x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Drumul Naţional 432, dat in folosinţă!

0
Autor: Eugenia Voda 18 Sep 2007 - 00:00
Drumul Naţional 432, dat in folosinţă!

Să ne imaginăm ca intr-un fel de coşmar lucid ce s-ar fi intămplat cu (de acum) faimosul film al lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", alintat de presă drept "432", dacă n-ar fi intrat in competiţia Cannes-ului, dacă nu şi-ar fi găsit un distribuitor european puternic, dacă n-ar fi căştigat Palme D’or…



Să ne imaginăm ca intr-un fel de coşmar lucid ce s-ar fi intămplat cu (de acum) faimosul film al lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", alintat de presă drept "432", dacă n-ar fi intrat in competiţia Cannes-ului, dacă nu şi-ar fi găsit un distribuitor european puternic, dacă n-ar fi căştigat Palme D’or…

Ar fi fost lansat acasă cu o publicitate inevitabil modestă (căci de unde bani la un film cu buget mic, care, am inţeles din notele regizorului, nu şi-a putut permite nici măcar plata unei secretare de platou?), ar fi rulat, relativ obscur, in căteva săli (căci de unde săli?), ar fi făcut căteva mii de spectatori (ceea ce, in contextul filmului romănesc postdecembrist, ar fi fost cotat drept un succes de casă, aproape căt "Garcea"!), ar fi fost lăudat cu măsură in presă (iar pe alocuri luat peste picior la modul stupid), ar fi avut un grup de admiratori puri şi duri, care ar fi văzut in el un posibil "film cult", ar fi făcut o figură onorabilă pe la nişte festivaluri din străinătate, dar fără prea mare ecou la noi, şi cu asta, basta!

Soarta a vrut să fie altfel! Aşa cum oamenii au soarta lor, aşa cum cărţile au soarta lor, iată că şi filmele au soarta lor! In loc de scenariul absolut realist de mai sus, acestui film i-a fost hărăzit să trăiască altceva: şi anume un splendid scenariu SF cum cinematografia romănească n-a mai intălnit pănă acum in toată istoria ei!


ROMĂNIA, ŢARA MEA…
M-au amuzat (vorba vine!) căteva reacţii de care s-a bucurat Mungiu acasă. De pildă, imediat după intoarcerea de la Cannes, căştigătorul a fost rapid cadorisit cu un mic, dar energic spectacol media local, privind o aberantă "acuzaţie de plagiat" a cuiva care nici măcar nu văzuse filmul lui Mungiu, dar scrisese şi el, căndva, un scenariu "cu un avort"! (Nu, nu "Ilustrate cu flori de cămp"!). Sau, mai nou, după premiera romănească a filmului, am auzit replici de un haz monumental, de genul: "La Cannes, i-au dat premiul PENTRU CĂ N-AU AVUT CUI SĂ-L DEA"! Sau: "I l-au dat pentru că Occidentul se dă in vănt să vadă atrocităţi care se intămplau in Est!". Să fim serioşi: interesul pentru "Est" nu mai e de căţiva ani buni o marfă vandabilă in Occident (din păcate, aş spune)! Iar in materie de "atrocităţi", Cannes-ul a văzut şi vede tot felul, de pe toate meridianele, in toate genurile şi "din toate poziţiile" - incăt, la o asemenea supraofertă, lumea festivalului intră intr-un soi de autism, şi orice atrocitate in sine te lasă absolut indiferent.


ŞI TOTUŞI, CE ARE ACEST MUNGIU? Şi ce anume n-ar fi rău să ştie cei care, după secole, sau, poate, pentru prima dată in viaţa lor vor intra intr-o sală de cinema in 2007, ca să vadă "432"? Pentru că, incredibil, dar adevărat, filmul tocmai a plecat intr-o Caravană cinematografică prin ţară! Dacă in anii ’50 caravanele treceau prin sate, acum, la inceputul mileniului 3, cele vizitate vor fi 15 oraşe rămase fără cinematograf din Romănia! Caravana va descinde, cu echipament german, in istoricele noastre Case de cultură… E limpede că această intălnire, uşor absurdă in splendoarea ei, ar trebui acompaniată nu atăt de jurnalişti, căt mai ales de sociologi, cei capabili să ia, "ştiinţific", pulsul intălnirii dintre un public "nedus la cinema" şi tăbăcit de agresiunea televizistică şi un regizor pornit in căutarea publicului pierdut, inarmat cu o "amintire din epoca de aur", povestită IN STILUL LUI!


