Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un subiect care preocupă societatea romănească in anasamblul ei de căţiva ani, asigurarea obligatorie a casei, pare să fi intrat in linie dreaptă in zona legislativă.
Proiectul unei legi cu multe semne de intrebare
Un subiect care preocupă societatea romănească in anasamblul ei de căţiva ani, asigurarea obligatorie a casei, pare să fi intrat in linie dreaptă in zona legislativă. Impactul unei legi care să stauteze obligativitatea de a incheia o poliţă de asigurare pe proprietăţile imobiliare, idiferent dacă eşti persoană fizică sau persoană juridică, este destul de greu de estimat in acest moment. Sunt de luat in considerare efectele economice, sociale, psihologice, dar şi chestiuni pur tehnice privind evaluarea proprietăţilor, nivelul primelor de asigurare, pierderile luate in calcul, definirea calamităţii, concurenţa loială pe piaţa asiguratorilor, eventuala implicare a statului.
De la oraş la sat
Decalajele economice evidente dintre sat şi oraş se vor resimţi in mod nemijlocit in metodologiile de evaluare a proprietăţilor imobiliare. Pentru cele existente in zonele urbane vor fi analizate vechimea construcţiei, starea generală de conservare şi intreţinere, tipul şi durata de viaţă a structurilor de rezistenţă, starea de funcţionare a instalaţiilor sanitare, electrice sau de termoficare. Nu ştim ce impact va avea asupra rezultatului final valoarea de piaţă a construcţiei, in care intră şi inscrierea acesteia in zone centrale ori periferice. Pe tărăm rural, acolo unde şi riscurile sunt mai complexe (pe lăngă incendii sau inundaţii pot interveni situaţii care implică alunecări de teren, fenomene meteorologice devastatoare etc.), evaluările vor ţine seama de alţi parametri economici. In relaţie cu valoarea de asigurare a construcţiei va trebui pusă şi puterea de plată a proprietarului, funcţie de veniturile sale constante.
Valoare discrepantă
Dincolo de calculele pur economice, orice proprietate imobiliară are un vector de valoare de pură esenţă umană, unei familii calamitate neputăndu-i-se niciodată acoperi integral daunele totale şi complexe suferite. Această afirmaţie poate fi perfect justificată dacă se analizează situaţia caselor din mediul rural, care vor fi, in marea lor majoritate, evaluate la sume modeste. Nivelul preţurilor actuale la materiile şi materialele de construcţie, valoarea forţei de muncă şi costurile pentru finisaje nu vor permite unui sinistrat să-şi reconstruiască rapid casa care era adăpostul familiei sale. Această discrepanţă intre valoarea de intrebuinţare şi valoarea asigurării incasate poate fi resimţită şi la oraş, dar numai in cazul unor situaţii catastrofale (cutremure puternice, explozii, incendii devastatoare).
Din nou pensionariiâ¦
O categorie aparte, de loc de neglijat din punct de vedere numeric, este pătura pensionarilor cu venituri foarte mici, mici sau mijlocii. Ei vor fi obligaţi să plătească prime de asigurare ce le va afecta serios un buget oricum insuficient, fără să se ia in calcul starea sănătăţii lor, speranţa de viaţă ori impactul asupra cheltuielilor pentru coşul zilnic. Foarte mulţi dintre aparţinătorii acestei categorii sociale vor refuza probabil cu obstinaţie să semneze vreo poliţă de asigurare sau nu vor putea plăti ratele anuale, soluţia ca acestea să le fie oprite automat din pensie nefiind constituţională. Vor apărea cu certitudine situaţii imposibile in satele şi comunele cu populaţie uzată biologic şi pauperizată, acolo unde casele foarte vechi, anexele numeroase, dar şi cutumele sau tradiţiile vor face imposibilă derularea procesului conform legii. Inainte de a discuta dacă asigurările imobiliare obligatorii sunt sau nu benefice pentru asigurat, cred că ar trebui făcută o analiză atentă a puterii societăţii romăneşti, in ansamblul ei, de a face faţă unui astfel de efort financiar generalizat.
De lucru instanţelor
Experienţa multor ţări avansate demonstrează că orice poliţă de asigurare, cu atăt mai mult cele ce acoperă proprietăţile imobiliare sau bunurile personale in totalitatea lor, poate ajunge, din varii motive, in instanţele judecătoreşti. Pretutindeni in lume, acolo unde piaţa asigurărilor este suficient de dezvoltată, a apărut o poliţie specializată strict pe acest domeniu, cu rolul de a cerceta posibile fraude sau de a preveni activităţile infracţionale. Şi aici avem o problemă, atăta vreme căt sistemul judiciar romăn este şi aşa ingropat in dosare nerezolvate, iar alte instituţii publice implicate in fenomen nu sunt de loc pregătite să deruleze acţiuni specifice pieţei de asigurări.
Există voci care susţin că o lege care să impună nenuanţat asigurarea tuturor imobilelor şi proprietăţilor poate fi considerată ca o taxă mascată ce va aduce importante venituri societăţilor de asigurare, dar şi bugetului de stat. Conform specialiştilor, piaţa asigurărilor imobiliare nu asigură in acest moment in Romănia garanţii suficiente pentru o concurenţă loială, existănd posibilitatea formării unui control monopolist al afacerii. Pe de altă parte, o astfel de lege va avea nevoie in subsidiar de o metodologie de aplicare limpede care să nu lase loc nici unei interpretări, să ofere protecţia totală a asiguratului şi să nu dea puteri excesive companiilor de asigurare
