Malta – istorie, credinţă şi decenţă

În Malta simţi istoria pe propria piele. Păşind pe zidurile de trei metri grosime, te gândeşti la maltezi ca la un popor care a fost întotdeauna gata de luptă. Peste tot pe metereze se mai văd gurile tunurilor. Toate clădirile importante de pe insulă au puse în faţă tunuri: guvernul, Catedrala Maltei, Grand Baracca. Tunurile au rămas ca un simbol al încăpăţânării de a lupta pentru un crez pe o insulă  ceva mai mare decât Bucureştiul. Dar există cu siguranţă un spirit al locului care îl face unic. Poate că e spiritul cavalerilor ioaniţi,  care nu a dispărut încă...


ARITMETICĂ ŞI CREDINŢĂ
Dacă ar exista o măsură a credinţei în aritmetică, atunci Malta ar putea fi un etalon. Aici există 365 de biserici pe o suprafaţă de 312 kilometri pătraţi. Câte una din kilometru în kilometru. Dar mai dese decât bisericile sunt micile simboluri ale credinţei. Sunt prezente peste tot. La porţile caselor străjuiesc ca o binecuvântare delicate medalioane de porţelan tematice: "Sfânta Fecioară cu pruncul Isus", sau doar "Isus", sau "Apostolul Pavel".  Şi dacă nu sunt medalioane, trebuie sa fie o cruce de Malta pe colţul clădirii, pe grilajele ferestrelor, pe ziduri, pe frontispicii, pe cutiile de bomboane, pe macrameuri, pe poşete, la gâtul domnişoarelor, în aur şi diamante. Pe parasolarul din faţa şoferului de autobuz poţi întâlni stând lătăreţ vreun abţibild cu textul "I Love Jesus". Dar dincolo de omiprezenţa obiectelor, există ceva difuz în privirea maltezilor, ceva care vine din spiritul unui popor încăpăţânat cu o istorie vegheată mereu pe metreze.


PĂŞIND PESTE MORMINTE IOANITE
Dacă îi întrebi pe maltezii înşişi, care a fost cea mai prosperă perioadă din întreaga lor istorie, îţi vor răspunde fără să şovăie: sub cavalerii ioaniţi. I-au iubit maltezii pe cavaleri? Îţi vor spune tot ei că i-au respectat pentru regulile pe care le-au adus şi pentru modul în care au guvernat. De la ioaniţi au rămas toate fortificaţiile care au făcut din Malta o fortăreaţă greu de îngenunchiat. De le ei a rămas şi unul din misterele la vedere: Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul.

În acest loc, secole la rând, câteva sute de călugări-luptători, bărbaţi aleşi pe sprânceană, şi-au adunat glasurile puternice în aceeaşi rugăciune, făcând vitraliile să vibreze.  În acest loc sunt înmormântaţi, lespede lângă lespede, peste 350 de Mari Maeştri ai Ordinului Cavalerilor Ioaniţi. Aici un turist român îşi poate pune la încercare limitele culturale, trăind pe viu expresia "să calci peste morminte". Şi vă asigur că nu este deloc uşor...

Aici am constatat că în Malta nu toate întrebările puse capătă şi un răspuns convingător.
De exemplu, am observat că una dintre lespezile de mormânt are încrustată pe ea Steaua lui David şi am vrut să ştim ce caută un simbol iudaic într-o catedrală romano-catolică. N-am reuşit însă. Poate altădată.

Maltezii i-au respectat pe ioaniţi - asta e sigur. Steagul Ordinului Cavalerilor flutură şi astăzi la intrarea în La Valetta, deşi Malta este un stat suveran, membru al Uniunii Europene, iar cavalerii au plecat demult. Sau poate că nu ...


AMĂNUNTE DE ZI CU ZI
Micuţa insulă este o destinaţie ideală pentru toţi cei care doresc să petreacă o vacanţă liniştită împreună cu copiii. Aici decenţa este un stil de viaţă.

Peste tot în restaurante sau magazine, muzica se aude mereu în surdină, fără să te deranjeze. Se aud discret si continuu melodii mai vechi (Bon Jovi - "Keep the Faith"), dar şi ultimele noutăţi din topurile MTV (Rhianna - "Unfaithful").  Toate au în comun ritmul lent şi melodicitatea.
În Malta nu eşti trezit niciodată în puterea nopţii de piuitul ascuţit al alarmelor auto. Desigur, unul din motive este că aici nu se fură, în general, deci nu se fură nici maşini, în particular. Este adevărat şi că nici prea ai unde să fugi cu o maşină furată decât, eventual, să faci un tur al insulei până ţi se termină benzina.

În Malta este interzis prin lege să faci plajă topless, indiferent că eşti pe o plajă publică sau într-un loc izolat. În Malta decenţa vestimentară este la ea acasă. A fi sobru este chiar stilul lor de viaţă. Nu am văzut pe stradă fuste mini sau decolteuri adânci decât la turiste. Amatorii care doresc să-şi clătească ochii cu nişte ţinute "sexy" vor trebui să se mulţumească doar cu pantaloni şi tricouri mulate, în culori calme şi calde.

Maltezii sunt un popor mândru, foarte atent şi amabil, dar nu servil. Dacă îi vei trata cu respect, vei primi înapoi cu dobândă cele mai calde zâmbete.
Am rămas nostalgică după acel meleag.
Nu sunt un turist sentimental, dar Malta este unul din puţinele locuri de unde am plecat cu gândul să mă întorc.