STILUL MUNGIU. In fond, prin ce a captat "432" interesul lumii? Dincolo de prima cale de acces, dincolo de povestea unui avort provocat in Romănia lui Ceauşescu (numit, in trecere, "preainţeleptul") ce se află, de fapt? De unde universalitatea poveştii? Cum s-a intămplat că această povestire din epoca de aur să aibă in ea o esenţă etern valabilă, ca şi cănd ar fi o legătură de sănge intre Antigona, care, inainte de epoca de aur, a incălcat legea Cetăţii, şi această Otilia, care, in 1987, incalcă Decretul 770, din 1966, cu orice risc?

Cinema inseamnă regizor; pornind strict de la scenariul lui "432", dar aşezănd altfel accentele, decupănd altfel povestea, un alt regizor ar fi putut face, la rigoare, un film politic; un altul: o dramă socială; un altul: un film de dragoste; un altul, o melodramă; un altul ar fi putut face chiar şi un film porno, dacă aparatul, in loc să iasă din cameră cănd dom Bebe işi ia plata in natură, pe rănd, cu blonda şi cu bruna ar fi rămas acolo şi ar fi exploatat situaţia! Exact după scenariul lui "432", un regizor prost ar fi făcut, fără nici o dificultate, un film prost!

Marele merit al lui Mungiu nu e acela că a scris "o poveste bună" (oricăt de vital ar fi asta in cinema), ci acela că a ştiut să vadă şi să modeleze această poveste, puternic şi original. Mai intăi, o tensiune de thriller, in coagulare continuă; urmăreşti personajele fascinat, nu mai ai timp de milă, de lacrimă, de răs (cel mult, din loc in loc, un răs nervos, eliberator de tensiune). Dincolo de o simplitate inşelătoare, dincolo de o limpezime hipnotică, dincolo de o directeţe fără echivoc există in film altceva, ţinănd de o secretă geometrie regizorală; există un tangaj savant intre ceea ce ni se arată şi ceea ce NU ni se arată, intre ceea ce ni se spune şi ceea ce NU ni se spune (şi titlul e sugestiv in direcţia asta: "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile" e durata exactă a sarcinii, pe care, in mod ironic, spectatorul o ştie, iar cel chemat să intrerupă sarcina, acelaşi dom Bebe, n-o va afla niciodată). Mai există o subtilă distribuţie a accentelor: "acţiunile" in principiu cele mai spectaculoase (sau mai importante sau mai grave) sunt trecute intr-un plan secund, se petrec mereu "in altă parte" ( in camera de alături, intr-o secvenţă paralelă, intr-o elipsă, intr-un cadru indepărtat sau in afara cadrului!). Există deci un extraordinar simţ al formei, o rafinare a vieţii, redusă la căteva forme esenţiale şi exterioare. Mai există un ton special, tonul unei asprimi deliberate, care invăluie totul. Mai există un anumit "funcţionalism" al imaginii şi al replicii, preluănd parcă din arhitectură ideea că "forma urmează funcţia". Nu e vorba despre un film "la persoana intăi", autorul nu-şi strigă prezenţa, dimpotrivă, totul iradiază o severă obiectivitate, autorul, ca un personaj al lui, parcă dă drumul tare la apa de la robinet, pentru ca zgomotul să acopere orice strigăt, chiar şi pe cel niciodată strigat! Dar, departe de cinemaul tradiţional, regizorul (şi, evident, autorul imaginii, mereu inspiratul Oleg Mutu) inventează forme speciale de a concepe cadrul, de pildă cu capul personajului tăiat din dreptunghiul ecranului, sau cu personaje inghesuite in afara obiectivului (ca in scena de la "masă", cănd toată lumea vorbeşte despre toate, in timp ce un telefon sună, neauzit decăt de Noi şi de Ea!). Filmul e străin deci şi de obiectivitatea raţionalistă!

Construcţiei "432" i se potriveşte viziunea lui Le Corbusier despre puritatea arhitecturală: un "joc controlat, corect şi magnific, al unor volume aduse in lumină"! Pentru că a apărut cuvăntul "joc", o să mai repet o dată ce am scris de la Cannes şi ce a scris toată lumea care a comentat filmul: jocul actorilor e memorabil, fără excepţie, iar Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov au o formidabilă forţă de a trece rampa, direct in inima spectatorului.


