Amenajări şi grădini de import

În toate oraşele lumii civilizate, indiferent de aşezarea lor pe orice meridian, de suprafaţă sau populaţie, grădina publică este una dintre preocupările majore ale administraţiei locale.

În toate oraşele lumii civilizate, indiferent de aşezarea lor pe orice meridian, de suprafaţă sau populaţie, grădina publică este una dintre preocupările majore ale administraţiei locale. Insist asupra sintagmei “lume civilizată”, o lume din care am fost excluşi în mod brutal şi nedrept, ale cărei valori le-am bagatelizat vreme de o jumătate de veac şi în care vedem, acum, cât de dificil este să revenim.

Bătrânii noştri octogenari (câţi dintre ei mai trăiesc) îşi amintesc astăzi, cu tristă nostalgie, că şi în oraşele României interbelice domeniul public era nu numai obligaţia, dar chiar mândria locuitorilor urbei, de la primar la ultimul cetăţean. Aproape că nu exista oraş care să nu aibă ca important punct de reper un parc, o grădină publică, o stradă umbrită de tei sau de castani. Crede oare cineva că nu mai avem nevoie de toate acestea?

Vaste teritorii intangibile

Valoarea unui spaţiu verde reprezentativ este dată tocmai de fatul că el se construieşte şi se “maturizează” în zeci de ani, adică în mii de zile de protecţie şi îngrijire permanentă. Pentru o astfel de construcţie verde şi decorativă este nevoie de o voinţă politică vizionară, iar prima şi cea mai importantă decizie este achiziţionarea unui teren suficient de mare şi intangibil pentru următoarele câteva sute de ani. La fel cum intangibile trebuie să fie şi fondurile necesare amenajării peisajere, dotărilor, întreţinerii spaţiului pu­blic.

Copleşitoarea dezvoltare urbană din ultima sută de ani, industrializarea şi consumerismul nu au reuşit să eludeze acest principiu acolo unde voinţa politică şi cetăţenească au fost ferme şi solidare. Acesta este motivul pentru care la Londra, Paris, New York sau Tokio (ca să dăm numai câteva exemple notorii) nu numai că au rezistat, dar şi-au sporit celebritatea parcuri centenare.

Educaţia cetăţeanului anonim

Dacă obligaţia edililor este să imagineze şi să construiască grădina publică, valoarea ei utilitară şi estetică este dată de implicarea cetăţeanului anonim, de felul în care acest înţelege să o folosească şi să o păstreze. Iar toate acţiunile sale sunt guvernate de gradul de educaţie dobândit. În materie de comportament public educaţia se face prin convingere, dar şi prin coerciţie. Aşadar, o sumă de norme unanim acceptate trebuiesc comunicate în masă şi impuse cu grad de obligativitate, abaterile urmând a fi pedepsite după gravitatea lor.

Parcurile Capitalei

Parcurile Bucureştilor, câte mai sunt, pot face obiectul unui studiu edificator pentru edilii capitalei. Cele mai cunoscute parcuri publice (Herăstrău, Cişmigiu, Parcul Carol, Parcul Tei-To­boc) au suferit modificări nesemnificative de la proiectul iniţial, intervenţia contemporană asupra lor fiind una de cosmetizare sau întreţinere la un nivel acceptabil. Extinderea oraşului pe orizontală şi apariţia unor noi cartiere au adus cu sine înglobarea unor noi zone verzi (Parcul Titan, Parcul Drumul Taberei, Parcul Colentina). Deşi ocupă suprafeţe generoase şi au un relief atractiv aceste parcuri se găsesc la un nivel de amenajare mediocru. Ele nu conţin nimic valoros, spectaculos, inovator. Au dispărut, din nefericire, sute de spaţii verzi mai mici şi mai puţin cunoscute, care aveau rolul lor socio-estetic indiscutabil. În evidentă su­fe­rinţă se află cele câteva valoroase oaze din centrul oraşului (Parcul Ioani­de, Grădina Icoanei, Parcul Cotrocenilor, Parcul Pache) locuri ce ar trebui de­cla­rate monumente ale naturii, protejate şi venerate ca nişte sanctuare verzi.