Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Pe dreapta situația este clară. Klaus Iohannis și Dan Barna își vor împarți voturile, încrederea și speranțele electoratului tânăr din marile centre urbane. Pentru moment, ascendentul președintelui în funcție, viitor musafir al Casei Albe, este evident. Dan Barna, care înainte de asumarea candidaturii avea un discurs echilibrat și ferm, pare foarte apăsat de noul statut, șovăind între necesitatea de a-l combate pe Klaus Iohannis și teama de a nu deranja anumite inerții. Nu-i mai puțin adevărat că nici domnul Iohannis nu se grăbește să intre în lupta cu președintele USR. Cei doi par tentați doar să se “julească amical” până în turul doi, unde speră să meargă împreună.
Pe stânga, situația este, pentru prima dată după foarte mulți ani, destul de încurcată.
Viorica Dăncilă – locotenentul aruncat în linia întâi de Liviu Dragnea și ajuns, datorită unor conjuncturi imprevizibile și a unor necesare merite personale, președintele unui PSD destabilizat – se străduiește încă să atingă scorul electoral al partidului său, prăbușit oricum sub 20%. Pentru actualul premier, această candidatură este, mai curând, un război cu propriile limite, pe care, și dacă îl câștigă pe plan personal, se pare ca îl pierde în planul luptei electorale efective.
Călin Popescu Tăriceanu, purtător al unei moșteniri liberale incontestabile, încă mai speră să devină candidatul unic al stângii social-democrate. Pentru acest obiectiv – rămas, totuși, foarte îndepărtat – domnul Tăriceanu negociază, fără discriminări, și cu PSD-ul (încă) mare al Vioricăi Dăncilă și PSD-ul mic al lui Victor Ponta. Din păcăte pentru fostul Președinte al Partidului Național Liberal, scorul obținut de ALDE în recentele alegeri europarlamentare a generat multă prudență printre posibilii săi parteneri. În prezent, marele dușman al domnului Tăriceanu este trendul negativ. În politică și nu numai, când ceva o ia la vale, nu se oprește ușor.
Victor Ponta a declarat că nu va candida în 2019. Decizia sa e de înțeles. Însă partidul pe care l-a înființat are nevoie să participe activ în campania electorală pentru a-și proteja scorul obținut la europarlamentare. Așadar, lui Victor Ponta îi este necesar un candidat. Și dacă nu va găsi pe nimeni care să îi asigure o creștere pentru propriul partid, este posibil să intre el in competiție, chiar dacă nu-și dorește. Dar, și în acest caz, perspectiva turului doi este extrem de fragilă.
Concluzia la momentul august 2019: dreapta se pregătește să defileze spre turul doi, iar stănga se străduiește să se peticească pentru a obține un scor decent. Totuși, experiența mă învață că, în ciuda realității prezente, jocurile nu sunt încă făcute. Într-o construcție politică serioasă există întotdeauna și un plan B. O rupere de ritm. Un candidat surpriză.
P.S. Nu am inclus-o în această analiză pe Ramona Ioana Bruynseels, asumând că orice referire la candidatul umanist ar avea o inevitabilă incărcătură subiectivă.
P.P.S. În decembrie 2009, în dimineața zilei în care s-a încheiat mandatul de o noapte al lui Mircea Geoană, am început să mă gândesc concret la următoarele alegeri. În ianuarie 2010, susțineam deja înființarea unei mari alianțe Social Liberale (în cartea pe care am dedicat-o Uniunii Social Liberale, este prezentată întreaga evoluție). Rezultatele acelor demersuri s-au văzut în alegerile parlamentare din 2012. Morala: victoriile serioase se obțin cu proiecte pe măsură”, scrie profesorul Dan. Voiculescu pe blogul personal
