Belgradul vazut din avion arata ca orice alta capitala europeana, Podgorita e o oaza de verdeata in mijlocul unui desert lutos, iar la Pristina jandarmii nostri ne fac sa fim mandri ca suntem romani.
GALERIE FOTO
ANA ILIE
PRIMUL HOP. Prima oprire a fost Belgradul. Vizele recent introduse intre Serbia si Romania au facut ca amabilitatile schimbate intre cele doua guverne sa nu mai fie la fel de calde ca pe vremuri. Se cerea o interventie de finete.
Belgradul e un Bucuresti ravasit de razboi. Oamenii par, la o prima privire, relaxati si adanciti asupra problemelor zilnice. Strazile sunt marginite de imobile cu parfum interbelic, la fel ca in Bucuresti, dar ce frapeaza cel mai tare sunt zidurile sfasiate de bombe si innegrite de fum, ca un semn de intrebare la care nimeni nu are un raspuns. Langa vestigiile bombardamentelor convietuiesc pasnic hoteluri de sticla si beton, berarii la colt de strada si statii de autobuz incarcate de reclame. Daca tintele bombelor americane nu si-ar casca gavanele innegrite de fum, nici nu ai spune ca ai in fata un oras care a trecut printr-un razboi.
AVEM SPERANTE. Pe un culoar ne reintalnim cu Bruce Jackson, care este pregatit sa ne vorbeasca. Aflam ca secretarul american al Apararii, Donald Rumsfeld, a luat deja o decizie in ceea ce priveste amplasarea bazelor americane in Europa centrala si de est, dar ca nu vom afla nimic pana dupa prezidentialele din noiembrie. In orice caz, sa stam linistiti, ca Romania este in carti. Vine Geoana. E de bine. S-a discutat despre o posibila solutie regionala pentru Kosovo si despre posibilitatea ca Romania sa ridice vizele pentru sarbi, dar numai dupa ce tara vecina este scoasa de pe lista neagra a Uniunii Europene. Bem pe genunchi un lichid care seamana cu cafeaua si o pornim spre aeroport. Pe drum, mai avem timp pentru o conferinta de presa comuna Mircea Geoana-Vuk Draskovici, dupa care chiar ca plecam din Belgrad. Cimitire de masini pe o parte si pe cealalta, ciulini si un taran care doarme la umbra tractorului. Este abia ora 11:00.
PENTRU ROMANTICI. Muntenegru vazut din avion este ca un inel de munti trufasi si impaduriti in care se cuibareste un lac de proportii biblice si o intindere de pamant galben, lutos, intrerupta doar de putinele ogoare trasate cu precizie matematica si de oazele mai verzi ale asezarilor. Aceasta e in mod sigur o tara pentru cei care au sufletul romantic. Numai un romantic poate tresari la drumurile marginite de tufe inflorite de leandru, la felul in care soarele se reflecta pe suprafata dura a stancilor albicioase presarate peste tot. Este tara unde oamenii iau masa in curte, la umbra unui smochin sau a palmierului. Si, in sfarsit, Muntenegru este o tara pentru romantici, pentru ca doar ei pot vedea frumusetea in terenul arid, neprietenos, scaldat in soare, sau in tencuiala coscovita a blocurilor din centrul capitalei Podgorita.
PODGORICA
In Podgorita, "ghizii" nostri, niste soferi localnici, ne-au cam ratacit, de era sa pierdem inaugurarea Consulatului Romaniei. Cladirea alba este situata intr-un cartier select, ai carui locuitori au iesit cu totii in curte sau la balcon pentru a urmari evenimentul. Avem timp doar pentru un tur rapid al consulatului mic, dar cochet, dupa care ne suim in masina si suntem transportati la vila pe care o vizionaseram mai inainte, unde Geoana se intalneste cu presedintele Serbiei si Muntenegrului, Svetozar Marovici, si cu presedintele guvernului muntenegrean, Milo Djukanovici. Intre timp, noi, ziaristii, ne odihnim pe treptele de marmura neagra sau facem poze pe rand, sub palmieri. Nu de alta, dar in cinci minute gonim iar pe strazile Podgoritei, mereu in contratimp, spre aeroport, si apoi spre Pristina, punctul culminant al calatoriei noastre.