Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Echipajul Phoenix, Marius si Catalina Albu, insotiti de prietenul uruguayan Fernando Martins, au ajuns miercuri 15 decembrie 2010 in Buenos Aires in Yacht Club Argentino. Am fost ajutati de un lucrator al marinei ca sa ne legam la pontonul pentru oaspeti. In mare graba ne-am imbracat toti trei cu haine de oras. Am luat actele barcii si am pornit la drum. Ne-am oprit intai la biroul marinei unde ne-am inregistrat.
Yacht Club Argentino este cel mai vechi club de yachting din tara. A fost fondat in anul 1882 iar prima regata s-a desfasurat in anul 1886. Ambarcatiunile care viziteaza acest club beneficiaza de o saptamana de gratuitate in semn de curtoazie. Facilitatile sunt foarte bune. Locatia este favorabila celor care vor sa viziteze capitala. Se poate ajunge in centrul orasului in douazeci de minute de mers pe jos. Clubul are si o traditie puternica in ceea ce priveste cursurile de navigatie cu vele. La momentul in care am ajuns noi acolo se pregatea cel mai puternic concurs de velisti din America de Sud,” Argentina Open”.
Pentru formalitatile de intrare am facut primul drum la Serviciul Imigrari. De acolo am luat un taxi si ne-am indreptat spre Vama aflata in capatul portului comercial. Cu toate hartiile ne-am deplasat apoi la Prefectura Naval unde odiseea formalitatilor pentru intrare s-au incheiat cu succes. I-am multumit lui Fernando pentru ajutorul substantial pe care ni l-a acordat. Am incheiat seara la restaurantul clubului. Am fost invitati de un prieten al lui Fernando. Sergio Perretta este argentinian si are o firma de reparatii pentru barci. Intre Fernando si Sergio a avut loc procesul de predare-primire al echipajului de pe Phoenix. Suntem norocosi sa cunoastem astfel de oameni. Seara a fost foarte reusita, meniul consistent si vinul de calitate. A doua zi (16.12) am facut prima plimbare de recunoastere in Buenos Aires.
Orasul Buenos Aires a fost fondat in anul 1536 de catre Pedro de Mendoza. De-a lungul secolelor orasul s-a extins pe malul fluviului La Plata. Actualmente metropola gazduieste mai mult de o treime din populatia tarii adica treisprezece milioane de oameni. Locuitorii sunt distribuiti in cele patruzeci si sapte de cartiere.
Pentru inceput am descins pe Calle Florida care este aleea pietonala, caracteristica tuturor capitalelor din America de Sud. Dintre numeroasele centre comerciale care imbie cu marfuri de calitate Fernando ne-a indrumat spre Galerias Pacifico. Elegantul mall, ridicat in anii 1890, atrage in primul rand atentia prin cei patru sute cincizeci de metri patrati de fresce care acopera cupola. Frescele reprezinta efortul colectiv al unei suite de artisti plastici mexicani si argentinieni si sunt cu adevarat de exceptie.
La parterul acestei galerii am gustat prima inghetata delicioasa care a deschis o lunga serie de astfel de bunatati. Adusa de imigrantii italieni, inghetata argentiniana este considerata a fi una dintre cele mai bune din lume.
La ora 14 ne intoarcem la barca. Fernando isi face bagajele; se va intoarce in Montevideo. Il conducem la ferry. Ne luam un calduros ramas bun. Este un prieten de nadejde care ne-a ajutat foarte mult.
