor oameni politici, motivate halucinant de instanțele de judecată

Există cel puțin patru decizii judecătorești halucinante, pronunțate, în ultimii ani, în cele mai răsunătoare dosare penale, culminând cu condamnarea liderului PSD, pe fond, în cauza privind angajările de la DGASPC Teleorman. Motivările sentințelor în care au fost trimiși în spatele gratiilor Adrian Năstase, Constantin Niță sau Gigi Becali arată cum aceste condamnări au fost pronunțate în lipsa unor probe directe, pe baza calității inculpaților de persoane cu notorietate și, mai grav, a faptului că nu s-au adus probe că nu au săvârșit fapta.

În motivarea sentinței pronunțate la fond de ÎCCJ, în cauza privindu-l pe Liviu Dragnea, cu opinie majoritară, instanța apreciază că, “din coroborarea probelor administrate, rezultă că inculpatul Dragnea a fost cel care, cu intenție, folosindu-se de influența, autoritatea și puterea conferite de funcțiile deținute (președinte a PSD Teleorman și președinte al CJ Teleorman), a determinat-o pe inculpata Floarea Alesu (șefa DGASPC Teleorman – n.red.) să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu”. Șeful PSD a fost condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare, pentru instigare la trafic de influență, pentru că, “în demersul său infracțional, s-a folosit deliberat de ascendentul moral pe care îl avea față de inculpata Floarea Alesu”. Deși cele două angajate ale DGASPC Teleorman, de la care a plecat acest dosar, au retractat în fața instanței declarațiile date la DNA, infirmând că Dragnea ar fi avut vreo implicare în încadrarea și menținerea lor pe posturi la DGASPC Teleorman, acest lucru nu a contat pentru doi din cei trei judecători care au compus completul de judecată. Al treilea judecător, însă, a considerat că se impune achitarea lui Dragnea, pe motiv că fapta nu există.

În curând, Completul de 5 judecători de la ÎCCJ va lua în dezbatere apelul formulat de Liviu Dragnea, dar și de ceilalți inculpați din dosarul angajărilor de la Teleorman. Există informații potrivit cărora această cauză urmează să fie soluționată până la sfârșitul acestui an.

Năstase, condamnare fără probe

Ascendentul moral invocat în cauza “Dragnea” a mai fost utilizat și pentru motivarea unei alte condamnări celebre. Este vorba despre primul dosar în care Adrian Năstase a fost condamnat a doi ani de închisoare, în anul 2002. Atunci, Completul de 5, din care făcea parte și Livia Stanciu, recunoștea că nu existau probe directe pentru trimiterea fostului premier după gratii. Cu toate acestea, în motivare se arată că “inexistența unei probe directe este însă pe deplin explicabilă, în condițiile în care inculpații părtași la infracțiuni de corupție se supun deseori «legii tăcerii», probațiunea fiind cu atât mai greu de făcut, cu cât nivelul la care se află persoana acuzată este mai înalt”.

În dosarul “Trofeul Calității”, completul de judecată susține că “dovedirea existenței cel puțin a unei intenții indirecte, constând în aceea că inculpatul Năstase Adrian și-a folosit influența și autoritatea asupra celorlalți inculpați, este suficientă pentru constatarea vinovăției acestuia”

Niță nu a probat că nu a luat banii

Prima condamnare a lui Adrian Năstase pare copiată la indigo, din punct de vedere al motivării, cu cea a fostului ministru al Energiei, Constantin Niță, care a primit patru ani de închisoare pentru trafic de influență. Tot Înalta Curte scria, în motivarea soluției dată la fond, anul trecut, că , “practic, lipsa unei probe directe cu privire la săvârșirea faptei nu este de natură să excludă existența ei, explicându-se prin aceea că infracțiunile de corupție săvârșite de persoane cu funcții importante în stat nu sunt, de regulă comise în prezența altor persoane, ci în condiții de maximă clandestinitate, fapt ce exclude de plano existența unor probe relevante, incriminatoare pentru autorul săvârșirii infracțiunii de corupție”.

Constantin Niță a fost acuzat că a primit de la omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, denunțător de profesie la DNA, suma de 30.000 de euro. Instanța de judecată susține, în motivarea condamnării, că, “în ceea ce privește acuzația că ar fi primit suma de 30.000 de euro, inculpatul nu a adus vreo probă care să infirme veridicitatea ei”. Mai mult, judecători spun că, dacă Niță ar fi recunoscut faptele imputate, indiferent dacă acuzațiile sunt sau nu reale, ar fi primit o pedeapsă cu suspendare.

Becali, sancționat pentru notorietate

O altă condamnare motivată halucinant este cea a omului de afaceri Gigi Becali, acuzat, în 2009, că și-a recuperat mașina furată de membrii unui clan interlop din Capitală. Judecătorii susțineau că Becali a discreditat instituțiile statului, atunci când și-a trimis bodyguarzii să-și recupereze autoturismul. Omul de afaceri a mai fost acuzat de instanță că este formator de opinie și un exemplu pentru societate și că, “prin faptele sale, are puterea de a-i influența și pe alții. De aceea se impune sancționarea drastică a oricărei abateri de la litera legii”.

“Dovedirea existenței cel puțin a unei intenții indirecte este suficientă pentru constatarea vinovăției inculpatului” – motivare Înalta Curte de Casație și Justiție

Constantin Niță, fost ministru al Energiei