La Vultureni, timpul s-a oprit în loc

O vacanță perfectă nu înseamnă doar un sejur rezervat la hotel, unde să ai acces la toate facilitățile și, eventual, un pachet all-inclusive care te ține o săptămână într-un sigur loc sub pretextul relaxării. Așa cum „a călători” nu se traduce prin „a pleca în străinătate”. Sunt mulți români care cunosc mai bine stațiu-nile din Grecia, de exemplu, decât își cunosc propria țară. De acest lucru și-au dat seama unii edili care încearcă să îi atragă pe meleagurile lor atât pe români, cât și pe străini. Iar pentru asta scot în evidență tot ce au mai bun, mai frumos și mai autentic deoarece tradițiile și obice-iurile pur românești reprezintă cele mai importante ingrediente pentru a practica un turism rural ca la carte.

În concediu cu căruța sau departe de tehnologie La aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca există un loc unde tradițiile încă își păstrează autenticitatea. Aici, oamenii își duc traiul de zi cu zi departe de agitaţia urbană și fără tehnologiile de ultimă oră. Sunt atât de mândri că pot face asta, încât îi invită pe plaiurile lor și pe cei care vor să vadă cum e viața simplă, într-o localitate care a reușit să își păstreze originalitatea și obiceiurile străvechi. Cei care vin în Vultureni sunt dispuși să lase vacanțele de lux pentru a merge cu căruța, pentru a sta la o șezătoare cu bătrânii satului sau pentru a hrăni animalele din ogradă. Locuitorii spun că au foarte multe „lucruri importante” în comună și vor să le facă cunoscute atât în ţară, cât și peste hotare. „De la localitate la localitate, autenticitatea este păstrată diferit. În unele locuri e păstrată aproape 100%. În altele a pătruns modernizarea mai mult. Cu specific autentic, aici, în zonă, sunt Chidea, Bădești și Păuleni. Noi am accesat fonduri europene pentru un punct de informare turistică. Aici prezentăm, pe planșe sau în imagini, flora și fauna specifice zonei și tot ce caracterizează comuna noastră, de la istorie, la obiceiurile oamenilor, la tradiții. În acest centru de informare turistică propunem și niște trasee în locuri pe care le considerăm destul de importante în comună. Cui vrea să cunoască mai bine zona, îi putem recomanda anumite obiective: o peșteră, un deal, o pădure, Cetatea de la Dăbâca, Piatra Şoimeniului, considerată monument arhitectonic de tip A, așezare preistorică fortificată. Mai avem Chidea sau «Sighișoara rurală», spune primarul comunei Vultureni, EugenMureșan.

Tradiții inedite de Paște

Perioada Sărbătorilor Pascale este un prilej numai bun pentru locuitorii din Vultureni pentru a le arăta turiștilor tradițiile și obiceiurile specifice locului. Oamenii povestesc cum era viața satului pe vremuri. Bătrânii satului spun că fiecare zi din prima săptămână din Postului Paștelui avea specificul ei. Lunea se ținea de lupi, adică nu se lucra la hotar ca nu cumva lupii să mănânce oile sau să atace oamenii. Marțea era denumită marțea dintre tunuri și în acea zi nu se făceau lucrări care să producă zgomot. Nu se țesea, nu se ia (bătutul hainelor cu maiul, spălatul), nu se torcea și nu se cosea. Era, de fapt, o zi în care femeile nu lucrau, ci doar făceau mâncare pentru următoarea zi. Miercuri din prima săptămână a postului și cu cea din mijlocul postului se numeau miercurea dintre iele. Erau cele mai importante zile. Femeile nu lucrau și stăteau toată ziua pe marginea șanțului, bârfeau și mâncau cocoși (floricele de porumb). Pentru a avea o ținută corespunzătoare la școală, fetele erau pieptănate de marți seara și dormeau cu năfrămile pe cap pentru a-și proteja pieptănătura pentru a doua zi. Joia era denumită a soboarălor. Cine îmbrăca cămașa începută sau cusută în acea zi sau în altă zi de joi din post putea fi trăsnit. Vinerea nu se cocea nimic în cuptor, nu se spălau haine, nu se torcea și nu se cosea. În Vinerea Mare (Vinerea sacă) nu lucrau nici femeile, nici bărbații, nu se înjugau vitele și se ajuna toată ziua, adică nu se mânca nimic până după răsăritul stelelor. Sâmbăta se făcea slujbă pentru morții de peste an. În întreg postul nu se organizau petreceri și nu se cânta, iar fetele purtau basma sau panglică neagră.

