Cumpărături de pomină în Suc!

Cine a fost în Damasc şi nu a întrebat, imediat cum a ajuns la recepţie sau chiar pe aeroport, cum se poate merge în „Suc”, adică în „Souq Al Hamadyah” sau „Marele Bazar”, în­seamnă ori că nu şi-a făcut complet temele la ple­carea de acasă ori că nu este un turist ade­vărat!

Fiindcă, alături de comorile istorice şi cultu­rale pe care şi le ofera capitala Siriei, bazarul este el însuşi un cumul al tuturor acestor valori la care se adaugă desigur farmecul cum­părăturilor făcute într-un astfel de loc exotic. Cel mai mare spaţiu destinat cumpărăturilor din Damasc se găseşte chiar în punctul zero, în centrul-centrului, cum s-ar spune. În imediata apropiere se găsesc monumente istorice sau religioase unice cum ar fi celebra Moschee Umayyad, conside­rată al patrulea loc sfânt al islamului, unde se găseşte şi capul Sfântului Ioan Botezatorul şi prin al cărei turn Estic se spune că va reveni Iisus pe pământ. Tot în vecinătate se află Mausoleumul lui Saladin, un personaj fabulos, devenit sultanul Egiptului şi al Siriei, singurul adversar de moarte al cruciaţilor care şi-a dobândit, datorită curajului şi a inteligenţei sale deosebite, un respect de neegalat chiar şi în rândul creştinilor.

Bazarul din Damasc, aşadar, este nu numai un loc de cumpărături, dar şi unul în care istoria se împleteşte cu prezentul. Este poate ceea ce îl deosebeşte de celelalte pieţe din Orientul Mijlociu. Fiindcă, altfel, atmosfera este cea specifică unui astfel de loc, indiferent unde s-ar afla el. Încă de la intrare te „izbeşte” multitudinea de culori. Şi de sunete. Sutele de maga­zine-tarabă îşi aliniază marfa, alcătuind o cromatică greu de egalat. Cred că toate culorile pământului se găsesc acolo în eşarfe, pături, costume, îmbrăcăminte modernă, veşminte tradiţionale, cratiţe, oale, jucării, narghilele, aur, ochelari de soare, pantofi, electronice, iar aur,  seminţe, panificaţie, suc... adevărat (şi, apropo de asta, este singurul loc unde am băut suc de dude (!) dulce, lipicios şi colorant pentru limbă şi dinţi), cosmetice, mărgele colorate bune de cumpărat iubitei, electrocasnice, motociclete şi, nu în ultimul rând, vestitul „Hamam”, baie turcească în cea mai pură şi tradiţională formă a sa. Acolo unde tunsul, bărbieritul şi masajul nu sunt simple anexe la plăcerea aburului fierbinte...

Printre sutele de magazine cu deschiderea pu­ţin peste doi metri există, strategic îm­prăştiate prin bazar, vestitele „gelaterii-cofetării arăbeşti”, unde dulciurile şi, mai ales, îngheţata proaspătă, bătută cu un fel de bâtă de baseball până e bună de servit, constituie o experienţă unică ale cărei aromă şi deliciu, chiar dacă îngraşă, nu trebuie „iertate” pentru nimic în lume. După câteva ore de hoinăreală prin Bazar ieşi cu pungile burduşite cu lucruri de care ai sau nu ai nevoie. Şi cu convingerea că ai făcut afa­cerea vieţii tale. La fel cum gândesc şi cei 10-12 negustori care tocmai ţi-au umplut bagajele...