Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adrian Năstase acuză procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie că au "făcut presiuni asupra conducerii ISC pentru ca acesta să se constituie parte civilă în proces. Fostul premier precizează că Inspectoratul de Stat în Construcţii notificase DNA încă din 2009 faptul că "nu a avut nici un prejudiciu material ca urmare a derulării Trofeului Calității în 2004, ci doar 'câștiguri' de prestigiu".
"Povestea cu prejudiciul ISC-ului e simplă. În opinia DNA și a completului de judecată, taxele de participare încasate de Forum Invest, de la firmele private participante, pentru organizarea evenimentului “Trofeul Calității”, ar fi trebuit să le ia ISC ! Absurd. Nu ISC a organizat “Trofeul Calității”. El a avut inițiativa acestei aniversări dar cheltuielile de organizare le-a efectuat Forum Invest. La fel și efortul organizării. În cazul unui concert organizat de o firmă ce se ocupă de evenimente, prețul biletelor ar reveni proprietarului stadionului unde are loc concertul? Sigur, nu.
Dar dacă nu se organiza “Trofeul Calității”, ce “prejudiciu” ar fi avut ISC? Evident, niciunul. Este clar că nu s-au “furat” bani de la ISC, nu s-au “delapidat”. Era normal ca banii câștigați din organizarea evenimentului să fie “donați” de Bogdan Popovici ISC-ului?
Procurorii DNA au făcut însă presiuni asupra conducerii ISC pentru ca acesta să se constituie parte civilă în proces, deși încă din 2009, conducerea ISC notificase că ISC nu a avut nici un prejudiciu material ca urmare a derulării “Trofeului Calității” în 2004, ci doar “câștiguri” de prestigiu.
În același sens, Raportul de expertiză contabilă realizat la instanța de fond (raport elaborat de doi experți independenți, numiți de către judecători), arăta că “prejudiciul cauzat bugetului ISC, prin organizarea Trofeului Calității, este zero”.
Instanța a eliminat însă acest raport și a luat în considerare evaluarea făcută de DNA, care stabilea că există un prejudiciu la ISC de aproximativ 1,5 milioane Euro!
În acest fel, cei condamnați în acest dosar “contribuim” la bugetul de stat (care, am văzut are, într-adevăr, dificultăți) cu această sumă.
Nu s-ar putea totuși ca banii să meargă, ca donație, din partea noastră, direct, la bugetul DNA? Pentru că, evident, în cazul ISC, s-ar putea considera că este vorba de o “îmbogățire fără just temei”.
Rezultatul sentinței din 20 iunie este hilar – pare fie că eu am fost un candidat independent la prezidențiale (și deci trebuie să plătesc eu cheltuielile de campanie), fie că eu plătesc acum finanțarea campaniei electorale (afișe, pixuri, etc.) și pentru toți candidații PSD și PUR la parlamentare dar și pentru partidele (PSD și PUR), care m-au susținut la prezidențiale (alegerile parlamentare și prezidențiale au avut loc simultan).
Mă mir că DNA-ul nu le-a cerut tuturor celor care au primit pixuri și brichete în 2004, în campania electorală, să se constituie “parte civilă” pentru obiectele primite.
Oricum, procesul acesta va rămâne în istorie prin cei 970 de martori ai acuzării (dintre care 100 de persoane care au avut inițial statutul de “făptuitor” sau “învinuit” și doar prin rechizitoriu, pentru că au fost “cuminți”, li s-a dat NUP), prin Turbo-celeritate (termenele la recurs au fost preschimbate, lăsând pentru pregătirea apărării doar 12 zile!), prin participarea la judecată a unui judecător care nu avea inamovibilitate și care fusese consilier al procurorului șef al DNA, prin lipsa de probe directe, prin lipsa avizului de la parlament și prin multe altele care a fost, în final, rezultatul acestui simulacru de proces considerat de Traian Băsescu și MCV “emblematic”. S-a obținut oare intrarea în Spațiul Schengen? S-au rezolvat problemele din justiție? A devenit mai credibil CSM-ul?
Din păcate, “taberele” din justiție și din politică – ce au încercat să se folosească de acest proces pentru interese mărunte (inclusiv pentru “eliminarea” mea din societate) au creat, într-adevăr un prejudiciu imens – care poate că nu este vizibil imediat – dar nu pentru ISC, ci pentru societatea românească. S-a ajuns, pentru interese politice meschine, interne, și la presiunea unor “chibiți” din străinătate, să facem ceea ce nu a făcut niciuna din țările civilizate – în situații cu adevărat grave – cazurile președintelui Nixon, președintelui Chirac, premierului Kohl, premierului Ayrault, premierului Juppeé, sau ale altor lideri de primă mână din Italia, Belgia, etc.
În nici una din situațiile asemănătoare, determinate, în principiu, de schimbarea puterii și având legătură cu campaniile electorale, nu s-a mers până la condamnări cu executare.
Cei care au decis acest lucru în România nu au realizat că, în felul acesta, murdăresc o parte din istoria țării în care trăiesc. Nu-l includ, evident pe Mark Gitenstein aici. El a fost doar o unealtă", a scris Adrian Năstase pe blog.
