x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Politică Ioana şi Klara, pe Podul Minciunilor

Ioana şi Klara, pe Podul Minciunilor

de Monica Iordache Apostol    |    15 Noi 2007   •   00:00
Ioana şi Klara, pe Podul Minciunilor

EXCLUSIV
In timp ce premierii Călin Popescu Tăriceanu şi Ferenc Gyurcsány se aflau in şedinţa comună a guvernelor romăn şi ungar, soţiile lor au făcut un tur al Sibiului. Reporterii noştri le-au fost alături şi in momentul cănd traversau Podul Minciunilor, un loc reprezentativ pentru istoria oraşului.


In timp ce premierii Călin Popescu Tăriceanu şi Ferenc Gyurcsany dezbăteau subiecte serioase la şedinţa comună a celor două guverne, soţiile lor străngeau relaţiile romăno-maghiare la o plimbare prin centrul Sibiului şi la un prănz comun cu ciorbă de văcuţă, consome de raţă şi vinuri asezonate. Jurnalul Naţional a participat la programul celor două doamne şi vă prezintă in exclusivitate traseul lor prin capitala culturală europeană.


Ioana Popescu Tăriceanu şi Klara Dobrev s-au revăzut ieri-dimineaţă, după un an de la anterioara şedinţă comună a celor două guverne. In piaţa mare a Sibiului cele două doamne s-au imbrăţişat, s-au pupat şi s-au aşezat in rănd cu miniştrii romăni şi maghiari ca să aştepte salutul soţilor. După cum dicta ceremonia de primire, premierul Tăriceanu şi premierul Gyurcsany au salutat garda de onoare, după care au luat la rănd, pentru străngeri de măini, tot efectivul de miniştri, mai vechi sau mai noi, aşa cum au impus remanierile guvernamentale din ultimul an. La finalul şirului de oficiali, propriile soţii au primit şi ele, chicotind, sărutări de măini.

Imbrăcate sobru, deci nu prea călduros, cele două doamne tropăiau puţin de frig in aşteptarea momentului de final. Tunsă scurt, şatenă, cu ochii albaştri, Klara Dobrev face notă discordantă cu peisajul oficial intunecat de pardesie negre, prin paltonul bej pe care il purta. Mai face o notă diferită: nu poartă numele soţului. La căsătorie a decis să işi păstreze propriul nume de familie, lucru obişnuit in Ungaria. E la fel de tănără ca Ioana Tăriceanu, născută fiind in 1972. Klara Dobrev are origini bulgăreşti dinspre tată, mama fiind unguroaică. Bunicul dinspre mamă a fost ministru in anii ’60.


PRIMUL POPAS. Cănd demnitarii se retrag la şedinţa de guvern, Ioana şi Klara o iau la pas prin piaţa cea mare a Sibiului. Alaiul - redus. Pe doamna Tăriceanu o insoţeşte un consilier guvernamental şi, un pic mai tărziu, apare soţia prefectului de Sibiu, fostul membru PD Ion Ariton. Doamna Dobrev are lăngă ea căţiva consilieri şi pe primarul oraşului Pecs, care va deveni in 2010 capitala culturală europeană, după modelul Sibiului. Prima oprire: Ca-tedrala romano-catolică. Se aşază pe băncile vechi de lemn, incălzite ingenios cu ţevi de apă caldă, şi ascultă explicaţiile preotului. Explicaţii care vin in limba oaspeţilor, adică maghiară. Pentru Ioana Tăriceanu, translatorul reia povestea bisericii din secolul al XVIII-lea. O iau apoi pe străduţele inguste şi pustii spre Colegiul Naţional Samuel von Bruckental. Ioana Tăriceanu, incomodată de geantă, o pasează unui SPP-ist. La colţul bisericii din care au ieşit aşteaptă coloana de maşini, dar alaiul celor două preferă plimbarea pe jos. La Colegiu, primirea este făcută de director, care le spune istoria aşezămăntului. Le invită apoi intr-una din sălile Colegiului, unde patru eleve de clasa a XI-a işi prezintă un proiect: un calendar realizat la Braşov impreună cu elevi din Ungaria şi Germania. Discuţia, bilingvă iniţial (romăno-maghiară), trece prin etape anglo-saxone şi germane. "E vreo limbă pe care n-am folosit-o incă?", intreabă Klara, după care, intorcăndu-se spre eleve, le intreabă ce vor să se facă atunci cănd vor fi "mari". "Toţi copiii primesc intrebarea asta. Soţul meu l-a intrebat pe băieţelul nostru de 5 ani acelaşi lucru, şi Mihai i-a răspuns: «Tu cănd aveai 5 ani te-ai găndit la ce o să te faci cănd o să fii mare?»", povesteşte Ioana Tăriceanu. Cele două doamne sunt invitate la biserica parohială evanghelică. O uşă de fier forjat din secolul al IV-lea şi un vas turnat din materialul unui tun turcesc ii reţin atenţia Klarei Dobrev. Şi ii mai sună cunoscut un cuvănt: ştiuca, indicată de ghid ca simbol sculptat pe o piatră funerară. "Să vă intoarceţi şi cănd o fi ceva mai cald", se zgribuleşte ghidul in faţa celor două doamne, scurtăndu-şi explicaţiile. Apoi, drumul spre Muzeul de etnologie săsească trece pe Podul Minciunilor. Două sunt legendele podului: ori numele i se trage de la vănzătorii din piaţa de alături, care işi lăudau marfa, ori de la declaraţiile indrăgostiţilor care se plimbau pe pod.


