Abandonate într-o mare de copii

Cum faci când eşti singur, ai pe mână 20 de copii mai mici de trei ani şi unul dintre ei vrea la toaletă? Răspuns: îi iei pe toţi la toaletă, ca să nu facă năzbâtii cât ar rămâne nesupravegheaţi. Dar când e ora mesei, iar ei nu mănâncă singuri? Desigur - te muţi de la unul la altul, de zeci şi zeci de ori, hrănindu-i cu linguriţa. Acestea sunt scene de zi cu zi din creşele Piteştiului, aflate în criză de angajaţi. Autorităţile au nevoie de dovezi că personalul trebuie mărit.

Dacă veţi sta de vorbă cu un părinte care şi-a dus copiii la creşă, toţi vă vor spune că aveau acolo o îngrijitoare în care îşi puneau toată baza. Din poveştile părinţilor, o creşă pare plină de angajaţi, dar în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Trei îngrijitoare se ocupă de cel puţin 20 de copii, iar imaginea se repetă la fiecare astfel de loc amenajat în Piteşti. Programul începe, în cele mai multe locaţii, la ora 6 pentru ca părinţii care lucrează la Uzina Dacia şi care încep programul la 7 să îşi poată lăsa copiii. Atunci este o singură persoană şi are grijă până la ora 8 de jumătate din grupă. Una dintre ele a acceptat să ne spună cum lucrează, dar sub protecţia anonimatului, pentru că îi este frică să nu îşi piardă locul de muncă. „Cel mai greu lucru este că trebuie să mă orientez să nu îi las singuri în vreun moment, în clasă. Dacă merg cu un băieţel la baie să îl schimb, credeţi-mă că de multe ori îi car şi pe ceilalţi după mine, ca să îi am sub ochii mei. Sunt copii cu scutece, până îi schimbi, până îi speli, durează. Dacă eu aş lăsa ceilalţi copii în clasă, îmi e teamă că ar cădea sau ştiu eu ce ar mai face. Peste două ore vine o colegă, dar ea trebuie să meargă la bucătărie să pregătească masa. Până le pune unt pe pâine, până pune ceaiurile, care vă daţi seama că trebuie răcite să nu le bea copiii fierbinţi, durează. Practic, tot singură stau. Între timp, clasa se umple de copii. Vin părinţii şi de multe ori se grăbesc, aşa că ni-i lasă nouă să îi şi schimbăm de haine. Toţi plâng. E dimineaţă, pleacă din braţele mamei, trebuie să îi calmăm. La masă e crunt. Doi oameni dau mâncare la 20 de copii şi sunt mici, nu mănâncă singuri, trebuie să ne rotim şi să dăm cu linguriţa fiecăruia. Aceşti copii, dacă nu le dăm noi, nu ar mânca. Nu spun dacă mai vor sau nu, trebuie să ne dăm seama pentru că mulţi nu vorbesc clar. După ce termină, trebuie duşi la baie. O colegă strânge masa în timp ce eu stau la baie cu copii pe 20 de oliţe. Îi ducem apoi în clasă şi, când ai zice că poţi răsufla uşurată, nu e aşa. Una strânge în baie, una rămâne să îi supravegheze”, a povestit îngrijitoarea.

Primarul va încerca să propună...

Autorităţile au fost sesizate de mai multe ori de situaţie, iar reprezentanţii personalului din creşe au cerut măcar o majorare salarială dacă nu sunt aduşi colegi noi. Un îngrijitor al unei creşe de stat pleacă acasă cu un venit în mână de 1.200 de lei pe lună. Problema este că legislaţia în acest domeniu a fost schimbată, iar pentru a se ocupa de copii ar trebui angajaţi educatori puericultori, iar în Argeş nu există deoarece nu au fost făcute niciodată cursuri pentru aşa ceva. Actualii îngrijitori, care, de fapt, ar trebui doar să se ocupe de curăţenie în încăperi, au cerut autorităţilor să facă o reconversie profesională, dar li s-a spus că nici asta nu e posibil. Am cerut şi o reacţie din partea celor în măsură, respectiv conducerea Primăriei Piteşti, instituţie în subordinea căreia sunt creşele, iar primarul Cornel Ionică a spus că vor încerca în şedinţa de Consiliu Local să propună o majorare specială a veniturilor acestei categorii de personal, dar nu a putut explica şi de ce nu se fac angajări.

„Această categorie social a primit majorare când au primit toţi bugetarii, iar ei nu muncesc acum mai mult decât au făcut-o până acum. Au muncit mereu, dar nu sunt singurii care vor o majorare. De făcut angajări, nu ne opreşte nimeni, dar vom face mai întâi nişte analize” Cornel Ionică, primarul Piteştiului

Este nevoie de educatori puericultori pentru că serviciul de îngrijitor înseamnă altceva, iar în Argeş nu există niciunul.

Îngrijitoare: “Sunt părinţi care nu mai pot cu unu’, da’ noi cu 20. La noi învaţă să mănânce, să meargă, să vorbească”