Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In imbulzeala predictibila pentru functii si atarnatul de clanta viitorului premier, fiecare trepadus isi va vedea de propriul interes, fara a se gandi prea mult la interesul noului premier sau, Doamne fereste, la interesul tarii. Buluceala la guvernare, ciolaniada, este de altfel un exercitiu care se produce in fiecare guvernare – este o combinatie tipic damboviteana care are de toate: drame, lacrimi, traseisti; exista ca de obicei si cate un cetatean turmentat care va incepe sa intrebe el cu cine voteaza. Bine macar ca de aceasta data nu am avut imbratisari langa urnele de vot, in genul celeia dintre Teo si Aura Vasile. Insa daca dezastrul administrativ ar fi studiat de cineva, imbranceala catre butoanele puterii nu ar mai fi chiar atat de zdravana. De ce? Am schitat zece explicatii mai jos.
1. Guvernul nu are un circuit al hartiilor definit clar in in Palatul Victoria.
Departamentul de corespondenta poate intarzia si doua saptamani cu prelucrarea unor hartii,care intre timp zac nelucrate - asta in fericita situatie in care transmite ceea ce este depus la registratura catre “adrisantul' corect. Exemplu scurt – daca un pensionar va reclama noului premier probleme cu pensia, hartia se poate regasi fie la directorul de cabinet al premierului, fie la viitorul consilier pe probleme economice, fie la Biroul de Presa, fie retransmisa la Ministerul Muncii, unde, la randul ei, odata intrata in registratura poate ajunge fie la secretarul de stat, fie la ministru fie la directorul general. E limpede ca buna ziua, nu? Combinatiile de “n luate cate k', lipsa unor reguli clare conduce la situatii precum cele traite de mine pe viu - sindicalisti care urla in fata cladirii guvernului agitand grav in fata camerelor de luat vederi hartia cu numarul de inregistrare si stampila registraturii, in timp ce in Palatul Victoria se dau zeci de telefoane disperate in incercarea de a pune mana pe hartia buclucasa. O fi la registratura? La cabinet? Retransmisa la minister? Atata vreme cat nu se va introduce un circuit electronic al documentelor, niciun prim ministru, ca este el Ponta, Razvan-Ungureanu sau Boc nu va putea raspunde la aceasta intrebare simpla.
2. Haosul administrativ domneste si in traseul hotararilor de guvern si a proiectelor de lege.
Nu exista niciun circuit clar al documentelor, nicio formula prin care se pot vedea toate modificarile succesive ale unui act normativ. Intrucat ultima sedinta de guvern a lui Mihai Razvan-Ungureanu va fi miercuri, se vor semna pe coltul mesei proiecte de hotarari de guvern, pe ultima suta de metri, dupa care vor purcede in “goana catre Monitor' – adica tentativa de a prinde ultima suta de metri cand ar putea fi publicate, desi au fost trecute de sedinta de guvern. Se vor rezolva si ultimele alocari catre primarii cu muschi politici, se vor trage ultimii bani, ca spuza pe turta cui trebuie. Vor fi multe ministere unde, in timp ce clica de bezmetici care pleaca va lucra de zici ca e intrecere socialista sa “isi scoata' ultimele “proiecte', in timp ce o parte din birocrati vor lua pozitia de stat pe loc pana la sosirea noilor ministri. Vor fi si situatii opuse, proiecte de hotarari de guvern absolut inocente, cu toate semnaturile, care vor fi oprite din loc si unde se va relua circuitul – cod pentru a fi, probabil ingropate, in majoritatea lor. Noul premier Ponta ar trebui sa stie ca introducerea unui modul electronic pentru a pune ordine in activitatea de legiferare a fost incercata, insa a esuat si in timpul guvernarii Tariceanu, si in timpul guvernarii Boc. Guvernarea Ponta va fi probabil mult prea scurta pentru a se incerca. Ca atare, se vor plimba variante pe hartie, se vor schimba stampile, se va pierde urma deselor modificari ale actelor normative si haosul legislativ in care legile sunt facute la plezneala va continua. Coruptia este evident mai simpla in conditiile de opacitate ale sistemului. Va continua, probabil, formula in care mai marii Ministerului Justitiei semneaza acte normative peste capul directorilor de la Departamentul de Avizare, uneori impotriva sfatului lor direct, asumat in scris. Iata niste fapte dragute care ar putea interesa un fost procuror, mai ales cand se gandeste daca sa prelungeasca sau nu mandatul Ministrului Justitiei – care astfel ar deveni un caz unic de rezistenta in patru cabinete de trei culori politice diferite, rezistenta cu atat mai remarcabila cu cat a fost el insusi premier interimar.
