Liderii PCR, tatucii politiei politice

Directorul SRI, Radu Timofte (foto), admite in cartea sa "Lungul drum al serviciilor secrete catre democratie" ca politia politica nu trebuie redusa doar la serviciile de informatii. El considera politia politica un sistem organizat, structurat si condus de catre factorul politic. Ceea ce inseamna ca fostii lideri ai PCR, in frunte cu Nicolae Ceausescu, intra in categoria celor care au facut politie politica inainte de ‘89.

Camelia Ionescu

In volumul „Lungul drum al serviciilor secrete catre democratie", publicat luna trecuta, directorul SRI, Radu Timofte redefineste politia politica si recunoaste legatura dintre elementul politic sI Securitate. Potrivit acestuia, in statele totalitare, politia politica „trebuie inteleasa in intreaga sa complexitate, ca sistem, fara a o rezuma la serviciile de informatii". Astfel, seful SRI extinde aria in care s-ar putea vorbi despre politie politica, de care pana acum erau acuzati doar fostii ofiteri de Securitate si colaboratorii lor. Radu Timofte sustine ca „politia politica este organizata, structurata si condusa de catre factorul politic (dictator, partid unic, prin reprezentantii sai de frunte)", de unde rezulta ca si fostii lideri ai PCR ar putea intra in categoria celor care au facut politie politica.

MAGISTRATII. In cartea sa, Radu Timofte considera ca „in activitatea de politie politica a organelor de stat trebuie incluse si diversele forme ale puterii judecatoresti, materializate in actele juridice represive impuse (iar in anumite cazuri, autoimpuse) de legislatia totalitara ori de puterea totalitara in mod direct". De ce? Explicatia oferita in lucrare este aceea ca politia politica - asa cum se manifesta intr-un stat totalitar, cum a fost cazul Romaniei in timpul regimului Ceausescu - „este realizata, la nivel ideologic si al represiunii (uneori cu accente paroxistice), de catre puterea totalitara, prin instrumente de partid si de stat, iar acestora din urma le sunt impuse inclusiv norme de drept care asigura apararea regimului totalitar. „Exemplul folosit in carte pentru a incrimina activitatea unora dintre magistrati este «aprecierea de catre judecator a probelor in procesul penal, conducandu-se dupa constiinta lor juridica socialista»".

„ARUNCAREA PISICII". Ticu Dumitrescu, initiatorul legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, a caracterizat propunerea de marire a ariei celor care au facut politie politica, lansata de Radu Timofte, ca fiind „o aruncare de pisica in ograda altuia". „Nimeni nu neaga faptul ca judecatorii primeau de la Securitate condamnarile, ei fiind simpli executanti. La fel, si militia avea dubla subordonare, una la MI si cealalta la Securitate. Acestea sunt lucruri pe care le stim cu totii", ne-a spus Ticu Dumitrescu. El recunoaste faptul ca „Securitatea a facut politica PCR, a raspuns la comenzile partidului, dar si uneltele sunt la fel de vinovate. Securitatea este cea care a ucis, a torturat si a montat aparatele de ascultare, iar Radu Timofte incearca inca o data sa dea vina pe altii, pe partid, pe militie si pe justitie". „Sa facem legea functionala si CNSAS operativ, dupa aceea extindem si aria si putem modifica si legea in acest sens", e de parere Ticu Dumitrescu.

„TRUISME". Vicepresedintele PD Sorin Frunzaverde a apreciat ideile lui Timofte privind politicul si magistratii ca fiind „truisme, fiindca sistemul partidului stat specific dictaturii includea toate aceste dimensiuni ale statului in politia politica". „Cred ca trebuia sa rezolvam aceasta problema a politiei politice si a celor care au facut politie politica la inceputul anilor ’90. Cred ca este desuet sa vorbim acum despre asemenea aspecte ale vechiului regim. Romania trebuie sa se elibereze de psihoza informatorilor si a colaboratorilor", sustine Frunzaverde. In opinia acestuia, legea Ticu „nu a fost proasta, ea nu a fost aplicata, am gasit tot felul de tertipuri sa o evitam".

„METAFIZICA". Purtatorul de cuvant al PNL, deputatul Eugen Nicolaescu, sustine ca, in domeniul in cauza, „lucrurile sunt deja clare". „Legea actuala, daca ar fi aplicata integral si corect, iar CNSAS ar fi lasat sa lucreze, nu s-ar pune problema existentei unora care au facut politie politica si nu pot fi deconspirati", sustine liberalul. „Problema lui Radu Timofte este de natura metafizica", l-a ironizat Nicolaescu, afirmand ca „introducerea in viata publica a unor asemenea afirmatii are rostul de a crea si mai multa confuzie si de a face inoperabila legea actuala". Deputatul PNL a sustinut ca „PSD doreste sa-i ascunda cat mai mult pe oamenii care au facut politie politica, pentru ca o mare parte dintre aceste persoane sunt in PSD sau sunt simpatizanti ai partidului".