Viața trăită la țară sau cum să ții timpul în loc

În România, sunt zone întregi unde viața se desfășoară după coordonatele de acum câteva sute de ani. Încă avem acel rezervor de tradiții și obiceiuri cotidiene, nu doar obiceiuri festive puse în practică când este sărbătoare, care atrag, plac și vorbesc despre autenticitatea stilului de viață românesc din mediul rural. „Acest autentic românesc ar putea deveni marcă pentru România și ar putea ajuta comunitățile locale să își susțină și să își consolideze identitatea”, este de părere Ciprian Enea, consultant în turism.

Locuri încărcate de istorie, magnet pentru toți turiștii

Chidea este un sat în care mai trăiesc aproximativ 100 de suflete. Aici totul este făcut din piatră, de la un capăt la altul. Şi locuințele sunt făcute din piatră, nu sunt tencuite sau văruite, și doar acoperișul din paie a fost înlocuit în timp cu cel din țiglă. De sute de ani, oamenii locului scot de sub dealurile din jur tuf calcaros, o rocă vulcanică, din care se poate construi orice. Din Chidea, se ajunge la Peștera Kőlyuk, folosită deseori, în trecut, ca loc de refugiu. În prezent, peștera adăpostește specia protejată de „Liliac-mare-cu-nas-potcoavă”. Chidea a fost atestat în anul 1344, iar locuitorii satului s-au aflat sute de ani în serviciul cetății de la Dăbâca, un alt loc căutat acum de turiștii care ajung în zonă. Localnicii povestesc că cetatea ar fi fost reședința cneazului Gelu.

Construcția se află pe un deal și, uitându-te la ea, realizezi că zidurile sale poartă pe umeri sute de ani de istorie. Drumul șerpuit care te duce la cetate nu a fost atins nici până azi de civilizație. Nu este nici măcar pietruit și tocmai acest lucru îi oferă un farmec aparte. La mare căutare este mult mai c u noscutul Castel Banffy, situat în comuna Bonțida, o bijuterie arhitecturală care azi, din păcate, se af lă într-o stare de degradare avansată. Datând încă din anii 1400, castelul este unicat datorită combinației de stiluri care și-au pus amprenta asupra clădirii. Familia nobiliară maghiară Banffy a început construcția lui în perioada Renașterii, apoi reședinţa s-a extins cu clădiri și statui în stil baroc, iar în anii 1800 au apărut și influenţe romantice englezești. În timpul celui de al doilea război mondial proprietarii au fost evacuați, iar castelul a fost transformat în spital militar. La finalul războiului edificiul a fost incendiat. Au fost distruse iremediabil mobila din interior, galeria de portrete de familie și biblioteca. Specialiștii din domeniul turismului admit că pentru promovarea unor astfel de zone este nevoie de multă implicare și determinare. „Accesarea fondurilor europene pentru astfel de proiecte de promovare necesită știință și putință. E nevoie de oameni care să dorească să facă performanță, să lase ceva în urmă, să își iubească identitatea și să își dorescă să o arate tuturor”, conchide Ciprian Enea.

Atracții turistice în zona Clujului

● Rezervațiile Naturale Fânațele Clujului ( Apahida)

● Lacurile Câmpenești

● Biserica din lemn (Câmpenești)

● Biserica ortodoxă cu clopot inscripționat în limba slavonă (Borșa)

● Castelul Teleki (Luna de Jos)

● Conacul Miklossy (Dârja)

● Dealul Vulturul (Panticeu, Vultureni)

● Piatra Șinteului (Șoimeni) Muzeul de Etnografie locală (Vultureni) La Vultureni, casele tradiționale se întâlnesc peste tot

Există ospitalitate, oamenii sunt bine primiţi aici. În ultimii ani au fost mulţi interesaţi de zona noastră. Au venit turiști și din Olanda, cu motocicletele sau cu bicicletele Eugen Mureșan, primarul din Vulturen