Vineri (17.12) dupa o scurta incursiune prin oras pentru aprovizionare ne-am intors la barca. Am spalat barca, rufele, am umplut tancul cu apa. Sambata (18.12) vremea mohorata ne-a permis munca de birou. Marius a selectat poze, eu am scris articolul pentru Jurnalul National. Duminica (19.12) vremea buna ne-a scos pe strazi. Vizitam un prim obiectiv turistic: targul de duminica din San Telmo. Pe o strada ce se intinde pe cativa kilometri numerosi artisti plastici, artizani, comercianti de tot felul isi expun pe tarabe lucrarile si produsele muncii. Dansatori, mimi, muzicanti creeaza o atmosfera boema, specifica acestui cartier. Turistii sunt de pretutindeni, fiecare cauta sa cumpere un obiect de arta sau un suvenir. Dansatorii de tangou ofera spectacole pe strada pietruita. A beneficiat si Marius de o scurta lectie de dans cu o partenera foarte draguta. De la San Telmo ne-am indreptat spre Casa Rosada, palatul prezidential al Argentinei. Avand fatada indreptata spre Plaza 25 Mayo, palatul are un balcon care a devenit celebru. Din acel balcon presedintele Juan Peron si sotia acestuia, Evita, adresau multimii discursuri convingatoare. Am vizitat palatul insotiti de un ghid, am facut poza la balcon. Ne-am intors la barca obositi si deshidratati. Dupa lasarea serii am iesit din nou la plimbare pe racoare. Din fata marinei porneste o strada larga, plina de verdeata. Pe trotuar sunt numeroase chioscuri unde se servesc sendvisuri cu carne si carnati la gratar. Am ales si noi un chiosc unde era multa lume si am comandat cate un sendvis cu carne de vita. A fost bun si foarte consistent. De la un chiosc alaturat am luat doua beri si apoi ne-am continuat plimbarea. Ne-am oprit intr-o piata unde pe un ring de dans improvizat se desfasoara un adevarat spectacol. Pe o muzica diversa, de la genul gaucho pana la tangou si rock, perechi de varste diferite isi consuma energia si talentul. Argentinienii stiu sa se distreze, sa se bucure de viata. Ne-am intors la barca plini de impresii placute.
Saptamana care a urmat a fost una de asteptare. Luni (20.12) am fost la biroul marinei si am discutat posibilitatea intarii in santier. Phoenix are nevoie de reparatii. De la marina am primit asigurari ca lucrurile se vor aranja dar ca trebuie sa asteptam. Sergio ne-a acordat si el sprijin si a discutat direct in Consiliul Director al clubului. Yacht Club Argentino are o filiala situata la cateva mile distanta de sediul din Buenos Aires. Aceasta filiala se afla pe un canal al fluviului La Plata, in San Fernando. In zilele care au urmat am alternat vizitele in oras cu mici reparatii la barca. Vineri (24.12) in ajun de Craciun am facut cumparaturi de la un supermarket de unde am luat carne, zarzavaturi si alte bunatati. La ora 13 primim aviz favorabil de la YCA San Fernando. Intr-un sfert de ora ne dezlegam de la ponton si parasim marina. Profit de drumul pe care il avem de parcurs si pergatesc o salata Beouf.
In apropiere de marina San Fernando chem in canal 71 si solicit permisiunea de a intra. Suntem asteptati la pontonul de primire si suntem ajutati sa ne legam. Este un loc provizoriu, abia a doua zi vom fi repartizati la un alt ponton. Ne inregistram la oficiu si facem o plimbare prin marina. YCA San Fernando beneficiaza de o buna amplasare si de un spatiu adecvat. Intr-un adevarat parc dendrologic cu specii diverse de arbori sunt amplasate birourile, doua restaurante, diverse facilitati pentru membrii clubului: piscina, dusuri si multe anexe. Santierul are un spatiu amplu pentru ridicarea barcilor, doua travelifturi, ateliere pentru diverse reparatii. Securitatea este maxima. Intrarea automobilelor si a persoanelor este strict supravegheata. Nici musca nu trece fara legitimatie de membru.
In ziua de Craciun am fost mutati la un alt ponton. Phoenix sta la umbra copacilor. Sunt 33 de grade in barca, greu de suportat. Duminica (26.12) am iesit in recunoastere. San Fernando este o suburbie a capitalei Buenos Aires, la patruzeci de minute de mers cu trenul. Oraselul se intinde mai mult pe orizontala. Case cochete se desfasoara de-a lungul strazilor marginite de copaci. E o atmosfera placuta, patriarhala. Toata lumea saluta pe toata lumea, toti isi fac urari de sarbatori. Pentru noi este al doilea Craciun petrecut undeva “in praznic” de cand am inceput proiectul.
