PSD, PNL şi UDMR, onoarea pătată de umbrele trecutului

De la fostul preşedinte Ion Iliescu, la seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus, onoarea partidelor din România este scăldată în lumini şi umbre. Oamenii desemnați să reprezinte cu mândrie cele mai importante formaţiuni politice postdecembriste sunt urmăriţi, la vârsta senectuţii, de păcatele de neiertat ale trecutului. De la crime împotriva umanităţii, la acuzaţii de colaborare cu Securitatea, toate măsoară astăzi „onoarea” partidelor care şi-au împărţit puterea după Revoluţie.

Ion Iliescu (87 de ani) este preşedintele de onoare al PSD din 2006. Acum mai bine de zece ani, pe 10 decembrie 2006, fostul lider al Frontului Salvării Naţionale era ales în unanimitate să poarte pe umeri onoarea pesediştilor. Propunerea i-a aparţinut fostului lider PSD Mircea Geoană la Congresul extraordinar al partidului de la acea vreme. Pe site-ul PSD, chipul lui Ion Iliescu apare la loc de cinste, alături de cel al lui Liviu Dragnea sau al Gabrielei Firea, iar pesediştii se mândresc cu trecutul primului preşedinte al României scăpate de sub jugul comunismului: lider fondator al FSN şi preşedinte al ţării în perioadele 1990-1996 şi 2000-2004. „În timpul mandatelor sale de preşedinte a început procesul aderării la NATO şi finalizarea negocierilor de aderare la UE”, arată istoria cosmetizată. Din decembrie anul trecut, „onoarea PSD” poartă cu sine acuzaţia de crime împotriva umanităţii, pusă de procurorii militari în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Potrivit procu­rorilor, Iliescu ar fi coordonat reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aproximativ o mie de persoane. La acea vreme, liderul FSN era președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională şi preşedinte ales al României postdecembriste. Iliescu este considerat suspect şi în dosarul Revo­luţiei, fiind audiat luna trecută la Parchetul General. Răspunsul său pentru jurnaliştii care l-au întrebat dacă se consideră vinovat pentru morţii Revoluţiei: „Pentru ce? Pentru Revoluţia română? Trebuie să aveţi cât de cât discernământ!”. De-a lungul timpului, chipul lui Iliescu a fost motiv de zâzanie între liderii PSD. Le-a adus pesediştilor eticheta de „comunişti” şi „urmaşii lui Iliescu”, o problemă de imagine dezbătută în partid după pierderea alege­rilor prezidenţiale din 2014. „Într-un fel, tinerii au dreptate: cât timp Ion Iliescu se aşază la fiecare şedinţă lângă preşedintele PSD, avem o problemă de percepţie. Că noi, cei tineri din PSD, suntem la fel ca Ion Iliescu şi generaţia sa. Cred că e momentul că Ion Iliescu să se retragă. Nu mai poate fi un simbol al PSD”, spunea fugarul Sebastian Ghiţă, la acea vreme deputat PSD. Un moment simbolic s-a petrecut la Congresul PSD din octom­brie 2015, atunci când noul lider proaspăt ales, Liviu Dragnea, le-a propus pesediştilor un moment de reculegere pentru a condamna crimele dictaturii comuniste, dar şi greşelile FSN în primii ani de după Revoluţie, cu referire la Mineriada din iunie ’90. Printre cei ridicaţi în picioare, preşedintele de onoare al PSD – Ion Iliescu. În ciuda momentului istoric, Iliescu a rămas şi astăzi cea mai onorabilă figură din istoria partidului.

