„Urăsc vacanța de vară”

Vacanța de vară, pe care o asteptăm cu disperare tot anul, nu e pentru toți o mare bucurie. Apeluri sfâşietoare ajung la specialiștii de la Asociația Telefonul Copilului, care primesc zilnic sute de mesaje de la copii aflați în situații disperate.  

„Urăsc vacanță de vară. Am nopți în care nu reușesc să dorm deloc, am atacuri de panică și trăiesc într-o stare de tensiune permanență din cauza certurilor cu mama. Pe tatăl meu nici măcar nu îl cunosc. Efectiv, stau în cameră mea și simt o teamă că ceva rău mi se va întâmpla”. (Adela, 15 ani)

   „Am trei frați mai mici de care am grijă atât cât pot. Părinții noștri s-au despărțit iar în timpul vacanțelor stăm cu tatăl nostru. Acum, însă, mama a încălcat legea și o să meargă la închisoare, urmând că noi să rămânem cu tata. Cu greu îl putem numi tată, pentru că ne bate mereu și ne obligă să muncim… În vacanța de iarnă, chiar ne-a dat afară din casă. Deși este vacanța de vară, noi muncim în fiecare zi, pentru ca «tatăl» nostru să-și poată cumpăra țigări și alcool”. (Florina, 13 ani)

   „Copiii îmi vorbesc urât, îmi pun porecle și mă exclud din grupurile lor. Nu am voie să ies în parcul din fața blocului pentru că este teritoriul lor. Ultima oară, mi-au furat bicicleta iar când am încercat să o recuperez, m-au lovit. Părinții mei lucrează în străinătate, dar vorbesc des cu ei la telefon. Le-am povestit despre problemele mele și mi-au spus să aștept revenirea lor în țara, să îmi fac temele de vacanță și să ascult de bunica”. (Marius, 11 ani)

   „Sunt o fire timidă și retrasă, de aceea îmi este greu să îmi fac prieteni. În clasa a V-a, părinții m-au mutat la o altă școală, unde m-am confruntat cu bullying-ul…m-am simțit exclusă din cauza aspectului fizic și a modului în care mă îmbrăcam. Nu am găsit soluții și am început să mă tai pe mâini, comportament la care încerc să renunț. Acum sunt în vacanță și m-am izolat complet. Îmi vine să plâng tot timpul, iar uneori îmi pun muzică în căști și mă plimb singură. Părinții au văzut semnele de pe corpul meu…au urmat luni întregi de reproșuri din partea lor, însă nu am putut să le explic ce se întâmplă cu mine”. (Alexandra, 13 ani)

Identitatea copiilor care sună la Telefonul Copilului este protejată. Numele folosite în articol pentru aceste mesaje sunt fictive, însă apelurile sunt reale și provin de la copii de aceste vârste. Dramatic este că, de la an la an, crește numărul celor care sunt abuzați şi scade vârsta de la care copiii simt că sunt în pericol și nu găsesc niciun ajutor în familie sau la școală. Copiii care sună la 116 111 au garanția confidentialității și beneficiază de consiliere psihologică prin telefon. Cazurile foarte grave, de copii bătuți, abuzați sexual sau emoțional ori aflați în situații de pericol iminent, sunt predate autorităților, care evaluează situația și intervin în ajutorul lor.