Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deși sunt marginalizați în România, „postacii” sunt, în țările care i-au „inventat”, copywriteri cu experiență, care lucrează în campanii electorale și în toate tipurile de campanii comerciale. În schema clasică, „postacul” este se ocupă doar cu diseminarea unei informații – adevărate sau false – înn mediul virtual, iar „șefii de departamente” sunt cei care creează conceptele și mesajele, fac strategiile de comunicare, cu mesaje scrise sau vizuale, stabilind cine trebuie să le răspândească pe rețelele de socializare, astfel încât campaniile să devină „virale” pe internet.
Practic, „postacul” nu este altceva decât un suport pentru influenceri, care este plătit pentru a propaga mesajele care ulterior sunt preluate și propagate și de cei care nu sunt plătiți pentru a face această muncă. În România, „postacii” au devenit vizibili în urma campaniei electorale a Elenei Udrea, când s-a auzit pentru prima oară că un șef de campanie online - „postac-șef” - a primit între 2000 și 3000 de euro pe lună pentru munca prestată. Apoi metoda – foarte modernă, de altfel, în toate țările lumii – a fost adoptată de toate partidele politice, care au înlocuit astfel vechii vectori de imagine cu „influenceri” în mediul online. „Eu am lucrat la mai multe campanii și chiar îmi place ceea ce fac. Trebuie să ai și legătură cu partidul pentru care lucrezi, să crezi în ceea ce scrii, dar să știi și ce se întâmplă în rest, pentru a putea combate. Eu am pornit de la grafică, dar îmi place să lucrez în campanii electorale. Ceea ce m-a deranjat, la un moment dat, a fost că unii au primit și funcții în anumite instituții, iar alții nu. Eu n-am primit nicio funcție, după ce s-au câștigat alegerile, ceea ce e oarecum frustrant”, explică un șef de campanie online care se poate lăuda cu cel puțin trei campanii electorale câștigate de partidul pentru care a lucrat în ultimii ani, de la nivel local.
Răspândirea „trenurilor” și „viralizarea”
În următorii doi ani, cu patru rânduri de campanii electorale, în România este deja penurie de „postaci”, în actualul context, în care s-a mărit numărul competitorilor – partidelor politice -, s-au rupt vechi alianțe, iar suportul „tehnic” oferit de comunicarea online trebuie reconstituit de fiecare formațiune politică. „Postacii” care au lucrat în campanii electorale în ultimii ani, în țara noastră, nu au statutul celor din alte țări, poate pentru că domeniul a fost introdus „pe ușa din dos”, fără transparență, iar participanții la campanii nu au beneficiat, în multe cazuri, în special în mediul rural, la sesiuni prealabile de pregătire profesională. Nici nu au fost selectați copywriteri cu experiență, care să asigure una dintre componentele Comunicării online, chiar și din spatele unor conturi false pe rețelele de socializare, ci au fost „reprofilați” oamenii partidelor politice, mergându-se pe ideea fidelității lor față de partide și nu pe nevoia de profesionalism în domeniul comunicării. Astfel, mare parte a mesajelor propagate sunt injurii la adresa adversarilor politici, iar foarte puțin conținut este conceput de specialiști, astfel încât să fie persuasiv. Tocmai de aceea, însuși termenul „postac” are de la început conotație negativă. Mai mult, „postac” este denumit atât simplul executant, care doar postează mesajele primite de la șeful de campanie, cât și cel care face strategiile de comunicare.
Puterea „influencerilor” și fabricarea lor
Studiile făcute în ultimii ani în mediul online arată că „influencerii” pot modifica percepția publicului țintă, asupra unor idei sau a unor produse comerciale. Cei mai eficienți „influenceri” sunt, ca și în umea reală, actorii, muzicienii, personalitățile reprezentative pentru fiecare domeniu în parte. În politică, influenceri pot fi chiar figurile marcannte ale unui partid, iar de la paginile lor de pe rețelele de socializare se pot propaga direcțiile de comunicare ale partidului politic, atât prin intermediul „postacilor”, cât și prin adepți nedeclarați sau prin persoane care pur și simplu au fost convinse de anumite idei expuse în mediul online și consideră că e bine să le arate și prietenilor – reali sau virtuali – acele idei. Dar există și „influenceri” fabricați în mediul online, care pot fi aproape la fel de eficienți ca și cei din viața reală. Un cont fals care, însă, generează conținut de bună calitate, are toate șansele să se afirme în mediul virtual în timp destul de scurt și să devină un nou „guru” al rețelelor de socailizare – fie că vorbim despre bloguri, Facebook sau alte platforme de comunicare. Un astfel de „guru” devine important pentru cititori, iar astfel poate fi folosit ca „influencer”. Atunci când în spatele unui nume există și o persoană reală, respectivul se poate afirma ca specialist în comunicare, în scurt timp, apoi poate evolua în carieră – așa cum au demonstrat primii blogggeri deveniți celebri în România. Ei intră automat în categoria „influencerilor”, fiind percepuți astfel chiar de către publicul lor țintă. Dar în spatele unui nume de blog sau a unui cont de Facebook , etc., poate fi o persoană care nu devine niciodată cunoscută publicului larg, iar uneori poate lucra o întreagă echipă la menținerea „în formă” a postărilor respectivului blog sau a paginii de pe rețeaua de socailizare. Efectele sunt similare.
Diferențe salariale și de perspectivă
Salariul mediu lunar al unui „postac” profesionist în campaniile electorale este între 1.500 și 5.000 de lei net, în funcție de responsabilitățile pe care le au, de importanța campaniei electorale – pentru alegeri locale, parlamentare, prezidențiale, europarlamentare – și de partidul politic. Bineînțeles, cele mai mari venituri le obțin șefii de campanii online, în timp ce „postacii” care doar primesc mesajele care trebuie să fie diseminate în mediul virtual au salariile cele mai mici. Cele mai mici salarii le au „postacii” din localitățile mici, care participă doar la campaniile locale. De multe ori, „meseria” de „postac” este practicată în completarea alteia, de bază. Situația este cu totul alta în companiile care își promovează produsele și serviciile prin astfel de campanii de comunicare, în care „postacii” sunt specialiști în acest domeniu și fac doar munca de comunicare pentru frimă.