3. “Masacru' in spatiul fizic al Palatului Victoria si masacrul de personal
Cand a descalecat guvernul Boc, dupa alegeri,la Palatul Victoria, Elena Udrea a curatat intreg spatiul de la etajul doi, pentru a se instala cu oamenii “sai', iar intregul etajul ii era rezervat. Simbolismul puterii politice se manifesta de altfel, ca in fiecare institutie, in impartitul birourilor. Oameni inocenti s-au trezit cu lucrurile de pe birou pe hol, cu tot cu dulapurile in care isi aveau dosarele, din dorinta de a-i face loc “Doamnei'. Intr-un episod precedent, dupa “maturarea' guvernului Tariceanu oamenii de la Administrativ umblau cu o lista in mana sa vada cine mai “traieste' si cine nu in birourile Palatului, pentru a semnala “instrusii' noilor guvernanti. Nu m-ar mira ca sa existe deja niste oameni care isi viseaza viitoarele birouri, cat mai aproape de cabinetul sefului. Semnalul nu porneste niciodata de la premier, care de multe ori nu are nici macar habar ce se intampla cu un etaj mai sus de spatiul unde isi are biroul, ci de la cei de pe langa el – consilieri importanti, noul director de cabinet, etc. Vechii consilieri sunt maturati ca niste masele stricate, fara minima politete de a fi lasati uneori sa isi faca bagajele cum se cuvine. Vechii SPP-isti, care taman s-au vazut pe val acum doua luni vor plati cu penitenta si trimitere la munca de jos pozitia pe care au avut-o. Premierul Boc a avut proasta inspiratie, de pilda, la putin timp dupa ce a descalecat la Victoria - poveste absolut adevarata- sa mature un functionar competent care facea sa functioneze masinaria institutionala a sedintelor de guvern. Functionarul se pregatea sa isi faca lichidarea cand a fost rechemat la post – ministrii stateau ca pitpalacii, adunati in sedinta de guvern, fara vreun document pe masa, fara capacitatea de a face ceva.
4. La fiecare schimbare de guvern, se dosesc acte normative
Unele sunt “pierdute' prin crapaturile birocratiei de teama instructiunilor de la noii sefi. A cere un inventar complet al tuturor actelor aflate in procedura de avizare si avizate deja este cea mai rezonabila procedura prin care premierul poate incuraja continuitatea administrativa. A convoca ministerele si a le spune sa continue munca pe proiectele pe care le au pana la noi ordine este o alta modalitate prin care se poate reduce perioada care poate dura pana la trei luni in care institutiile intai se incetinesc, apoi se opresc, iar apoi o repornesc din loc cu un pas foarte timid. La fel de important este sunarea de catre premier a vechilor ministri si a noilor ministri pentru a asigura protocoalele de predare-primire la noile institutii si a cere rapid o lista a “problemelor fierbinti' – cum sunt cele pe relatia cu Fondul Monetar International. Astfel, zeci de dezastre se pot produce de la hartii amanate catre instante la probleme care zac nelucrate pana nu se mai poate face nimic – de exemplu, falimentul iminent de la Oltchim. Guvernul Tariceanu, in prima zi de guvernare, a avut noroc ca a prorogat aplicarea actului normativ cu datoriile Rafo, mostenit de la Guvernul Nastase, Guvernul Boc insa a pacatuit desfiintand Cancelaria Premierului fara a se gandi ca elimina in acest fel centrul guvernarii - exemplele sunt foarte multe.
5. Memoria institutionala nu exista
In al cincilea rand, Ponta ar primi in orice birocratie europeana o lista cu principalele probleme, la zi, de la secretarii generali din ministere. La noi este la moda tehnica “parjolirii pamantului si a otravirii fantanilor'. Iau un exemplu la intamplare – problema baietilor destepti, unde Guvernul trebuie sa ia o hotarare in aceste zile apropos de contractele de energie. Mihai David, cel care a fost propus de PSD si sustinut in continuare de PDL in conducerea Hidroelectrica (prin transferal de la director general in consiliul de administratie) a provocat, potrivit FMI si Societatii Academice Romane, pagube posibile de aproximativ 240 de milioane de euro pe an, care se inmultesc cu 7 ani, pentru ca anumite contracte sunt prelungite pana in 2018 – ar fi o paguba de peste 1,6 miliarde de euro. O solutie pripita ar putea insemna pagube de sute de milioane pentru stat, pe termen lung. Solutiile gandite care ar putea fi aplicate exista, dar sunt putine si trebuie executate fulger, prin cooperarea mai multor institutii. “Baietii destepti' reprezinta un singur dosar pe masa noului premier, majorarea salariilor, refacerea bugetului si regandirea lui, acordul cu FMI cu tot ce presupune – management privat, privatizari, listari pe bursa sunt tot atatea domenii unde trebuie actionat rapid.