DREPTUL DE A ALEGE. Modernitatea stilistică poate explica succesul filmului la festivaluri, dar nu şi interesul publicului larg. Probabil că el, marele public, intră in rezonanţă cu ceva mereu actual din textura poveştii, ceva ce, dincolo de doza de specific naţional, ar putea funcţiona, la fel de bine, şi in Mozambic, şi la eschimoşi: dreptul unor biete făpturi umane de a alege, intr-o lume a "violului liber consimţit" intr-o captivitate care mimează libertatea. Intr-o lume uitată de Dumnezeu, Dumnezeul lor e prietenia. Prietenia, miraculos, salvează lumea infernală din film, aşa cum părul blond al Otiliei străluceşte in intuneric.

Vom afla, poate, de la caravana cinematografică dacă "subconştientul nostru colectiv" vede in "432" mai mult povestea unei "crime perfecte" sau mai mult povestea unei simple supravieţuiri! Şi, evident, vom reveni.


Un complex istoric de care - slavă Domnului - am scăpat!

"432" ne-a eliberat de un complex istoric: complexul unei cinematografii "fără nici o Palme D’or". De ani şi ani, filmul romănesc nici nu mai indrăznea să viseze cum ar fi să fie şi cum ar trebui să arate "monstrul" care să invingă acolo, la cel mai mare festival de film al lumii. Şi iată că "am invins" in această cursă cu bolizi, selectaţi in competiţie cu o "Mobra"! (de reţinut : Casa de filme a lui Cristian Mungiu (foto) se numeşte "Mobra Films"!). E adevărat că, privind inapoi, climatul ultimilor ani ne era propice, după premiile unor Cristi Puiu, Porumboiu, Mitulescu; dar asta pur teoretic… Interesant este că aceşti "lăstari ai sărăciei" unei cinematografii au reuşit să se afirme in ciuda tuturor condiţiilor obiective de a nu se afirma! Drept care lumea incepe să creadă că romănul s-a născut cineast, iar la UNATC, la admiterea de la Regie film, se pare că anul ăsta a fost o aglomeraţie de concurenţi fără precedent! Cel puţin la fel de important ca triumful de la Cannes a fost traseul pe care "432" avea să-l urmeze. Avem de-a face cu primul film romănesc care a reuşit să spargă barierele, să iasă din cercul cultural al festivalurilor şi să intre, cu adevărat competitiv, pe piaţa internaţională: pentru inceput, a făcut repede incasări de peste 1 milion de dolari, numai in Franţa şi in Italia, unde a depăşit in căteva zile suta de mii de spectatori! Această evoluţie fără complexe a unui film romănesc printre plătitorii de bilete de pe glob e un ideal care ne părea pănă mai ieri incă şi mai intangibil decăt Palme D’or!
Citeşte mai multe despre:   arte,   intr-o,   film,   mungiu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Monștri., un film de Marius Olteanu, din 27 septembrie în cinematografe

Monștri., un film de Marius Olteanu, din 27 septembrie în cinematografe
Galerie Foto După un parcurs festivalier de succes, Monștri., de Marius Olteanu, ajunge în cinematografele din România pe 27 septembrie. Înainte de lansarea filmului,  publicul din țară va avea ocazia să-i...

Weekend muzical la Palatul Suțu

Weekend muzical la Palatul Suțu
Seria de concerte Museicorum, afiliate în acest an Festivalului Internațional George Enescu, se încheie cu trei evenimente de excepție care vor avea loc la sfârșitul acestei săptămâni. Muzeul Municipiului...

Claude Lelouch deschide cea de-a zecea ediție Les Films de Cannes à Bucarest

Claude Lelouch deschide cea de-a zecea ediție Les Films de Cannes à Bucarest
Galerie Foto Un bărbat și o femeie - Un homme et une femme. Milioane de bărbați și de femei de pretutindeni, vibrând la unison la un film devenit, de atunci, legendar. Cinema-ul ca experiență și senzație globală, capabil...

Extinction Room (Hopeless.) la eXplore Festival la București

Extinction Room (Hopeless.) la eXplore Festival la București
Extinction Room (Hopeless.), instalația audio performativă semnată de artistul Sergiu Matiș, va avea premiera la eXplore festival #14 - Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival,...

