Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România, cele mai frecvente boli neurologice sunt, de departe, accidentele vasculare cerebrale (AVC), care, împreună cu boala coronariană, reprezintă principala cauză de mortalitate, dar și principala cauză de invaliditate majoră în populaţia generală, atât din punct de vedere fizic, cât şi mental, avertizează neurologii. Mai mult, riscul unui AVC la tineri este tot mai mare, ca urmare a stilului de viaţă dezechilibrat, cu nopţi albe, alimentaţie de proastă calitate şi ore întregi petrecute în faţa calculatorului. Cu toate acestea, în ţara noastră nu există un Registru Naţional de boli cerebro-vasculare, deşi ar avea o importanţă capitală atât în tratarea şi recuperărea pacienţilor cu accident vascular cerebral, cât şi în prevenirea AVC-urilor în grupurile de populaţie tânără.
Neurologii subliniază că un registru naţional de AVC reprezintă un instrument extrem de util nu numai în munca de cercetare, ci şi în îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale acordate pacienţilor şi, respectiv, în eficientizarea costurilor din sistemul medical, recuperarea acestor bolnavi fiind costisitoare şi de lungă durată.
“De multe ori avem tendinţa să afirmăm că anumite terapii sunt ineficiente sau că avem nevoie de altele noi, dar de fapt s-ar putea ca adevarata problemă să fie doar din lipsa de implementare corectă a celor existente. Cu ajutorul registrelor se poate monitoriza calitatea serviciilor medicale, se pot identifica verigile lipsă în diverse ţări, pot fi dezvoltate strategii de îmbunătăţire specifice fiecarei regiuni geografice, pot fi monitorizate progresele înregistrate”, potrivit Prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii Române de Neurologie.
Recuperarea funcţiilor neurologice este diferită de la un pacient la altul. “Recuperarea este dependentă de mai mulţi factori, cea mai importantă fiind severitatea deficitului iniţial. Alţi factori importanţi în recuperare sunt tipul de AVC, localizarea şi dimensiunea leziunii ischemice, vârsta pacientului, sexul, prezenţa comorbidităţilor şi tratamentul de recanalizare arterială”, a mai spus dr. Mureşanu, subliniind că aceasta“ar trebui iniţiată cât mai curând posibil după debutul AVC”.
În România, aproape 65.000 de persoane suferă anual un accident vascular cerebral, iar peste 30% dintre ei au vârste cupinse între 20 şi 50 de ani. Însă, acestea sunt doar estimări ale specialiştilor, deoarece o statistică cu date exacte nu există.
“Noi, la ora actuală, ştim cu aproximaţie câte accidente vasculare avem. Dacă vrei să faci o cercetare pe un anumit tip de pacient, e foarte greu, pentru că nu există acest registru. Şi aici (n.r. - pe accidentele vasculare cerebrale) trebuie implementat un program şi n-ai cum: nici nu ştim pe câţi pacienţi, nu ştim ce se întâmplă cu aceşti bolnavi. Mulţi dintre ei nu mai revin şi nu ştim câţi mor peste o lună, peste 3 luni, peste un an. Or, acest registru te lasă să monitorizezi bolnavul, ce stare are, ce tratament urmează. E foarte benefic. Din păcate, după '90 noi am pierdut această statistică, nimeni nu a mai dat importanţă. S-a pierdut şi legătura dintre medicul de familie şi medicul specialist. Înainte medicul raporta către specialist, către direcţiile de sănătate publică. Acum raportează către Casa de Asigurări, ca să-şi justifice banii. Acea scrisoare medicală trebuia să fie trimisă de la specialist, dar trebuie să existe şi feedback venit de la medicul de familie. Trebuie să ştii ce s-a întâmplat cu bolnavul, ce factori de risc a avut până să ajungă la spital: dacă a avut diabet, hipertensiune, de câţi ani ia tratament etc”, ne-a explicat neurologul Renică Diaconescu, adăugând că, “neavând un registru de accidente vasculare, nouă, ca ţară, ne este foarte greu să ne afiliem la registrul european”.