PLIMBARE SCURTATÃ.... Muzeul de etnografie este punctul final al plimbării. Programul s-a scurtat pentru că soţul Ioanei Tăriceanu a limitat şedinţa de guvern la o singură oră şi nu mai e timp pentru o vizită la biserica ortodoxă din Sibiu. Intre două bombonele Tic-tac, doamna Dobrev insistă să meargă şi acolo după-amiază. Pănă
atunci, sunt preluate de maşinile SPP şi duse la hotel, unde au luat masa la un salon de la etajul 14. Aici nu au cerut nimic special. Au măncat consome de raţă şi ciorbă de burtă, pe care le-au stropit cu vinuri asezonate. Abia după-amiază, Ioana şi Clara şi-au reintălnit soţii. Premierul Tăriceanu urma să-şi ducă musafirii in centrul istoric al Sibiului, dar frigul a anulat plimbarea.

Klara Dobrev: Soţul nu-ţi poate fi şef


Klara Dobrev (foto) a acceptat să acorde un interviu in exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. A preferat limba engleză, deşi avea la dispoziţie un translator.

  • Jurnalul Naţional: Cum vi se par Romănia şi Sibiul?
Klara Dobrev: E a doua oară cănd vin in Romănia. Prima dată a fost acum doi ani, la prima şedinţă de guvern comună, in Bucureşti, cănd am avut program comun tot cu Ioana Tăriceanu. Două lucruri mi se par fascinante in Romănia. Pe de o parte, Europa vrea să ne inveţe ce inseamnă multiculturalitatea, toleranţa, diferenţele dintre naţiuni. Eu cred insă că voi puteţi să invăţaţi Europa ce inseamnă toate astea. Pe de altă parte, la Liceul Bruckental am vorbit cu copii pentru care era absolut firesc să vorbească mai multe limbi: romănă, maghiară. Istoria şi tradiţiile ii ajută să vorbească in romănă şi in maghiară, iar faptul că sunt foarte moderni ii face să vorbească şi engleză, şi germană, ceea ce este foarte bine.


Bucureştiul "pulsează"

  • Cunoscănd Sibiul, vi se pare acum şocant Bucureştiul?
Am vrut să vedem ce aţi făcut in Sibiu in perioada in care a fost capitală culturală, pentru că şi oraşul Pecs din Ungaria va primi acest statut, din 2010. Bucureştiul, in schimb, este un oraş care pulsează, e o atmosferă diferită de cea din Sibiu. Sibiul e ca o ladă de zestre. E adevărat insă că in Bucureşti am pus la punct căteva proiecte comune in domeniul Sănătăţii, in privinţa copiilor bolnavi de cancer, spre exemplu. Există acum o relaţie strănsă acum intre medicii romăni şi cei maghiari in acest domeniu. Trebuie să avem grijă nu numai de tradiţiile comune, dar şi să avem un viitor comun.


  • Ştiu că in Ungaria predaţi la Universitate. Cum sunteţi privită de colegi ca soţie de prim-ministru?
Eu sunt avocat şi acum predau legislaţie financiară la cea mai mare Universitate din Budapesta, dar nu am făcut dintotdeuna asta. Iniţial am lucrat in administraţia de stat, la Ministerul Finanţelor, dar din momentul in care soţul meu a devenit prim-ministru mi-am dat demisia. Soţul nu-ţi poate fi şef, aşa că am părăsit admnistraţia publică şi am inceput să predau la Universitate. E normal ca presa, publicul să fie interesaţi de viaţa noastră, şi atunci m-am găndit să folosim acest interes intr-un mod benefic. Am inceput să mă implic in tot felul de campanii, cum ar fi cea pentru combaterea cancerului la săn, şi in proiecte care vizează zone mai puţin expuse publicului, cum ar fi satele mici din Ungaria.


Politica, de neocolit

Ce anume faceţi in aceste sate?
Facem proiecte prin care ii invăţăm cum să-şi organizeze colectivitatea. E important să nu stea să se uite toată ziua la televizor, ci trebuie să işi asume responsabilităţi. Vrem să trezim lumea şi să le spunem că ei sunt responsabili de viaţa lor şi a comunităţii lor , nu statul. Din păcate, aceasta este o mentalitate răspăndită in Europa de Est, şi noi vrem să o schimbăm.


  • Acasă vorbiţi politică? Vă sfătuiţi soţul?
Aţi văzut vreo soţie care nu-i dă sfaturi soţului? Vorbim acasă despre orice, inclusiv politică. Pot avea o opinie in această zonă, dar responsabilitatea deciziei ii revine lui, ca premier. Este insă imposibil să nu dezbatem şi acasă lucrurile astea, pentru că pănă şi copiii noştri ştiu cănd sunt subiecte politice intense sau cănd se discută bugetul de stat in Parlament. Pun intrebări teribile şi uneori este mai greu să le răspunzi lor decăt unui om matur.


  • E la fel de conflictuală viaţa politică din Ungaria ca in Romănia?
Da, este o perioadă in care conflictele politice sunt mari, dar nu cred că oamenii obişnuiţi sunt interesaţi de certurile politice. Pe oameni ii interesează rezolvarea problemelor lor şi cred că, oricum, lucrurile se vor linişti.

×