Spectacolul Triburi, în regia lui Vlad Cristache, la Festivalul Zile și Nopți de Teatru la Brăila

Spectacolul Triburi, în regia lui Vlad Cristache, la Festivalul Zile și Nopți de Teatru la Brăila
Galerie Foto Vineri, 20 septembrie 2019, de la ora 18.00, spectacolul Triburi. Codul bunelor BARIERE, în regia lui Vlad Cristache, se va juca în cadrul Festivalului Zile și Nopți de Teatru la Brăila (ediția a XIII-a,...

„Descifrând portrete regale: Ferdinand şi Maria – de la prinţi moştenitori la suveranii României Mari”. O conferință despre construcția imaginii regalității

„Descifrând portrete regale: Ferdinand şi Maria – de la prinţi moştenitori la suveranii României Mari”. O conferință despre construcția imaginii regalității
Galerie Foto Muzeul Național de Artă al României vă invită miercuri, 25 septembrie 2019, ora 18.00 la conferința Descifrând portretele regale: Ferdinand şi Maria – de la prinţi moştenitori la suveranii României Mari....

România - cea mai mare distincție la „Vox Artis” 2019

România - cea mai mare distincție la „Vox Artis” 2019
În perioada 17 – 19 septembrie 2019 a avut loc la la Sibiu, în cadrul Sibiu Opera Festival, ediția cu numărul 11 a concursului de canto „Vox Artis”. 20 de tineri artişti lirici din 7 țări au concurat în...

Un program dens, excepțional, în cadrul Festivalului George Enescu

Un program dens, excepțional, în cadrul Festivalului George Enescu
Galerie Foto În debutul programului zilei de 20 septembrie este inclusă o nouă conferință din seria Forumul Internațional al Compozitorilor în sala de la Universitatea Națională de Muzică din București. Conferința este...

Autobiografia lui Edward Snowden, “Dosar permanent”, lansată în România

Autobiografia lui Edward Snowden, “Dosar permanent”, lansată în România
Editura Nemira publică autobiografia controversatului Edward Snowden, americanul care a dezvăluit lumii întregi pericolele sistemelor de supraveghere a comunicațiilor și internetului, și a fost inculpat de spionaj...

Un program de Festival dens pentru ziua de 19 septembrie, cu șase evenimente marcate pe agendă

Un program de Festival dens pentru ziua de 19 septembrie, cu șase evenimente marcate pe agendă
Galerie Foto De la ora 10.00, în cadrul Forumului Internațional al Compozitorilor, se pot urmări live, pe site-ul Festivalului Enescu sau direct în sală, la Universitatea Națională de Muzică din București, discuțiile cu...

Mihail Siskin, scriitorul care a făcut să renască literatura rusă, revine în București pe 8 octombrie

Mihail Siskin, scriitorul care a făcut să renască literatura rusă, revine în București pe 8 octombrie
Marti, 8 octombrie 2019, indragitul scriitor Mihail Siskin, considerat cel mai important autor rus contemporan si singurul care a primit toate cele trei mari premii literare rusesti, revine in Bucuresti la invitatia...

Plimbare în pași de dans prin parc, în premieră națională, la Sibiu!

Plimbare în pași de dans prin parc, în premieră națională, la Sibiu!
Teatrul „Gong” prezintă pentru prima dată în România conceptul „Happy Manif”, un demers coregrafic inițiat de David Roland și Valeria Giuga (Franța). Spectacolul va fi prezentat publicului larg...

Drum lin printre îngeri, dragă Ducule!

Drum lin printre îngeri, dragă Ducule!
Galerie Foto Regizorul Alexandru Darie, managerul Teatrului Bulandra, a plecat dintre noi. Mult prea devreme. Avea doar 60 de ani. Noblețe și talent. Absent și mereu supraviețuitor. Spațiul lui de zbor era...

Teatru rom la Teatrul Evreiesc de Stat din București

Teatru rom la Teatrul Evreiesc de Stat din București
Galerie Foto Vineri, 20 septembrie, de la ora 19.00, Teatrul Evreiesc de Stat din București și compania de teatru rom Giuvlipen vă invită la spectacolul „Kali Traš/ Frica neagră”, primul spectaocol de teatru despre...

Moonlighting, de Teodora Bogdan, la Galeria Estopia

Moonlighting, de Teodora Bogdan, la Galeria Estopia
Galeria Estopia are vești noi la început de septembrie: după deschiderea spațiului Estopia cu numărul 2 de la Lugano, Elveția, din 12 septembrie, Estopia București are plăcerea să vă invite la prima expoziție ...
Serviciul de email marketing furnizat de