„RECUNOASTERE". Peremistul Marcu Tudor a citit cartea sefului SRI si ne-a declarat ca Radu Timofte „nu putea sa nu recunoasca ceea ce s-a intamplat pana nu de mult". Dar deputatul PRM a acuzat faptul ca in prezent „nu controleaza nimeni nici un serviciu secret si nu stim daca, in momentul de fata, se mai face sau nu politie politica". Marcu Tudor sustine ca in afara de presedinte, premier si ministrii care fac parte din CSAT, nimeni nu stie „daca se fac interceptari cu mandat, fara mandat, daca se violeaza corespondenta", controlul parlamentar asupra serviciilor secrete fiind „o iluzie".

SUSTINERE. Senatorul UDMR Peter Eckstein Kovacs considera ca „singura modificare majora care trebuie facuta legii Ticu este trecerea arhivelor fostei Securitati din custodia SRI in custodia CNSAS". In ceea ce priveste largirea definitiei politiei politice propusa de directorul SRI Radu Timofte, udemeristul se declara in totalitate de acord, deoarece „politie politica au facut in afara angajatilor Securitatii si a informatorilor lor si militia, armata si magistratii", sustine Eckstein. „Daca sunt inclusi in aceasta sfera si magistratii, prelatii, politistii si ofiterii activi care au facut politie politica, extinderea este binevenita", a conchis senatorul.

LEGE BUNA. Senatorul PSD Ion Predescu, presedintele Subcomisiei parlamentare de control a activitatii CNSAS, ne-a declarat ca legea privind deconspirarea Securitatii ca politie politica nu ar trebui modificata. „Legea e buna, dar nu e bine aplicata", sustine Predescu, dand astfel vina tot pe CNSAS, organism cu conducerea caruia pesedistul a mai fost in conflict.

Cum este definita politia politica in legea Ticu

In legea initiata de Ticu Dumitrescu, aflata in vigoare, prin politie politica se intelege „toate acele structuri ale Securitatii, create pentru instaurarea si mentinerea puterii totalitar-comuniste, precum si pentru suprimarea sau ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului". Exista doua categorii de „politisti" politici, potrivit legii: orice persoana care a indeplinit calitatea de lucrator operativ, inclusiv acoperit, al organelor de Securitate in perioada 1945-1989, pe de o parte, si colaboratorii acestora, pe de cealalta parte. Dintre colaboratorii Securitatii fac parte cei care au fost platiti sau au primit alte recompense pentru informatii, au pus la dispozitie casa pentru intalniri, sau cel care a dat orice fel de informatii sau a inlesnit transmiterea lor. Singura prevedere din legea Ticu care face trimitere la celelalte organe ale statului este aliniatul 5 de la articolul 5 care prevede ca „sunt asimilati colaboratorilor persoanele care au avut competente decizionale, juridice sau politice sau care, prin abuz de putere politica, au luat decizii la nivel central sau local cu privire la activitatea Securitatii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale sistemului totalitar comunist".

Patapievici: „Sunt perfect de acord cu Radu Timofte"

Horia Roman Patapievici, membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) este „perfect de acord" cu opinia lui Radu Timofte si spune ca din punct de vedere legal este prevazuta in articolul 5 al Legii Ticu. In plus, el afirma ca aceasta „este sprijinita" de reflectia istoricilor, iar Institutul Roman de Istorie Recenta pregateste un studiu care va arata ca de fapt marii responsabili sunt, pe de o parte, actorii politici si ai Securitatii, iar pe de alta parte, instantele judecatoresti, elementele din administratie (prim-secretarii). Ca urmare, Patapievici nu considera ca Legea Ticu trebuie modificata, reprosandu-i acestui act normativ doar ca nu contine mecanismele prin care sa se poata dovedi legatura dintre elementul politic si Securitate. In opinia sa, acest lucru se poate face daca ar detine arhiva aflata in custodia SRI, numai ca dosarele de cadre ale fostilor ofiteri de Securitate sunt clasificate ca secrete de stat. El si-a amintit ca membrii CNSAS au incercat sa ajunga la dosarul Ristea Priboi, dar numai cativa dintre ei au fost chemati sa se uite in el, dar la multe documente nu au avut acces. (Gabriela Antoniu)