Amintirea lui Fernando Pessoa

Fernando Pessoa, nascut pe 13 iunie 1888, la Lisabona, si plecat spre eternitate la 30 noiembrie 1935, este unul dintre marii poeti portughezi, poate cel mai mare de dupa Luis de Camoes, cu care a fost comparat de multe ori. Pessoa s-a facut cunoscut la nivel mondial, literatura lui ajungand sa fie tradusa si studiata in toate centrele importante de predare a portughezei.

Nu a fost doar un mare poet. Personalitate contestata, cu obiceiuri pe care nu le-a inteles toata lumea, scriitorul a publicat cea mai mare parte a operei sale sub alte semnaturi, celebrele sale heteronime. Atentie, nu pseudonime. Pessoa a inventat nu numai nume false, ci si biografii credibile pentru aceste nume. Cele mai cunoscute trei semnaturi sub care si-a ascuns identitatea sunt: Alberto Caiero, Alvaro de Campos si Ricardo Reis. Fiecare dintre acestia avea o poveste, un loc de nastere, un stil anume de a scrie, o simpatie politica, o ocupatie. Poate parea nebunesc, poate parea incoerent, dar Fernando Pessoa a avut o personalitate prea puternica pentru o singura fiinta. El a simtit nevoia sa se exprime atat de complex, de parca, intr-adevar, in interiorul sau ar fi trait, simultan, mai multe persoane.

Desi s-a nascut la Lisabona, poetul a trait multi ani in Africa de Sud, unde si-a urmat mama, care, din motive personale, a parasit Portugalia. Datorita acestei experiente, a ajuns sa domine perfect engleza si chiar sa faca literatura in aceasta limba adoptiva, care i-a marcat educatia. Poate ca nu intamplator, inainte de a se stinge, pe patul de spital, la final de noiembrie 1935, ultima fraza pe care a scris-o a fost in engleza: 'I know not what tomorrow will bring' – 'Nu stiu ce va aduce ziua de maine'...

In centrul vechi al Lisabonei, pe stradutele turistice din zona Baixa-Chiado, inca mai exista o cafenea unde poetul obisnuia sa mearga des. In amintirea sa, pentru a-i cinsti memoria si a-i tine viu spiritul, chiar in fata cafenelei 'A Brasileira' se afla o statuie a lui Fernando Pessoa, care, indiferent de ce au gandit unii dintre contemporanii sai sau de ce spun unii dintre contemporanii nostri, ramane un mare nume al literaturii portugheze si universale. Inchei cu un citat al sau, pe care l-am tradus si l-am inteles cu emotie: 'Simt o bucurie enorma/Cand ma gandesc ca moartea mea nu are nici o importanta'.