Multe zone din Delta Dunării ar putea dispărea, prin inundare

După 16 ani, România se retrage, iar Ucraina reia lucrările pentru construirea Canalului Bîstroe. Studiile făcute în ultimii ani de experți din ambele țări au dat rezultate pe care România nu le mai ia în considerare astăzi, astfel încât țara noastră a oprit toate demersurile, lăsând mână liberă Ucrainei. Specialiștii români au atras atenția asupra pericolelor principale: sturionii își vor schimba rutele de migrație, iar Sulina va pierde monopolul pentru transport pe Marea Neagră. Mai sunt și alte probleme de mediu care pot fi generate de o astfel de intervenție în zona Deltei Dunării, însă dosarul a fost închis, din perspectiva României, astfel încât canalul poate fi construit.

Disputele pe marginea construirii Canalului Bîstroe au început în anul 2004, când Ucraina a început realizarea proiectului: Canalul de Navigaţie de Mare Adâncime Dunăre-Marea Neagră. Prima etapă a lucrărilor de construcţie s-a desfăşurat în zona braţului Bîstroe, pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Dunărea, din Ucraina. Încă de atunci s-au identificat posibile efecte ecologice care vor afecta sectorul românesc al Deltei Dunării, respectiv un efect hidrodinamic, prin redistribuirea debitelor fluviului în Delta Dunării şi la gurile de vărsare în mare, care va genera creşterea aporturilor pe braţul Chilia şi diminuarea acestora pe braţele româneşti, Sulina şi Sf.Gheorghe. Din anul 2013 până în prezent, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului (INCDPM) a demonstrat, prin măsurători, că există o rută de migrare a mai multor specii de sturion, respectiv Marea Neagră-Stambului Vechi-brațul Chilia. Documentația științifică depusă de specialiștii români la Ministerul Mediului arată că va fi afectată acvifauna, în perioadele estivale, când apele Dunării au cele mai scăzute niveluri, iar plaurii plutitori pe care sunt amplasate coloniile de pelicani din zona Roşca-Buhaiova au tendinţa de a se fixa de malul sau de fundul lacurilor, facilitând accesul uşor al prădătorilor - vulpi, şacali, câini enoţi - la puii şi juvenilii aflaţi pe cuiburi. Când nivelul apelor creşte, plaurii fixaţi pot fi inundaţi împreună cu cuiburile păsărilor protejate, fenomen ce va genera migraţia din colonii spre alte zone favorabile cuibăritului.

Sulina pierde monopolul

O parte a disputelor legate de acest canal este legată de faptul că Ucraina își poate asigura astfel accesul la Marea Neagră, înlăturând monopolul deţinut de România asupra transportului de mare tonaj pe braţele Dunării. Conform Convenţiei din 1948 privind regimul navigației pe Dunăre, semnată la Belgrad, singura cale pentru vapoare de mare tonaj pe Dunăre este pe braţul Sulina. Autorităţile de la Kiev susţin că nu este vorba despre construirea unui nou canal de navigaţie, ci despre reînnoirea căii navigabile, care a funcţionat în partea ucraineană a Deltei Dunării, la nord de braţul Chilia, până la începutul anilor '90. Astfel, lucrările care se execută în prezent la Bîstroe ar consta doar în curăţarea, adâncirea și amenajarea canalului existent. Totuși, din documentele depuse de INCDPM la Ministerul Mediului, reiese că în anul 2013, institutul a informat Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați asupra pericolului de a pierde controlul asupra transportului marin prin activarea canalului Bîstroe. În acest moment, INCDPM a mai depus un studiu care arată o estimare a distribuției traseelor sturionilor între diferite rute, stabilind o proporție de 53% către Chilia și 47% către Tulcea. Același raport de monitorizare făcut de institutul din România identifică brațul Stambulul Vechi drept principală cale de migrație a populațiilor de sturioni, mai degrabă decât Bîstroe, deși pentru Bîstroe e posibil să se fi subestimat debitul. Ministerul Mediului nu ia în considerare aceste rezultate.

În anul 2015, delegația României - formată din reprezentanți ai Ministerului Mediului, Ministerului de Externe, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) și INCDPM - a reușit să mențină deschis dosarul Bîstroe, la Secretariatului Convenției de la Berna, prin prezentarea rezultatelor cantitative care arată posibilul impact asupra sturionilor, după lucrările de executare a canalului. În anul 2016, delegația din care a fost exclus INCDPM a reușit închiderea dosarului, prin neprezentare. În acest moment, Ministerul Mediului menține decizia guvernului din anul 2016, lăsând cale liberă Ucrainei pentru a construi canalul și ignoră în continuare studiile primite de la INCDPM, institutul exclus din componența delegației.

Se mută sturionii și scrumbia de Dunăre

Efectul antropic al lucrării din Ucraina ar crește traficul naval pe Bîstroe, astfel încât executarea lucrărilor de dragaj la gura noului canal de acces și alte operaţiuni care au continuitate pot determina diminuarea migraţiei sezoniere a sturionilor și a altor specii de pești. S-a ajuns la concluzia că se va produce o reorientare a cârdurilor de migratori spre alte guri fluviale de acces, cu o posibilă creştere a interesului pentru gura braţului Sf. Gheorghe. Din punct de vedere economic, se prevede că pescuitul pe braţul Chilia se va accentua, fapt ce va determina, pentru sectorul românesc, o involuţie a capturilor, în special la speciile de sturioni. Scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) şi trei specii de sturioni - Morunul, Nisetrul, și Păstruga -, vor pierde, în scurt timp, una din cele două căi de migraţie, astfel încât, migraţia va avea loc numai pe braţul Sf. Gheorghe, afectând activitatea de pescuit de pe braţul Chilia şi pe Dunărea maritimă.

Canalul traversează o zonă cu regim de protecţie ecologică integrală, aflată, din anul 1998, sub jurisdicţia UNESCO, fiind şi sit Ramsar, ca zonă umedă de importanţă internaţională.

În anul 1999, Rezervaţia Biosferei ,,Dunărea” a devenit parte a Rezervaţiei Biosferei Transfrontiere ,,Delta Dunării” România – Ucraina.