Eu îi înțeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! La noi a fost o mișcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm să tot... plângem morții... Ion Iliescu, februarie 2016

Quintus, legenda şi Securitatea

Liberalii l-au sărbătorit recent pe seniorul Mircea Ionescu Quintus (100 de ani). Ajuns la vârsta centenarului, fostul lider PNL din anii 90 a fost decorat la Cotroceni cu Ordinul Steaua României în grad de ofiţer. Născut în 1917, preşedintele de onoare al liberalilor s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani şi i-a avut drept mentori pe Nicolae Iorga şi Gheorghe Tătărăscu. A luptat pe frontul de est în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în lagărele comuniste, iar după Revoluţie, preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator. „Şi-a dedicat viața liberalismului, a îndurat temnițele comuniste și munca silnică la Canal. Nu a încetat, în ciuda presiunilor regimului comunist, să fie atașat valorilor liberale. A fost liderul care a contribuit major la unificarea tuturor facțiu­nilor liberale de după 1990”, este versiunea parfumată a istoriei în viziunea liberalilor. Realitatea aruncă însă lumini şi umbre asupra legendei. În 1954, M.I. Quintus era eliberat de la Canal şi racolat imediat de fosta Securitate. Seniorul liberal nu a avut puterea să refuze fosta poliţie politică a regimului comunist, dar s-a apărat spunând că a dat doar declaraţii, nu şi note informa­tive. Cercetătorii au desco­perit în arhivele Securităţii 188 de note informative semnate de Mircea Ionescu Quinus, „iar astea sunt numai cele care s-au păstrat”, preciza în 2006 Ticu Dumitrescu. Membru în Cole­giul CNSAS, acesta îl descria pe seniorul liberal drept „un informator de renume al Securităţii”. În 2000, pe vremea când Quintus era preşedintele Senatului, CNSAS a făcut public faptul că fusese informator al Securităţii. A contestat decizia, iar doi ani mai târziu instanţa a decis că liberalul nu a făcut poliţie politică. Înfrângerea trecutului s-a bazat însă pe un viciu de procedură. „Am avut destule momente puţin favorabile mie, dar am izbutit şi aceasta e mândria mea că am izbutit să refac Partidul Naţional Liberal. Partidul ăsta nu moare. Eu am să mor, dumneavoastră o să muriţi, partidul acesta nu poate să lipsească ţării româneşti”, a spus Quintus la aniversarea centenarului

Tökes, 13 ani mândria UDMR

Maghiarii din UDMR au avut şi ei un preşedinte de onoare. În aprilie 1990, la primul Congres din istoria UDMR, desfăşurat la Oradea, episcopul reformat Laszlo Tökes (65 de ani) era ales în funcţia de preşedinte de onoare al partidului. Tökes a purtat onoarea maghiarilor până la Congresul din 2003, când UDMR a eliminat din Statut funcţia onorifică. Anul trecut, Tökes a rămas fără Ordinul Naţional „Steaua României”, după ce i-a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, ca Guvernul de la Budapesta să ofere „protectorat” Transilvaniei, „aşa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud”. Relaţia dintre Laszlo Tökes şi UDMR s-a degradat constant, europarlamen­tarul acuzând recent că UDMR „a trădat cauza autonomiei”, folosind tema Ţinutului Secuiesc doar în campa­niile electorale, pentru a culege voturi. Figură centrală a Revoluţiei din 1989, Tökes a fost acuzat de colaborare cu Securitatea şi de spionaj în favoarea unei puteri străine. „Acest cetăţean român nu acţiona în interesul Româ­niei, care era patria lui prin naştere, ci în interesul unei puteri străine. Culegea informaţii de orice natură pe care le transmitea în afară. Ceea ce are o denu­mire pentru un străin, «spionaj», pentru un român este trădare de ţară. Au fost dovezi, un dosar întreg”, a susţinut fostul șef al Departamentului Securi­tăţii Statului, generalul Iulian Vlad, în faţa Comisiei senatoriale pentru eveni­mentele din decembrie 1989.

PMP, ALDE şi USR nu au deocamdată un preşedinte de onoare. Fostul preşedinte Traian Băsescu ar putea păstra o funcţie onorifică după ce îşi va încheia misiunea în fruntea Mişcării Populare.