Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Angajaţii ISU au muncit zi şi noapte pentru a ajuta oamenii care au fost afectaţi în ultimele zile de inundaţiile nimicitoare din ţara noastră. Din păcate, şi anul acesta, imaginea emblematică pentru acţiunile din sate este aceea a pompierilor care lucrau, în timp ce localnicii îi priveau din birt. Unii le dădeau indicaţii, alţii pescuiau liniştiţi în balta care se formase în faţa curţii lor. Este o diferenţă majoră faţă de atitudinea comunităţilor rurale de acum aproape un secol, capabile să se organizeze şi să facă faţă singure în astfel de situaţii. Un asemenea exemplu este povestea salvării unei biserici din Vrancea, în 1938, spusă chiar de un participant la evenimente.
Ioan Cristea, un fost învăţător, acum în vârstă de 90 de ani, îşi aminteşte întâmplarea petrecută acum 80 de ani, ca şi cum ar fi avut loc ieri. Mânat şi acum de dorinţa de a ajuta oamenii aflaţi în nevoie, fostul dascăl a trecut la fapte. "Să vă povestesc cum am salvat biserica din Pădureni, oraşul Mărăşeşti, din judeţul Vrancea, din calea apelor Siretului, în 1938, în urma unei ruperi de nori produse la Adjud. Mai erau cam şapte metri de la buza malului până la biserică, când învăţătorul Melinte şi Gurdel au început să tragă clopotele, disperaţi", îşi aminteşte bătrânul, emoţionat.
Şi-au rupt gardurile, ca să facă diguri
În cazurile acestea, timpul este esenţial, iar sătenii s-au mobilizat imediat pentru a salva biserica veche de peste 400 de ani. Toată lumea din localitate, inclusiv el, atunci în vârstă de 10 ani, a participat la strângerea materialelor necesare. "Învăţătorul i-a chemat pe săteni să vină cu atelaje de boi sau cai, cu joagăre, topoare, stâlpi din gard, sârmă din garduri şi alte scule pentru a scăpa biserica din calea apelor furioase. S-au adus în jur de 15 sau 20 de plopi întregi. Cu 50 de metri mai jos de biserică au ancorat taraci (stâlpi - n.n.) de pe mal cu sârmă şi plopii aşezaţi ca solzii de peşte", povesteşte Ioan Cristea. Munca oamenilor nu a fost în zadar, iar casa Domnului a fost într-un final salvată. "După patru-cinci ore, coroanele plopilor s-au mâlit, iar biserica există şi acum", spune bătrânul.
Sfaturi utile pentru primării
Fostul dascăl este convins că o implicare mai mare, şi mai ales mai promptă a autorităţilor locale şi a sătenilor, ar putea face minuni în astfel de situaţii de criză, aşa cum s-a întâmplat în 1938. "Asemenea lucrări se pot face şi acum în fiecare oraş din România care are probleme mari cu inundaţiile. Ajută-te singur, spune o zicală. Până să vină intervenţiile de la judeţ, de la minister sau de la Uniunea Europeană, primarii ar trebui să intervină înainte să se producă dezastrul. Iar dacă s-a produs, este bine să facă semne pe ziduri, pe garduri, pe stâlpi unde apa s-a ridicat şi să se facă ceva. O comisie locală poate împărţi anumite lucrări pe părţi din localitate", sfătuieşte Ioan Cristea.
Dezastrul lăsat în urmă
În România lui 2018, inundaţiile fac prăpăd, iar autorităţile sunt lipsite de idei pentru a salva oamenii şi locuinţele lor din calea apelor furioase. Sute de gospodării din mai multe judeţe au fost inundate după ce digurile de protecţie ale râurilor fie au cedat, fie au fost depăşite de ape. Patru persoane au murit, iar alte câteva sute au fost evacuate în urma unor ploi torenţiale ce au afectat ţara în ultimele zile. Cele mai lovite zone se află în Buzău, Bacău, Covasna şi Braşov.
Viiturile au adus numai necazuri oamenilor din centrul ţării, mai multe localităţi fiind măturate de viituri. Doar în Covasna au cedat două diguri pentru că nu ar mai fi fost consolidate de zeci de ani, spun sătenii. Localnicii care au intrat în case s-au chinuit ore întregi să cureţe malul adus de viituri. Le-au murit animale, iar grădinile au fost distruse.
Pagubele produse ar putea fi acoperite cu bani europeni, mai exact din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene. Acest fond poate fi accesat în astfel de situaţii, dar una dintre condiţii este ca valoarea totală a daunelor să fie mai mare decât 0,6% din Produsul Intern Brut al ţării.
Nu am putut să mă uit la televizior şi să nu fac nimic pentru toţi românii care suferă astăzi din cauza inundaţiilor, şi-au pierdut agoniselile de o viaţă.
Biserica din Pădureni este şi astăzi în picioare pentru cei care vor să îi calce pragul datorită acţiunii de salvare conduse de dascălul Melinte şi de sătenii care s-au mobilizat excepţional în faţa apelor furioase ale Siretului.
