Cum se poate face turism fără infrastructură

Vezi galeria foto

În România sunt multe exemple de succes în turism, chiar şi acolo unde infrastructura rutieră sau chiar cea de cazare nu ajută deloc această activitate. Totuşi, acolo unde au existat oameni dornici să transforme o zonă aparent fără şanse într-una turistică s-au născut idei geniale care au creat „trenduri” importante. Prima demonstraţie a fost făcută de Bucovina, care a devenit destinaţie „pe val” după anul 2000, când o asociaţie patronală a creat o adevărată isterie, promovând agresiv oferta inegalabilă a regiunii istorice, deşi drumurile erau aproape impracticabile. La fel s-a ridicat şi Maramureşul. Alt mare succes s-a înregistrat la Viscri, apoi s-a extins în zona din împrejurimi, având un concept nou: Târnava Mare. Cel mai recent succes înregistrat ca urmare a promovării agresive a fost la Tulcea, unde anul trecut s-au înregistrat creşteri record.

În anul 2004, Asociaţia pentru Turism Bucovina a reuşit să pună pe harta celor mai căutate destinaţii o zonă în care aproape că nu se putea ajunge. Proprietarii de hoteluri, pensiuni şi restaurante s-au unit pentru a lansa pe piaţă un concept care a avut un succes inimaginabil până atunci. Au rezolvat problema drumurilor cu introducerea unor oferte de offroad în pachetele turistice, cu maşini de teren, ATV-uri, dar şi căruţe şi sănii trase de cai, concept care a promovat şi mai mult produsul turistic, dar a şi crescut interesul localnicilor pentru implicarea în această activitate. Crescând numărul de vizitatori, au crescut şi încasările antreprenorilor din zonă, dar şi cele ale angajaţilor, iar astfel, crescând nivelul de trai al tuturor, s-au făcut investiţii noi şi s-a creat o zonă luată cu asalt de vizitatorii din ţară şi din străinătate. Dacă la început nici măcar nu se putea miza pe un număr suficient de mare de locuri de cazare, problema aceasta s-a rezolvat din mers, pentru că mulţi şi-au transformat casele în pensiuni, apoi au construit alte spaţii de cazare.

Foarte multă muncă de echipă

De satul Viscri nu auzise nimeni, pe piaţa turismului din România, până acum circa zece ani. După ce prinţul Charles a cumpărat o casă în sătucul săsesc din Transilvania, s-a născut şi o fundaţie care a reuşit să scoată din anonimat întreaga regiune – Fundaţia Adept Transilvania. Nu s-a întâmplat „peste noapte”, ci după foarte multă muncă de echipă. S-au făcut proiecte cu finanţare din fonduri nerambursabile, pentru a creşte productivitatea şi nivelul de trai în toate satele din jur, apoi au fost implicaţi oamenii locului şi Grupurile de Acţiune Locală în diverse programe agricole şi turistice, până când au început să se obişnuiască şi sătenii cu ideea că pot câştiga foarte bine dacă se ocupă de turism. Satul Viscri nu a avut nici măcar un drum de acces cât de cât decent până anul trecut, când s-a reuşit prima asfaltare, după 15 ani de aşteptare. Şi totuşi, locul care până nu de mult nici nu era căutat pe hartă, a fost luat cu asalt de corporatişti, de curioşi, de turiştii străini aduşi aici de agenţiile care au înţeles potenţialul acestui concept de vacanţe rurale. Problema locurilor de cazare – care nu existau deloc – s-a rezolvat prin introducerea caselor sătenilor în circuitul turistic, iar astfel s-a creat un punct de atracţie foarte important, pornind, practic, de la nimic. Sau de la o idee genială de promovare a unui produs creat pe baze de marketing, ce a transformat pentru totdeauna un teritoriu aproape depopulat în destinaţie turistică.

Puterea „brandului” în transformarea unei regiuni

Produsul „Târnava Mare” nu este doar destinaţie turistică, ci un brand care include agricultura locală, meşteşugurile tradiţionale şi toate activităţile preferate de nişa care reprezintă publicul-ţintă principal, cea din „corporate”: sport în natură, competiţii de ciclism, activităţi de ecologizare, incluse în politicile de CSR ale companiilor, şi orice alt concept care poate să atragă turiştii, inclusiv promovarea punctelor gastronomice locale, prin care se creşte productivitatea în întreaga zonă, implicit nivelul de trai al localnicilor, care astfel îşi aduc personal contribuţia la evoluţia „brandului”.

Reorganizarea promovării prin conceptul integrat

Până anul trecut, judeţul Tulcea înregistra un declin aproape inexplicabil în turism. Nici măcar Delta Dunării nu mai atrăgea un număr mare de vizitatori de aproape zece ani, iar zona continentală era aproape necunoscută. Asociaţia de Management al Destinaţiei Turistice Delta Dunării (AMDTDD), înfiinţată la finalul anului 2017, a adunat la aceeaşi masă cei mai importanţi proprietari de hoteluri şi pensiuni din judeţ, apoi a mizat pe promovarea unui produs turistic integrat, pe care l-a formulat aşa cum nu se întâmplase înainte: circuite turistice care includ toate atuurile judeţului, nu doar pescuitul în Deltă. Astfel au ajuns să intre în circuite sate despre care nu auzise aproape nimeni până atunci, precum Sarichioi, Enisala, Vişina sau Cerna. Iar dezvoltarea merge înainte, chiar dacă nu ajută foarte mult nici infrastructura rutieră, nici cea de cazare, iar transportul pe apă este foarte scump şi anevoios.    

Satul Letea, din Delta Dunării, este o atracţie turistică „pe val”, deşi nici măcar nu are drumuri asfaltate. Transportul vizitatorilor se face cu barca, pe canale înguste, iar cele mai dorite vizite în Pădurea Letea sunt cele în căruţe trase de cai.