Cactuşi şi smochini: o fărămă de Ada Kaleh la Bucureşti

Se spune că oamenii sfinţesc locul.Uneori insă, locul sfinţeşte oamenii.

O mănă de oameni de mai multe naţionalităţi trăiau ca in rai pe Insula Ada Kaleh.

Pănă cănd aceasta a fost inundată...

In urmă cu căteva zile ne-a sunat la redacţie dl Gheorghe Bob din Bucureşti. Cunoştinţă mai veche, dl Bob ne-a mai sunat şi cu alte ocazii să ne povestească despre plantele domniei sale şi... despre frumoasa Insulă Ada Kaleh unde a copilărit şi despre care işi aminteşte cu drag. La momentul inundării insulei pentru a face loc lacului de acumulare de la Porţile de Fier locuitorii s-au refugiat care incotro. Şi s-a pierdut nu numai o bucată de pămănt in mijlocul Dunării, ci un crămpei de istorie de care dl Bob este foarte legat. Probabil şi alţii. De această dată ne-a chemat să vedem cu ochii noştri frumuseţe de cactus in vărstă de aproape 50 de ani.

Pe aleile grădinii

Deşi locuieşte la bloc dl Bob şi familia se străduiesc de ani de zile să amenajeze grădina din jurul clădirii. Terenul este proprietatea primăriei, aşa că uneori din exces de zel primarul le face necazuri şi sunt nevoiţi să ia amenajarea de la capăt. Dar cactuşii aduşi de pe Ada Kaleh sunt protejaţi orice s-ar intămpla. La fel smochinii, atăt de dragi familiei. Din fructele lor se pregăteşte o dulceaţă cu aromă specială şi care, evident, aminteşte de tradiţiile turceşti ale insulei. Dar, ca să revenim la cactuşi, trebuie să vă spun că sunt intr-adevăr spectaculoşi: flori enorme şi nenumărate, petale alb-crem pe interior şi galben-ocru pe exterior. Sunt adevărate comori pe care familia le protejează de ani de zile. Pănă şi căţelul care şi-a găsit adăpost in preajma lor goneşte orice oaspete nepoftit. In timp ce pozăm florile din grădină, dl Bob povesteşte cum a ajuns la Bucureşti după plecarea de pe insulă şi căt de mult au insemnat cei 20 de ani petrecuţi acolo.

Iar despre Ada Kaleh

După periplul prin grădină mergem să servim o dulceaţă de smochine şi... alte poveşti incep să curgă firesc. Ce flori aveau oamenii pe insulă? Dar ce n-aveau! Practic fiecare familie avea cel puţin o floare cu care să se măndrească.