Demisia la români, între ridicol şi penibil

Prin ţările Europei de Vest, regulile pentru politicieni sunt clare: dacă ai greşit flagrant, pleci din funcţie. În România însă, lucrurile nu sunt aşa simple. La noi, politicienii promit că demisionează, dar nu o fac, demisionează din senin sau se ţin cu dinţii de funcţii până dau în ridicol. Acestora li se adau¬gă chibiţii care cer demisia altora pentru orice fleac.

Când vine vorba de demisii, politicienii români se comportă ciudat. În 1999, premierul Radu Vasile pierduse sprijinul politic al liderilor PNŢCD, iar preşedintele Emil Constantinescu i-a cerut demisia. Deşi nu avea nicio şansă să-şi menţină Gu-vernul, Vasile nu a demisionat, s-a închis în biroul de la Palatul Victoria şi a refuzat să discute cu şeful statului sau cu ţărăniştii de frunte. Constantinescu a trebuit să-l revoce din funcţie, deşi decretul era îndoielnic din punct de vedere al constituţionalităţii sale. Prea multă logică nu a avut nici demisia lui Emil Boc din funcţia de premier.

În iarna lui 2012, era cel mai detestat om din România, cu excepţia lui Traian Băsescu, zeci de mii de oameni cerându-i demisia în stradă. Nu şi-a dat-o decât atunci când i-a cerut-o un singur om, preşedintele, cu speranţa că numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca premier va fi salvarea dreptei în alegerile locale. Nu a fost, aşa că Vasile Blaga i-a cerut lui Boc demisia şi din postul de preşedinte PDL.

Mai recent, şi Victor Ponta a contrariat pe multă lume. Acuzat de fapte de corupţie de către DNA, s-a supărat când preşedintele i-a cerut demisia în iunie. Nu a demisionat decât o lună mai târziu, dar nu din funcţia de înaltă demnitate publică, cea de premier, ci din cea de preşedinte PSD. Pentru Dragnea a fost o ocazie nesperată de a reveni în prim-planul politicii prin câştigarea succesiunii în partid în faţa Rovanei Plumb. Însă marele gafeur la demisii este Crin Antonescu. Când USL l-a suspendat pe Băsescu, liderul PNL i-a spus ritos: „Dacă nu veţi fi demis la referendum, eu, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică”.

Băsescu l-a luat în serios şi i-a lăsat celebra foaie de hârtie pentru demisie, ce a rămas însă albă. Pînă în martie 2014, când a demisionat din senin din fruntea Senatului, în urma unui clenci verbal cu Ponta. Antonescu i-a propus acestuia să demisioneze de la Guvern, el de la Senat. Ponta nu a făcut-o, Antonescu, da, spre stupoarea liberalilor.

„S-a sinucis!”, a comentat Ponta sardonic. După eşecul de la europarlamentarele din 2014, Antonescu s-a ţinut de cuvânt şi a demisionat. Stupefiant a fost că apoi a candidat din nou pentru şefia PNL, partid pe care s-a supărat ulterior că l-a preferat pe Iohannis, care le părea liberalilor ceva mai previzibil.

Plecare din disperare

La sfârşitul lui 2011, mai multe zeci de liberali şi-au anunţat demisiile din Parlament în semn de protest faţă de abuzurile PDL, dar apoi şi le-au retras. Doar Adriana Săftoiu şi-a menţinut-o invocând incapacitatea de a face ceva în folosul celor care au ales-o. De altfel, Săftoiu constatase din 2009 că nu o ascultă nimeni, citind în plen o declaraţie politică fără niciun sens, alcătuită din citate alese întâmplător pe teme din cele mai diverse. Puţinii deputaţi prezenţi au aplaudat-o la final, fără să remarce absurditatea înşiruirii unor consideraţii despre ajutoarele sociale, războiul din Irak şi cel împotriva terorismului, copaci, sistemul de educaţie şi sclavia în America.

Cu dinții de scaun

Primarul Iaşilor, Gheorghe Nechita, s-a umplut de ridicol punând pe urmele fostei amante poliţiştii locali şi borfaşii urbei. De demisie nu a vrut să audă, suspendându-se doar o perioadă din funcţia de lider al PSD Iaşi. Ulterior a revenit şi chiar a dat afară din partid câţiva membri. A trebuit să intervină conducerea centrală a partidului şi să-i ia oficial conducerea filialei ieşene.

În guvernarea CDR, Adrian Severin a trebuit să renunţe la funcţia de ministru de Externe după ce a declarat că ar deţine o listă cu agenţi ai unor servicii secrete străine din presa românească, fără a putea să prezinte ulterior lista. În 2011, „Sunday Times” a dezvăluit că Severin, ca europarlamentar, era dispus să facă „lobby” contra unor sume de bani. A refuzat cu încăpăţânare să demisioneze, deşi acest lucru i-a fost cerut şi în Parlamentul European, şi de PSD. Nu a demisionat nici măcar când a fost huiduit în plenul PE de colegii săi.

Parlamentarii au fost la un pas să adopte legea care le dă pensii speciale cuprinse între 1.600 şi 4.400 de lei, lunar, în funcţie de numărul de mandate, însă proiectul a fost retrimis la comisii din ordinul lui Liviu Dragnea.