Luni (27.12) suntem mutati in santier. Ne legam cu prova la un dig inalt. Vom sta cu barca in apa dar avem acces la dotarile santierului. Din oras am cumparat un stecher ca sa ne legam a sursa de curent si un ventilator pentru o viata mai buna. Am solicitat un mecanic. A sosit prompt si a facut o analiza a motorului. Primul diagnostic a fost: functionarea defectuasa a injectoarelor si a pompei de motorina. Marti( 28.12) atat injectoarele cat si pompa au fost scoase si duse la verificat. Joi (30.12) au venit doi mecanici care au verificat compresia pe pistoane. Vine mecanicul sef care ii explica lui Marius care e baiul. Sistemul de evacuare al gazelor si al apei nu este eficient si din acest motiv motorul nu functioneaza la parametri. Solutia este sa dea jos chiulasa si sa verifice valvele. Operatiunea se desfasoara in urmatoarele doua ore. Motorul nostru a fost impartit frateste: o parte la mecanici si o parte la noi in barca. Marius incepe lucrul la cabina. Vrea sa o extinda ca sa ne protejeze mai bine de intemperii.
Vineri (31.12) pregatesc sarmale. Am cumparat din Las Palmas un borcan cu varza murata “fabricata in Romania”. Profit de vreme si spal si ceva rufe ca sa nu-mi ies din mana. Seara am facut un gratar cu carne de vita. Am intrat in noul an cu traditionalul pahar de sampanie baut in cockpit. Peste tot in jur se desfasura un spectacol de lumina de la jocurile de artificii. Am intrat in 2011.
Incepand cu 2 ianuarie, timp de o luna si jumatate am muncit in santier. Marius a efectuat majoritatea operatiunilor; eu l-am ajutat in functie de pricepere si indemanare. Extinderea cabinei a fost un succes. Lucrul cu fibra de sticla la temperaturi de 30 de grade nu a fost placut dar a meritat. Sfatuit de mecanic, Marius a schimbat sistemul de evacuare de la motor. Repararea motorului a durat mai mult decat am fi dorit. In Argentina este vara si multi pleaca in “vacaciones”.
Pentru o mai mare siguranta Marius a fixat paieurile in holsuruburi si a asigurat lucrurile de pe punte. Am facut o verificare a cambuzei si am inventariat alimentele. Au fost nenumarate mici reparatii si imbunatatiri care sa ne ajute sa navigam in siguranta spre Tara de Foc.
Vineri (11.02) mergem la Prefectura naval si facem iesirea. Sambata(12.02) facem o ultima aprovizionare. Ne dezlegam de la pontonul din santier si mergem la pontonul pentru motorina. Este sfarsit de saptamana si numeroase barci cu motor asteapta sa alimenteze pentru a face o escapada pe canalele fluviului La Plata. Dupa ce luam motorina ne intoarcem la locul nostru. Marius aranjeaza si spala puntea, eu fac ordine in barca. Facem un dus si pornim motorul. Suntem gata de plecare. Am stat in santier patruzeci si opt de zile. Consideram ca suntem pregatiti sa navigam spre sud. Singura problema este timpul inaintat. De la jumatatea lunii februarie in Patagonia incepe deja toamna. Noi suntem inca departe.
Duminica si luni (13-14.02) am navigat pe fluviul La Plata. Vantul si-a facut de cap, a batut din toate directiile mai putin directia cea buna cu o intensitate care a juns pana la 30-35 de noduri. Abia dupa-amiaza incepe un vant din directia nord-est, cadou de ziua indragostitilor. Marti (15.02) avem parte de o zi placuta de navigatie. Oceanul este linistit, vantul este din sector N-E la 10-15 noduri. Ne intrebam de cate zile placute de navigatie vom mai avea parte. Dupa-amiaza vantul s-a intarit. Bate cu 18-20 de noduri din sector N-W. La ora 21 ajungem in dreptul orasului Mar del Plata, la 15 mile distanta. Este cea mai importanta statiune de litoral a Argentinei. Pe masura ce coboram, temperatura scade considerabil. In timpul carturilor de noapte ne echipam serios: polar si gore.
