Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recent, Senatul a adoptat o propunere legislativă pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, prin care ursul a fost inclus pe lista animalelor sălbatice pentru care vânarea este permisă. Organizaţiile pentru conservarea naturii susţin însă că această modificare contravine flagrant legislaţiei europene şi naţionale, potrivit căreia ursul este specie protejată.
În toate pliantele şi în toate documentele de prezentare a României, ne lăudăm cu peisajele minunate, sălbatice, cu populaţiile abundente de urs, lup şi râs, care sunt indicatorul unui mediu natural sănătos. O propunere legislativă, iniţiată de un grup de parlamentari PSD şi ALDE, a inclus ursul pe lista animalelor sălbatice care pot fi vânate în anumite perioade ale anului, timp de 5 ani, şi a fost aprobată de Senat. S-au făcut declaraţii cum că gestul s-ar justifica pentru că populaţia de urs a scăpat de sub control şi că, pentru optimizarea ei, se impun derogări de la legislaţia europeană. Organizaţiile de conservare a mediului au luat imediat atitudine. „Suntem total împotriva acestei modificări, care contravine flagrant legislației europene (Directiva Habitate), inclusiv celei naționale (OUG 57/2007), conform căreia ursul este «specie de interes comunitar care necesită o protecție strictă»”, spun cei de la Fondul Mondial pentru Natură - WWF România.
Măsuri extreme, cu consecinţe grave
Responsabilii WWF au mai sesizat un fapt: anume, că trecerea ursului de pe lista speciilor strict protejate pe cea a vietăţilor numai bune de împuşcat a fost făcută de către Comisia de Agricultură și Comisia pentru ape, păduri, pescuit și fond cinegetic din Senat, printr-un amendament de ultimă oră. Conform WWF, varianta inițială a proiectului, așa cum a fost ea avizată de Comisia de Mediu şi de Guvern, nu conținea amendamentul cu pricina, acesta fiind introdus cu o zi înainte de votul din Senat. Livia Cimpoeru, specialist comunicare WWF România, spune că, în expunerea de motive a propunerii legislative, nu există nicio fundamentare ştiinţifică a unei măsuri care va avea efecte grave asupra speciei. Cimpoeru mai acuză faptul că se adoptă măsuri extreme, în condiţiile în care statul nu a implementat niciodată, la nivel naţional şi în mod real, măsuri de prevenire a conflictului om-animal, de la responsabilizarea comunităţilor locale, ca să nu-şi mai lase gunoaiele neprotejate, la limitarea distrugerii habitatului carnivorelor mari prin tăieri şi defrişări. Drept urmare, WWF România face o petiţie şi strânge semnături, care vor fi trimise Camerei Deputaţilor, for decizional în acest caz. Va fi sesizată Comisia Europeană, iar Guvernului i se va solicita un punct de vedere oficial.
„Noi, organizaţiile de conservare a mediului, suntem mereu acuzate că suntem împotriva vânătorii, ceea ce e fals. Noi vrem să colaborăm cu toate părţile implicate, şi ar trebui să ne preocupe pe toţi acelaşi lucru, conservarea speciei şi asigurarea unei populaţii viabile de urşi în România.”
Livia Cimpoeru, specialist comunicare WWF România