Lipsa registrului este cu atât mai gravă în contextul în care beneficiile aduse de noile tehnologii, din ce în ce mai mult folosite de tânăra generaţie, vin la pachet cu boli altădată neîntâlnite la vârste fragede. Omenii nu-şi mai respectă programul de viaţă, programul alimentar, iar o viaţă dezordonată, cu mult stres și care nu permite un echilibru corect între odihnă şi activitate, va duce la apariţia de tulburări metabolice, un factor de risc major pentru bolile cereborvasculare şi pentru bolile neurodegenerative. “Calculatorul este un instrument fantastic de util în informarea noastră, în comunicarea noastră, dar trebuie să-l folosim ca pe un instrument şi nu ca pe un partener căruia să-i dedicăm existenţa noastră neglijându-ne partenerii umani, viaţa socială, ieşitul în aer liber. Aşadar, nopţile nedormite, fumatul, săritul peste mese, alcoolul, toţi aceştia sunt factori se răsfrâng asupra stării de sănătate, în care creierul este ţintă principală alături de cord şi vase”, avertizează Prof. Dr. Ovidiu Băjenaru.
Necesitatea constituirii unor registre naţionale de calitate şi includerea acestora în Registrul European de AVC (RES-Q), lansat sub egida European Stroke Organisation (ESO), a fost una dintre temele dezbătute, recent, la Tbilisi, Georgia, la cel de-al XII-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN). Manifestarea a reunit peste 200 de medici şi cercetători din 15 ţări.
Creierul ar trebui să ne impună modul de viaţă
“Creierul are nişte cicluri biologice care trebuie foarte bine respectate. El are trebui să ne impună modul de viaţă şi nu noi să-i impunem creierului un alt mod de viaţă decât cel pentru care este organizat biologic. Şi aceste lucruri se răsfrâng asupra sănătăţii generale a individului”, explică prof. Ovidiu Băjenaru.
„Cel mai tânăr pacient a avut 19 ani”
„In zilele noastre și tinerii pot face accident vascular cerebral. Tindem să spunem că AVC-ul este o afecțiune a bătrânilor, dar acest lucru nu mai este adevărat. În Israel, avem un registru cu ajutortul căruia am văzut că, din 2004 până în 2016, pacienții cu AVC devin din ce în ce mai tineri. Circa 10% din cazurile de AVC sunt la pacienți sub 50 de ani și aproximativ 25% dintre pacienți sunt sub 65 de ani. Sub 65 de ani, vorbim de persoane care sunt în perioada productivă, ceea ce înseamnă că AVC-ul este o povară uriașă pentru societate, pentru sistemul de sănătate. Noi tratăm doar adulți, dar cel mai tânăr pacient al meu a avut 19 ani”, spune Prof. Natan Bornstein, vicepreşedintele Organizaţiei Mondiale de AVC (WSO).
Te poți distruge singur, dacă amâni vizita la doctor
“De o importanță critică este ca, în cazul în care cineva manifestă schimbări în vorbire, expresii faciale, de vedere, slăbiciune localizată pe de o parte, să nu mai piardă timpul și să meargă la un spital de urgență. Lăsați doctorul să evalueze dacă este un AVC, căci singura modalitatea de a trata accidentul vascular, este să ajungi la spital cât mai curând posibil. Dacă amâni crezând că va trece, că te vei simți mai bine dacă tragi un pui de somn, te poți distruge singur, îți poți cauza foarte mult rău. Există o serie de simptome - uneori sigure, alteori comune și nu foarte clare. Așa că orice indiciu: un deficit al unei funcții motorii, vizuale, verbale, cognitive – impune deplasarea la spital”, spune Prof. Michael Chopp, director ştiinţific al Institutului Neuroscience de la Henry Ford Hospital din Detroit, SUA.
Potrivit statisticilor, anual, în Europa se înregistrează aproximativ
un milion de cazuri de accident vascular cerebral şi doar 25% dintre
supravieţuitorii unui AVC sunt capabili să se întoarcă la
locul de muncă. Restul pacienţilor rămân cu diverse grade
de dizabilitate, mulţi fiind în imposibilitatea de a merge şi
având nevoia de îngrijire permanentă.
