Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atmosferă medievală într-unul dintre bătrânele oraşe ale sudului spaniol. La Cocentaina, de ziua cetăţii, "maurii şi creştinii" se adună în jurul uriaşului vas cu mâncare, din care toate lumea gustă fiertură de orez, fasole albă, carne de porc şi frunze de varză, pregătită după o reţetă veche de o jumătate de mileniu.
În mai toate orăşelele vechi din jumătatea sudică a Spaniei există o perioadă anume din an când alaiurile de sărbătoare umplu străzile. Este timpul pentru... joaca de-a "Maurii şi Creştinii".
OLLETA CONTESTANA
La Cocentaina - nu departe de Alcoy, în provincia Alicante, regiunea Valencia -, aniversarea eliberării citadelei de sub mauri are loc în luna august. Ca şi în alţi ani, celebrarea a început noaptea, cu... Nit de l'Olla şi o curioasă amiciţie între cele două tabere care urmau să intre în conflict în zorii zilei.
Amiciţia dintre "mauri" şi "creştini" ar putea fi însă înţeleasă dacă ne gândim că atât istoricele personaje, cât şi populaţia oraşului şi mulţimea de "gură-cască" - a se citi: turişti - au avut ca "ţintă" comună cina populară din El Pla - piaţa mare -, unde s-a mâncat tradiţionalul fel de mâncare "Olleta Contestana". Ce conţinea uriaşa oală cu mâncare? "Uriaşă" în ciuda faptului că "olleta" este un diminutiv...!
Ei bine, un curios amestec de orez cu fasole albă, costiţe de porc, slăninuţă şi frunze de varză. Legenda spune că atunci când oraşul a fost eliberat, după îndelungi asedii, populaţia spaniolă din cetate a dat o masă cuceritorilor. Numai că, pe de o parte, neavând posibilitatea de a se aproviziona, pe de altă parte, fiind sleiţi de dările cerute de mauri, localnicii aveau doar câteva ingrediente în cămară, din care au încropit acest fel de mâncare. Se mai zice chiar că reţeta originală nu conţinea frunze de varză, ci frunzele comestibile ale unui scai, înrudit cu anghinarea.
BĂTAIA CU ROŞII
Astăzi, opulenţa pieţelor, cu tarabele pline cu bucate - de la măsline marinate la cârnaţi de porc, pregătiţi după reţete locale, de la condimente la dulciuri dintre cele mai variate şi în care se observă şi azi influenţa maură -, se contrapune acelui timp medieval cu multe privări şi restricţii. Într-una dintre zilele Fiestei, chiar, are loc o adevărată risipă. După ce are loc "fuga" aproape ceremonială a "maurilor" din cetate, urmăriţi îndeaproape de victorioşii "creştini", şi unii, şi alţii se angajează într-o altfel de bătălie, în care arme sunt... tomatele coapte. Bătaia cu roşii în piaţa cetăţii a devenit o tradiţie şi peste o tonă de tomate zboară în aer pe timpul Fiestei din Cocentaina.
Dacă nu vrei totuşi să participi la această inedită manieră de a fabrica... suc de roşii, atunci mai bine te adăposteşti într-unul dintre pitoreştile restaurante tradiţionale, unde poţi încerca, pe îndelete, folosindu-te de tacâmurile obişnuite - lingură, furculiţă, cuţit -, gustul bucatelor locale. Întâlneşti aici toate felurile de mâncare specifice, de la "arrňs caldós" la "paella de sabater" - "sabater" este forma în valenciană, dialectul local, pentru "zapatero", care înseamnă "cizmar", deci ar însemna că este o paella pregătită pe placul acestuia. Iar deserturilor fabuloase, din cartof dulce sau migdale, le urmează întotdeauna celebrul "herbero", lichiorul cu esenţă de ierburi din Sierra de Mariola.
Doamna Milelor
La numai câţiva metri distanţă de oraşul în sărbătoare, dincolo de zidurile Mănăstirii Sfintei Marii a Milelor - Nuestra Seńora del Milagros -, viaţa curge mult mai calm. În biserica ridicată acum o jumătate de mileniu se află o icoană a Sfintei Fecioare, pictată de însuşi Sfântul Luca. Icoana a fost dăruită lui don Ximen Ruiz Pčrez de Corella, conte de Cocentaina, de Papa Nicolae al V-lea. În anul 1520, călugărul care oficia în capela seniorală a observat că Fecioara plângea cu lacrimi de sânge. Curând a fost construită mănăstirea, care astăzi aparţine ordinului Sfintei Clara. Călătorul obosit va găsi aici linişte şi alinare, dar va putea şi să guste din minunatele dulciuri ale monahiilor, între care se remarcă Pastelitos al aire, un fel de gogoşi pregătite din făină de migdale.
