Gara Santa Apolonia

Si la Lisabona exista trenuri... Si la Lisabona exista gari... La fel ca la noi, miros a singuratate si seamana cu tristetea, amintesc de despartiri si de departari, dar au un fel anume de a defini cuvantul 'adio'. Am locuit aproape de o gara, poate cea mai importanta din oras. Santa Apolonia (mai exista si gara Oriente, ceva mai moderna, mai mare si, in acelasi timp, mai putin primitoare).

Vopsita de curand in albastru, cladirea garii mele, la prima vedere, nu transmite foarte multe. E destul de rece, e detasata, oarecum, de toti cei care ii calca pragul, la bilete nu se sta prea mult la coada, pe peron nu e asa inghesuiala, pare ca toate merg bine sau, cel putin, nu se vede ca ar merge rau. De acolo, din gara Apolonia – situata in cartierul Sao Vicente de Fora, pe malul drept al aceluiasi rau Tejo – se poate pleca si spre Porto, si spre Coimbra, si spre Braga, dar si spre Spania. Caile nationale si internationale sunt la indemana oricarui turist curajos sau a oricarui locuitor fara obligatii.

In apropierea garii, se afla multe dintre punctele turistice ale capitalei portugheze, inclusiv piata Feira da Ladra, despre care am vorbit la un moment dat. Zona aceasta veche a orasului mai are, insa, si alte cateva repere: Panteonul National si Biserica Sao Vicente de Fora, a carei constructie a pornit de la un templu comandat de D. Afonso Henriques. Fiind o zona traditionala, in preajma se gasesc mici localuri, unde se poate manca pe fuga ceva sau unde se poate bea, in tihna, o cafea tare.

Sentimentul de siguranta pe care mi l-a dat apropierea de o gara e greu de explicat. Poate ca mirosul de tren mi-a amintit de casa, poate ca ideea ca, undeva, la zece minute de casa unde am trait, exista un loc de unde se putea evada oricand spre oriunde m-a impulsionat sa caut raspunsuri la cat mai multe intrebari, poate ca banalul zgomot al rotilor inaintand pe sine mi-a alungat singuratatea. Nu stiu exact. Un singur lucru e cert: si la Lisabona exista trenuri, si la Lisabona exista gari...