6. Proiecte fracturate de lipsa de continuitate administrativa
In malaxorul trecerii de la un guvern la altul (iar guvernul Ponta va fi al treilea in ultimele 6 luni), foarte multe proiecte vitale au fost oprite in loc. Centrala de la Cernavoda, cu unitatile 3 si 4, finantarea magistralelor noi de metrou, statia de epurare a apelor de la Glina sunt doar cateva din sutele de proiecte care bat pasul pe loc. Domnul premier ar trebui sa ia aminte ca in 21 de ani Romania a reusit sa dea in folosinta doar cateva statii de metrou – iar daca Ceausescu era ciuruit cu un an mai devreme, am fi avut, probabil, cu o magistrala mai putin . Avem hidrocentrale incepute si nefinalizate, statii de deseuri ce au ramas pe hartie, proiecte de toate felurile si marimile - in total aproape 40.000. In fiecare an, ele sunt finantate cu foarte putini bani de la buget, fara o prioritate clara. Rezultatul? Nu se termina nimic, niciodata. Bibliotecii Nationale, de pilda, i-au fost necesari nu doar 21 de ani pentru a deveni realitate, ci si alocari de fonduri in timpul mandatului UDMR la Ministerul Culturii – alocarile au fost mereu insuficiente in celelalte mandate, datorita lipsei de muschi politici a detinatorilor anteriori.
7. Serviciile secrete
Intrucat scaunul premierului de la Palatului Victoria a fost mereu tintuit in cuie batute cu ciocanul in podea de serviciile secrete, Victor Ponta are de facut un inventar foarte rapid in acest domeniu. Cea mai importanta “miscare' a cabinetului Ungureanu a fost si cea mai putin discutata – desi s-a petrecut pe 24 aprilie, deci in urma cu circa o saptamana, printr-un ordin al Ministrului Gabriel Berca (dar fara indoiala discutat pe “filiera'). La conducerea DGIPI (actualul nume al celebrului serviciu “Doi si un Sfert') a fost numit “puiul Vulpii', Gelu Marin Oltean. “Vulpea' este celebrul Virgil Ardelean, care a ramas o vreme in functie si dupa fuga celebrului Hayssam – si continua sa isi construiasca un parcurs in Ministerul Administratiei si Internelor, inceput in 1997. Doar naivii care nu au trecut vreodata prin administratie nu isi dau seama de insemnatatea si puterea acestui serviciu de informatii. Domnul Ardelean va fi cu guvernul Ponta la a opta schimbare de premier trecuta cu succes. Premierul va trebui, de asemenea, sa vada in ce masura poate primi sprijin de la SRI si SIE, nominal conduse de fosti colegi de alianta. Ce poate solicita, fara indoiala, cu succes, este neutralitatea acestor structuri pana la alegerile parlamentare. O relatie ostila ar putea torpila guvernarea foarte rapid.
8. Relatia cu Justitia
Minerii din anumite ONG-uri pe justitie se vor grabi sa casapeasca orice cap de pesedist care va indrazni sa sugereze mutarea fie a lui Kovesi, fie a lui Morar – scrisori deschise, rapoarte mitraliate catre presa, lacrimi de crocodile la televizor, plus plangeri prelungi, chinuite, la mama lui UE - Comisia Europeana . Orice mutare a premierului (prin Ministrul Justitiei) in aceasta directie este contraproductiva, putand fi lesne interpretata, indiferent de intentiile pe care le are (asta in cazul, putin probabil, ca nu s-a batut palma in spatele cortinei pentru un ministru al justitiei “neutru' care sa continue linia trasata pana acum, ca un troc pentru numirea sa). Premierul nu are nevoie sa isi bata cuie in talpa - se vor scoate din nou la parada Matusa Tamara, Zambaccianul, dosarele lui Serban Mihailescu, ale baronului Nicolescu de la Arges- cel cu lesinul in direct, orice pentru a-l plasa intre ciocanul partidului si nicovala opiniei publice.