Miercuri (16.02) vantul s-a mentinut in directie si tarie; bate din sector nord-vest la 16-18 noduri. Cerul este senin. La ora 15 chem in radio in canal 16 un vas de pasageri care trece in directia nord la doua mile in tribord. Solicit o prognoza meteo si primesc cu multa amabilitate predictiile meteo pe trei zile. Inca doua zile vom avea vant bun. Suntem optimisti. Poate reusim sa ajungem la Puerto Madrin unde ne putem adaposti. La ora 17 vantul se intareste la 20-22 de noduri. Marius da randa jos si deroleaza focul mic. La noapte ne asteptam la un vant de 35 de noduri din sector nord-est. In timp ce aranja randa pe ghiu, tragand de o margine a ei, Marius aude un parait. Mai trage o data si aude cum materialul se rupe. Randa s-a rupt pe distanta de un metru. Este aceeasi portiune care a fost reparata in Rio de Janeiro. Marius spune :”parca mi s-a rupt sufletul”. A mai testat si alte portiuni . Randa se rupe de parca ar fi putreda sau, mai bine zis, coapta la soare.
A ezitat pana sa imi dea vestea cea proasta. Pentru cateva ore am fost nauci. Am renuntat si la mancare, nu ne ardea de nimic. Analizand situatia am inteles ca nu avem ce sa cautam in Tara de Foc fara vele bune. Este frustrant. Ne-a luat doi ani ca sa pregatim proiectul; de aproape doi ani navigam, ne chinuim prin santiere si cand mai avem putin pana sa finalizam trebuie sa renuntam. De fapt suntem nevoiti sa amanam proiectul. Pozitia pana la care am ajuns este: 39 grade, 41 minute, 620 secunde sud si 058 grade, 22 minute, 597 secunde vest. Din Romania pana aici am parcurs 16 043 de mile. Mai aveam de parcurs 800 de mile. Suntem aproape si totusi, atat de departe.
Din acest moment am inceput sa facem alte planuri. Prima masura este sa ne intoarcem si sa intram la Mar del Plata. Nu este chiar simplu deoarece avem vantul din fata si fara randa nu putem inainta in volte. Stam la capa si asteptam schimbarea vantului. Asa cum spune si Marius: “este o situatie stupida”. Abia joi (17.02) vantul s-a mai domolit. Pornim spre nord cu motorul. Vineri (18.02) la ora 7.00 ajungem in dreptul intrarii in marina Yacht Club Mar del Plata. Ne-am legat la un buoy si am asteptat. Seara la ora 18 am intrat in marina si ne-am legat la pontonul pentru oaspeti.
Am stat in Mar del Plata pana joi (24.02). In acest interval de timp am dat randa la reparat si am facut intrarea. Marius a verificat motorul si a constatat fara placere ca are un consum mare de ulei. Nu avem parte de bucurii.
La doua zile dupa noi a intrat in marina un velier francez, barca de aluminiu. La bord era o familie: mama, tatal si fiul. Erau echipati de vreme proasta. Se intorceau din Puerto Madrin in incercarea de a ajunge la Ushuaia. Au plecat in ianuarie spre Tara de Foc dar vremea proasta i-a impiedicat sa ajunga prea departe. Ne-au spus ca era tarziu si pentru ei. Am mai aflat ca un velier polonez a naufragiat in Insula Statelor. Din echipajul de sapte barbati doi au murit. Incercam sa ne consolam; macar nu suntem singurii intorsi din drum.
Am conturat un plan pentru perioada urmatoare. Vom face iesirea din Argentina si vom naviga spre Uruguay. In doua sapatamani expira viza pentru Argentina. Vom naviga incet spre Brazilia unde avem prieteni. Mai avem de rezolvat problema financiara. Reparatiile ne-au consumat rezervele. Se pune problema sa facem o randa noua care costa cel putin o mie de euro. Avem nevoie de bani si pentru a supravietui pe perioada urmatoare. Vom sta mai mult in ancoraje, vom incerca sa gasim solutii. Cativa prieteni navigatori din Romania, printre care: Ioan Cobzarenco si Sorin Drugan, s-au mobilizat si incearca sa stranga bani ca sa facem o randa noua. Le multumim . Orice ajutor este salutar. Asemeni echipajului Sperantei, asteptam si noi un Martin Stricland care sa ne scoata din nevoi si sa ne dea un nou impuls. In mod cert nu vom renunta la proiect.
Expeditia” Cu Toate Panzele sus pe Urmele Sperantei” se amana.
