Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România este o ţară inaccesibilă persoanelor cu dizabilităţi, deşi acestea reprezintă mai mult de trei procente din întreaga populaţie a ţării. Pentru a-şi desfăşura activitatea zilnică odată ce a părăsit casa, un om care nu îşi poate folosi picioarele sau mâinile trebuie să treacă peste zecile de obstacole de pe stradă, punându-şi în fiecare moment viaţa în pericol.
Alex Luchici, un tânăr de 34 de ani, în scaun rulant, membru fondator al Asociaţiei EuRespect, din Iaşi, cere autorităţilor competente să intervină în rezolvarea problemelor legate de accesibilitate, pentru că doar aşa, spune el, va avea parte de o viaţă activă. „Pentru mine, oraşul ideal ar fi acela unde să nu simt că fac parte dintr-o categorie socială vulnerabilă, discriminat sau diferit față de ceilalți doar pentru că folosesc un scaun rulant, tocmai prin atenția acordată infrastructurii de acces pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilități. Lumea trebuie să înţeleagă faptul că aceste impedimente, cum ar fi lipsa rampelor sau cele construite necorespunzător, ne pun viaţa în pericol”, a declarat Alex pentru Jurnalul.
Dreptul la o viaţă activă
Persoanele cu dizabilităţi sunt obligate să folosească rampe prea abrupte pentru ei sau mijloace de transport în comun neadaptate nevoilor pe care le au: „ Atunci când ai nevoie mereu de cineva să te ajute să urci o bordură, te simţi umilit. Dincolo de această situaţie în care sunt pus de autorităţi, risc să mă accidentez la fiecare mişcare. Eu depind de însoţitor şi am văzut ce efort fizic depune când suntem nevoiţi să escaladăm aceste obstacole. Am prieteni paraplegici care îşi împing singuri scaunul şi le e practic imposibil să urce bordurile. Mereu trebuie să îşi reconfigureze traseul în funcție de posibilitatea de acces. Recent am avut o treabă la un birou de avocatură care era la etajul unui bloc cu trepte la intrare şi cu lift prea îngust pentru scaunul rulant. A trebuit să coboare avocatul la mine şi să rezolvăm documentele în stradă. În general, caut să mă orientez ca locurile să fie accesibile când am de rezolvat ceva, dar de multe ori nu am posibilitatea să aleg un anume birou, sau nu depinde de mine”, a mai declarat tânărul.
Ce spune legislaţia
Potrivit legislaţiei actuale, suprafeţele adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie plane, rigide, să nu alunece şi să fie lipsite de obstacole pe traseu. Trotuarele ar trebui să aibă 1.80 metri lăţime pentru două sensuri şi 90 pentru unul singur. În acelaşi timp, înălţimea bordurilor nu trebuie să depăşească 20 de centimetri. Dacă sunt mai înalte, autorităţile sunt obligate să monteze balustrade în scopul prevenirii unor accidente grave de circulaţie.
Rampele trebuie să aibă maximum 90 de centimetri şi panta de 2.5 centimetri şi o elevaţie de 75 de centimetri. În acelaşi timp, este obligatoriu să existe o distanță minimă între barele rampei și zid de 3,75 centimetri şi fie pe ambele părţi ale suprafeţei, paralele cu rampa respectivă. Capetele barelor trebuie rotunjite sau astfel proiectate încât să coboare lin spre perete sau podea.
Are sprijinul autorităţilor
Alex este unul dintre cei mai activi membri ai comunităţii din care face parte. El deja a avut mai multe întâlniri cu autorităţile din Iaşi, oraşul în care locuieşte, iar rezultatele se văd deja: „Am discutat despre problemele de accesibilitate direct cu autoritățile locale şi mă bucur că am găsit deschidere din partea lor. În oraş au început deja să se ia măsuri pe accesibilitate, dar lucrurile se mişcă încet. Cum să îți depăşeşti condiția, să te bucuri de o plimbare în parc, sau în centrul oraşului când, odată ieşit din casă, dai de borduri pe care nu le poți depăşi şi eşti nevoit mereu să apelezi la alți oameni pentru ajutor? În astfel de moment, este desfiinţată ideea de independență şi este accentuată excluziunea socială”, a mai spus Alex.
„Preconcepția este că persoanele cu dizabilități se izolează din cauza situației prin care trec. Este o gândire complet greşită! Statul, prin indiferența față de aspectul accesibilizărilor, ține oamenii izolați în casele lor”
- Alex Luchici
Cel mai mare număr de persoane cu dizabilităţi din România se aflau, la finalul anului trecut, în Municipiul Bucureşti (62.957) urmat de judeţul Prahova (37.140).