O solutie mult mai eficienta ar fi luarea la purecat a administrarii banului public, domeniu in care noul premier este eminamente indreptatit sa se uite – cheltuaiala pe dosar, stadiul investitiilor, stadiul cheltuiri banului, daca sporurile salariale s-au facut cu respectarea prevederilor legale, care este stadiul de lucru efectiv al celor 4 milioane de dosare care isi asteapta rezolvarea. Astfel , are evita a primi acuzatii inainte de alegeri ca este un “cremenal' care vrea sa omoare independenta justitiei – stiti, acea independenta in care fostii turnatori la Securitate ajung uneori in cele mai inalte trepte ale justitiei, spalatorii de cadavre politici sunt buni de reciclat la Curtea Constitutionala (indiferent de presedinte), iar procurori de tip “steaua fara nume' precum Mihai Betelie de la Parchetul Sectorului 4 sunt umflati ei insisi de Parchet pentru scurgeri de informatii din dosarele aflate in instrumentare si alte chestiuni, gen imprumutul “cu cantec', in valoare de 200.000 de euro. Acea justitie independenta in care banuitii de coruptie se retrag ca pensionari de lux inainte sa ii atinga si pe ei bratul justitiei. In opinia mea, singurul nume rezonabil ca Ministru al Justitiei si cu anvergura si profesionalismul necesar, dar si dramul de independenta si de intelegere profunda a sistemului este Ana Diculescu-Sova (statul ar mai avea si avantajul ca acest avocat s-ar retrage din cazurile unde face zob, in instanta, apararile diverselor institutii publice - cel mai recent sustinerele plapande ale Ministerului de Finante in contradictoriu cu Rompetrol).Imi mentin parerea chiar daca pana la data publicarii acestui material se va fi anuntat un alt ministru.
9. Plata celor 30 de arginti catre tradatori
Atarnatorii de la usa lui Victor Ponta vor fi numerosi, fiecare venind drept trofeu, ca in Roma antica, ba cu cate un ochi scos adversarului actual, fostul frate de cruce, ba cu cate-o declaratie incendiara impotriva fostilor colegi, ba cu pumnalul siroind de sange pe care l-au infipt in spatele fostilor aliati portocalii care sperau sa primeasca votul salvator. Toti acestia spera, evident, pentru faptele lor de vitejie sa li se repartizeze rapid niste bani – bani, bani, cat mai multi bani. In primul rand, ar trebui vazut daca banii impartiti de Mihai Razvan Ungureanu au plecat deja din Trezorerie – departamentul juridic al PSD-ului ar trebui sa lucreze inca de azi la un text de invalidare a respectivei hotarari de guvern. A transfera insa bani cu toptanul, imediat, unor personaje precum baronul de Caras- Severin Sorin Frunzaverde, ar fi o miscare regretabila, care risca sa se intoarca precum un bumerang impotriva noului premier. Fara indoiala, se vor mai distribui niste sume in plina vara, cand lumea e la mare si nu prea baga de seama – 21 iulie fiind cel mai propice moment pentru “scoaterea' unor astfel de hotarari de guvern. Nu am vreo iluzie ca baronii care au pus umarul la caderea lui Mihai Razvan-Ungureanu nu isi vor primi tainul – este insa important pentru premier sa nu plataeasca atat incat sa nimiceasca bruma de credibilitate pe care Romania o mai are cu Fondul Monetar International – altfel riscam sa devenim un fel de Grecie cat ai zice peste. Iar plata catre tradatori nu se va putea face nici ea la lumina zilei.
10. Refacerea bugetului si “buba fondurilor europene'
Rectificarea bugetara va fi cea mai importanta realocare de fonduri cu care Guvernul se va confrunta in urmatoarele 60-90 de zile. Este o discutie complicata de relatia cu FMI-ul, incertitudinile privind previzionarea PIB-ului si vantul de recesiune care a revenit in Europa (vezi Marea Britanie, de pilda). Din nefericire, bugetarea pe proiecte se va produce probabil la fel de prost ca pana acum. Fondurile de la Transporturi vor fi in continuare firitisite in diverse sute de proiecte, majoritatea judetene, seful CNADR se va schimba din nou – parca a zecea schimbare in ultimii 8 ani. De asemenea, blocarea altor programe europene, pe langa cele doua identificate deja cu probleme, va avea efectul unei grenade cu cuiul scos de fostele doua guverne, lasata elegant, fara zgomot, in mana noului premer. Premierul ar trebui sa creeze o structura in parteneriat public-privat de scriere de proiecte si de diseminare de expertiza, plus ar trebui sa numeasca experti in fonduri europene la cabinetul premierului. Ar trebui sa creeze, de asemenea, o structura de monitorizare a cheltuielilor bugetare, in executia lor – altfel, nu va controla de fapt nimic in afara de comunicatele de presa emise de la Palatul Victoria. Apropo de relatia cu mass-media, care reprezinta 30-40% din succesul unei guvernari, premierul are nevoie urgenta si de un bun comunicator public. Una dintre putinele decizii bune luate de fostul premier, pe langa destituirea lui Blejnar, a fost numirea lui Dan Suciu in pozitia de purtator de cuvant. Evident, insa, prestatia nu a putut fi vizibila de vreme ce durata de viata a fostului guvern poate fi comparata cu durata de viata a mustei tete. Premierul va fi, asadar, incercat din ziua cu numarul 1, nu va avea clementa publicului nici macar o ora si va trebui, vorba unei reclame, “sa se miste mai cu talent'.
