Tren de plăcere în Africa Neagră (XVI)

Gata, am făcut Turul Condimentelor, acum haideţi într-o excursie de genul să ne vizităm cartierul! Mai precis, de ce să nu observăm ca lumea aspectele de fiecare zi ale oraşului. Cum ar fi, curăţenia!

Gata, am făcut Turul Condimentelor, acum haideţi într-o excursie de genul să ne vizităm cartierul! Mai precis, de ce să nu observăm ca lumea aspectele de fiecare zi ale oraşului. Cum ar fi, curăţenia!

 
19 februarie (în cursul zilei)
De curînd, o cunoştinţă îmi spunea următoarele: “Vreau curăţenie, vreau munţi, vreau ciocolată, vreau în Elveţia!”. Hoooo, soro! De ce în Elveţia? Vino aici în Zanzibar să vezi curăţenie. E adevărat că aici n-ai ciocolată şi munţi, dar se poate rezolva cu ulei de palmier şi nucă de cocos (ingrediente esenţiale pentru bucătăria africană), plus plajă. Prin urmare, curăţenia în Zanzibar. Sună ca şi cum ai încerca să o muţi pe Alice din Ţara Minunilor în Rahova, dar iată că nu-i aşa.

Curăţenie, acesta este cuvîntul de ordine în Zanzibar. Pe stradă, în restaurante, în casele oamenilor. Îmi atrag atenţia “echipele de femei” care mătură strada, mai ales de frunze – conform principiului frunzele nu pică doar o dată pe zi. Mătură pe tot parcursul zilei. Pur şi simplu, cînd termină o stradă de măturat, o iau de la capăt şi tot aşa pînă seara. Deşi se spune că localnicii sînt experţi în a nu face nimic, şi o exemplificare în acest sens poate fi fotografia domnului negru care se scobeşte între dinţi în mijlocul zilei, iată că sînt experţi în curăţenie. Oricît de sărăcăcioasă ar fi aici o straduţă, se remarcă prin curăţenia exemplară. În faţa micilor prăvălii este mereu stropit cu apă, măturat şi lucrurile sînt aranjate tot timpul în ordine. Chiar şi oamenii, chiar dacă au straie sărăcăcioase, ele sînt curate, cîrpite, decente. Mă uit la pantofii lor: vechi, uzaţi, dar peticiţi, daţi cu cremă şi... lustruiţi! Formidabil! Bineînţeles că şi aici dai peste “băieţi de cartier” (foto), dar şmecherii combină tradiţia – prin costumaţie, cu modernismul – prin comportament, ştiind că aşa atrag privirile admirative ale turiştilor.

De unde li se trage chestia asta cu curăţenia? Poate că din perioada sclaviei, cine ştie. Există în oraş un cutremurător muzeu al sclavilor. Deoarece aici a fost în vechime vestitul tîrg  de sclavi de pe coasta de est a Africii. Pe atunci, cînd spuneai Zanzibar, însemna tîrgul unde se vindeau şi se cumpărau cei mai ieftini sclavi. Iar sclavii nu erau capturaţi de albi, ci cumparăţi de la negustorii/şefii locali, de regulă musulmani. “Groapa cu sclavi” (foto) din oraş reprezintă un monument (dacă se poate spune aşa) închinat celor care au murit, practic, slujindu-i pe alţii. Poate că astăzi vom ajunge şi la casa lui David Livingstone, celebrul medic scoţian, misionar şi explorator al Africii Centrale şi de Est, ale cărui eforturi au contribuit decisiv la abolirea sclaviei în Africa de Est.

Deocamdată, ne delectăm cu hărnicia, optimismul, comportamentul şmecheresc-politicos, leneveala plăcută aparatului de fotografiat, toate aparţinînd localnicilor. Care au depăşit de stadiul de sclavi (e adevărat, cu mari eforturi), ajungînd nişte oameni de nădejde. Vorba aceea, săraci, dar cinstiţi!

Va urma!