Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România e o ţară frumoasă. Munţi spectaculoşi, păduri întinse, lacuri şi cascade de o frumuseţe rară, sate pitoresti, în care tradiţiile nu s-au pierdut. Avem cu ce ne lăuda. Şi avem ce le vinde turiştilor străini. Cu toate acestea, din 12 milioane de străini care ne-au vizitat anul trecut, doar trei milioane s-au şi cazat la noi, restul au fost în tranzit. Câştigăm prea puţin pentru cât de multe avem de arătat. Şi explicaţia este simplă: nu avem autostrăzi, iar jumătate dintre drumurile noastre sunt un pericol.
“Avem o ţară frumoasă, cum ajungem la ea?”. Reporterii Observator au pornit într-o călătorie de sute de kilometri. Cu harta în mână şi răbdarea la pachet, încearcă să ajungă în cele mai spectaculoase locuri pe care le avem. Cele care pun România în topurile turistice ale lumii şi care ar putea atrage an de an milioane de vizitatori străini. Au aflat că natura ne-a înzestrat ţara cu adevărate comori, pe care nu ştim să le valorificăm.
Cristi Popovici este ghidul Observator prin România frumoasă la care ajungem prea greu. În primul episod al campaniei Observator, care a debutat ieri seară, el a povestit aventura pe care trebuie să o trăieşti pentru a ajunge la unul dintre cele mai interesante destinaţii din judeţul Buzău: Focul Viu de la Lopătari.
Fără indicatoare rutiere
Pe hartă, lucrurile par simple. Călătoria de la Bucureşti până la Focul Viu n-ar trebui să dureze mai mult de două ore şi jumătate. În realitate, însă, din clipa în care ieşi din Buzău, începe aventura. Pe Drumul Judeţean 203 K, până la şapte kilometri de Focul Viu, a fost plin de gropi şi denivelări. De aici, din comuna Lopătari, este de-a dreptul impracticabil. Drumul judeţean e o uliţă pe unde se întorc vacile de la păscut şi pe unde se presupune că trebuie să meargă şi turiştii.
160 de kilometri sunt de la Bucureşti la Focul Viu. Un drum de două ore şi jumătate care îţi ia şi o zi întreagă
Se presupune, pentru că indicaţii rutiere nu sunt. Prima bornă kilometrică întâlnită pe drum stă să cadă. O singură săgeată arată direcţia: Focul Viu, înainte. GPS nu pătrunde până aici. Ceri indicaţii unor localnici care dau din mâini, îţi spun să faci dreapta, apoi înainte, treci pe acolo şi ajungi la Focul Viu. Cu astfel de îndrumari şi după 500 de kilometri pe drumurile din România, un turist italian s-a pierdut cu firea: “Nu este posibil aşa ceva! N-am crezut că poate exista un aşa drum!”. Soţia lui, româncă, a trecut peste altă cumpănă. “M-am uitat pe deal, era un urs care venea încoace, nu vă sfătuiesc să mergeţi! Eu renunţ la Focul Viu!”, a povestit femeia. Nu înainte de a face un selfie cu reporterul, cameramanul şi şoferul de la Observator.
Focul Viu îţi taie respiraţia
La un moment dat, drumul nu mai poate fi parcurs cu maşina. O iei la pas, pe cărări de munte. Cu răbdare şi teamă de urşi. Niciun indicator, nimic, se merge orbeşte. Şi, dintr-odată, l-ai găsit! Focul Viu îţi taie respiraţia. Flăcările ies din pământ şi ard domol la poalele brazilor. Ziua, pâlpâie uşor. Noaptea, însă, pământul parcă se aprinde cu totul. Focul Viu sau Focul Veşnic arde fără întrerupere. Prin fisurile create în scoarţa terestră ies la suprafaţă gaze naturale, aprinse de razele soarelui sau, uneori, chiar de localnici. Spectacolul naturii ar putea atrage în zonă mii de turişti. Însă nepăsarea autorităţilor îi ţine departe. Cele mai apropiate pensiuni sunt la zeci de kilometri distanţă. Dacă ţi-e foame, trebuie să faci cale întoarsă şi să cumperi de la singurul chioşc din zonă nişte salam şi pâine. Dacă mănânci la marginea drumului, ai şi praful ridicat de camioane în meniu.
